Forumul EMMA

de **lianadani** pe 27 Sep 2011, ora 13:02

Ii multumesc lui Dumnezeu ca v-am avut si v-am tinut in pantec chiar daca a durat putin....

Nu am sa uit niciodata ziua cand am aflat ca inima scumpului meu Daniel nu mai batea, era intr-o seara in care eram programata la control, la ecograf. Fericirea pe care am trait-o cat timp l-am purtat in pantec (17 saptamani) e de neuitat, a fost o minune, nimeni nu imi dadea sanse sa raman natural insarcinata si urma sa fac FIV dar a aparut scumpul meu Daniel si pentru o perioada am fost cei mai fericiti. Toate visele facute cu el s-au naruit la aflarea cumpliei vesti, sarcina oprita in evolutie, parca acuma vad ecograful, era culcat in josul pantecului inert. Ce fericita eram cand am intrat in cabinet ca il voi vedea facandu-mi cu manuta si sa ies trista, sfasaita de durere, de nemangaiat. Nu te-am atins, nu ti-am vazut ochisori, am doar visele facute cu tine care niciodata nu se vor mai implini. Mi-a fost greu sa te stiu in mine mort, apoi sa imi caut burta si sa nu mai fi si mai crunt sa imi curga sani fiind plini de lapte stiind ca n-am pe cine alapta. Acum ar fi avut 1 an si 2 luni dar parca ieri s-a intamplat, cateodata ma gandesc daca voi uita...
Dupa multe luni, exact la 1 an si o luna de cand am ramas prima data insarcinata, am aflat ca sunt din nou insarcinata. Bucurie mare cu mici retineri avand in vedere ce am patit cu Daniel, dar incercam cu sotul sa gandim pozitiv si sa ne spunem ca nu se va mai intampla. Pe la 7 saptamani am aflat ca voi avea gemeni identici, erau 2 embrioni intr-un singur sac. Un pic speriati de veste incepem sa ne facem din nou vise si sa ne gandim cum va fii si se va schimba viata noastra, si am inceput sa prindem mare drag de ei, nu era seara si zi sa nu vorbim despre cum vor fii. dar din nou fericirea nu a durat la 9 saptamani s-au oprit din evolutie si la 13 saptamani am facut chiuretajul. Am fost foarte suparata pe viata si am pus multe intrebari la care n-am nici azi raspuns. Mi-ar fi placut foarte mult sa-i fi strans macar o data la piepr, sa am unde merge sa ii plang, multa lume nici macar nu imi intelege durerea ca doar nu i-am nascut. Toate visele mele cu ei s-au naruit, Dumnezeu mi i-ai luat foarte devreme, ia vrut langa el. Dar eu?! De multe ori visez cum ar fi fost daca s-ar fi nascut dar degeaba ca ma trezesc in cumplitul adevar, realitatea... Si mainile goale....
Nu va voi uita niciodata ingerasi mei, va voi purta intotdeauna in suflet si amintirea mea.
Abea dupa a 2-a sarcina am aflat in urma multor analize ca am risc de trombofilie, ce a cauzat opririle in evolutie la ambele sarcini. Imi doresc din suflet un copil dar se lasa greu asteptat, stiu ca nu e o rezolvare dar sper sa fie o alinare, o luminita in bezna in care ma aflu.

de **Angela** pe 27 Sep 2011, ora 13:31

Of! O

din tot sufletul, draga mamica de ingerasi! Iti spun cu inima stransa "Bine ai venit intr-un loc deloc dorit, dar in care dorul nu mai e inabusit..." =((

Imi pare tare rau pentru pierderea ta si, desi am trecut si eu prin asta, crede-ma tot gasesc cuvintele goale in astfel de momente....

Iti doresc sa gasesti puterea fiecarui pas de a merge mai departe, sa nu-ti pierzi speranta si credinta ca poate fi si bine! Si eu am avut o sarcina oprita in evolutie, apoi am nascut un baietel superb la 35 de saptamani si a devenit O:-)

dupa doar 6 ore....iar apoi, dupa o perioada extrem de grea si plina de intrebari, a venit pe lume al doilea baietel, viu si sanatos, si care va implini in curand 2 anisori....

Acum sunt doar cateva randuri, dar au fost zile lungi si multe lacrimi, apoi a aparut si Soarele de dincolo de nori! Sa fii puternica! >:D<

Trombofilia nu este ceva ce nu poate fi invins. Ai sa gasesti aici pe forum multe mamici care au invins-o si au acum in brate copilasii mult asteptati! Curaj! >:D<

si

pentru ingerasii tai iubiti!

de **marwana** pe 27 Sep 2011, ora 13:41

Liliana te >:D<

cu toata caldura sufletului meu si cu durere iti spun bun venit printre parintii de ingeri. Imi pare rau ca si tu cunosti aceasta durere cumplita.

Daniel si fratiorii lui sunt impreuna acum cu toti ingerasii iar tu aici nu vei mai fi singura, pentru ca aici vei gasi intelegerea de care ai nevoie. Stim cum este cand cei din jur nu iti sunt alaturi si se asteapta sa mergi mai departe de parca nimic nu s-ar fi intamplat.

Si poate ca o luminita la capatul tunelului iti spun ca si eu sunt o mamica de ingeras care sufera de trombofilie. Cu ajutor si tratament corespunzator am reusit si nu sunt singura de aici. Speranta si Incredere...sigur si tu vei reusi.

Pentru ca atat timp ai suferit in tacere, te indrum sa citesti cateva articole de pe site (asta daca nu ai facut-o deja) pe mine m-au ajutat enorm si sigur te vor ajuta si pe tine, iar cand vei mai gasi putere sa-mi spui daca ti-au fost de ajutor.
Pentru tine http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
Pentru sotul tau http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati si el are nevoie sa stie ca este uman sa te doara, sa plangi...
Iar pentru cei din jur te sfatuiesc sa le trimiti acest link http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati chiar daca a trecut 1 an si 2 luni, ei trebuie sa invete sa-ti fie alaturi, sa te sustina iar din aceste articole vor invata cum.

Si pentru ca tu nu ai un loc unde sa mergi la ei, aici vei gasi multe sugesti care sa te ajute in acest sens http://www.organizatiaemma.ro/node/726 .

Te imbratisez cu drag si sunt alaturi de tine.
Zbor lin ingeras Daniel [-o<

Zbor lin fratiorilor gemeni ai lui Daniel [-o<

de **lianadani** pe 27 Sep 2011, ora 13:42

Angela iti multumesc pentru cuvintele pline de intelepciune si alinare, da cred ca voi avea si pe pamant macar un copil si pentru ingerasi mei nu ma las chit ca e tare greu drumul dar povestile ca si a ta iti dau mari sperante. Inca o data multumesc!!!!!

de **lianadani** pe 27 Sep 2011, ora 13:48

Marwana cunosc EMMA, va citesc de mult si va recomand la multa lume care are nevoie de voi, dar n-am putut scrie pana acuma.... nu stiu de ce... In ochii multora nu erau copii. Ma bucur ca azi am reusit sa imi astern povestea aici, stiu ca faceti o treaba buna si am prietene aici.
Multumesc pentru sustinere, intelegere si primirea calduroasa!!!!

de **corina_odolean** pe 27 Sep 2011, ora 13:57

Draga mea, mai intai de toate, lasa-ma sa te >:D<

si sa-ti spun ca-mi pare rau ca si tu cunosti acest dor, acesta durere..

Dar ma bucur, ca ai reusit sa asterni aceste cateva randuri, ca ai reusit sa ne introduci in lumea O:-)

tai dragi..

Alaturi de noi vei putea vorbi cu ei, vei putea povesti cu ei, alaturi de noi vei gasi toata intelegerea de care ai nevoie.

te >:D<

inca o data..de data aceasta cu o >:D<

speciala , care transmite optimism si multa putere.

O:-)

tai dragi le trimit un covor mare de (*)

colorate.

de **ingerasulGabriela** pe 27 Sep 2011, ora 14:00

Desi iti cunosc bine povestea de mai bine de un an, incepand cu pierderea lui Daniel, continuand c pierderea gemenilor ... m-a cuprins o mare emotie sa o vad asternuta aici ... azi cand mi-ai spus ca vrei sa le scri povestea pe E.M.M.A. am simtit ca a venit clipa potrivita pentru tine sa faci acest pas ... ma bucur si in continuare iti voi fi alaturi cu mare drag asa cum si tu mie mi-ai fost alaturi in tot acest timp. Iti spun din suflet Bine ai venit pe forumul E.M.M.A. si iti doresc multa putere in continuare ...

Zbor lin O:-)

Daniel, zbor lin O:-)

gemeni ... de acolo de sus stiu ca va vegheati parintii

de **lianadani** pe 27 Sep 2011, ora 19:24

corina odolean , iti multumesc pentru imbratisare si vreau sa te >:D<

si eu. E foarte bine cand gasesti pe cineva care sa te inteleaga si mai ales sa te asculte. Sa gasesti o casa ingerilor tai si sa poti sa ii plangi.

Paula , ca intotdeauna foarte prezenta si alaturi de cei care au nevoie ..... Iti multumesc pentru sprijinul tau de atata timp, sunt sigura ca O:-)

Gabriela e tare mandra de mami ei .

de **micuta** pe 27 Sep 2011, ora 20:12

liana

ma bucur mult ca ai reusit sa te alaturi noua

zbor lin daniel ,zbor lin O:-)

de **Loredana M** pe 27 Sep 2011, ora 22:48

Liana ...nu conteaza ce varsta sau cate sapt au avut copilasi tai....orice mama ...devine mama din momentul in care inimioara lor incepe sa bata ...si incepi sa ii iubesti din prima clipa ..asa ca durerea este aceasi ...DUREREA UNEI MAMICI ....ce si-a pierdut prunci/pruncul....
Da nu toata lumea intelege pt ca ...asa suntem invatati..societatea noastra nu trateaza aceasta problema ca ceva serios ...dar de fapt este un lucru fff important ce te schimba ..si daca nu gasesti suportul de care ai nevoie ... :-<

...
Te imbratisez strans ..si imi pare ffff rau ca te numeri printe mamicile ce cunosc aceasta durere.....
Aici memoria lor va fi vie...si stiu ca ei sunt sus alaturi de ingerasi nostri ...
>:D<

de **Bianca_C** pe 27 Sep 2011, ora 23:04

Draga mea.....
Te primesc in aceasta familie cu o calda si din suflet >:D<

dar in acelasi timp cu regretul si durerea contientizand realitatea....si tu esti mamica de ingerasi =((

Offf atatea povesti triste citesc in fiecare saptamana si mereu ma pun in locul acelor mamici, tatici care pur si simplu nu isi mai gasesc rostul :-<

Sa nu uiti niciodata, aici, noi vom fi mereu alaturi de tine si de sufletul tau, atunci cand iti va fi mai greu, poti "ciocani" la usa noastra cu un mesaje la "vise neimplinite de mama", poti cere o >:D<

, cu siguranta o vei primi sau un sfat

Trimit catre Ceruri si in special O:-)

tai, multe [-o<

si

de **Angela-Ema** pe 27 Sep 2011, ora 23:05

Te

si eu, Liana, si-mi pare nespus de rau ca esti mamica de ingerasi. Ma bucur insa ca ti-ai facut curaj sa ne spui povestea lor si sper ca aici, intre noi, vei gasi putina alinare.
Stiu cum este ca cei din jur sa nu te considere mama, sa se astepte sa te porti ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic si sa te trateze ca si cum acel copil nu ar fi existat....stiu. Si-mi venea sa le strig ca daca ei nu au vazut copilasul si nu l-au simtit, nu inseamna ca nu a fost real, ca nu a fost copilul meu dorit si iubit. Of, este greu...de aceea ma bucur ca ai venit langa noi, pe acest forum, pentru ca aici vei fi inteleasa.
Ingerasilor tai din cer le spun zbor lin si lumina vesnica!

de **d_pitica** pe 28 Sep 2011, ora 19:04

te

si din suflet iti spun ca imi pare rau ca a trebuit sa treci de 2 ori prin aceeasi durere, e ingrozitor si numai odata ...
iti inteleg durerea si mai ales dorinta nemarginita de a venii si o zi in care sa stii ca stai nedormita noaptea de plansele bebelasului tau , nu de plansetele tale.
totul sta in credinta.
[-o<

la DD si la O:-)

tai sa-ti aduca o raza de lumina si ei vor veghea pana cand DD iti va lumina viata.

de **micuta** pe 29 Sep 2011, ora 07:05

liana

de **lianadani** pe 29 Sep 2011, ora 10:26

Micuta- ca de obicei imi aduci zambetul pe buze %%-

, pupici

Lilylove- multumesc, pentru mine conteaza foarte mult cuvintele tale

Angela- multumesc @};-

, fetelor ma lasati fara cuvinte, am niste emoti cand va citesc

Bianca-c -multumesc si te admir pentru tot ceea ce faci, permite-mi sa te >:D<

D-pitica - am crezut ca mor, de fapt a si murit o parte din mine, cand s-a intamplat si a 2-a oara dar ingerasi mei mi-au dat putere sa ma ridic si sa traiesc. Multumesc >:D<

de **Bianca_C** pe 29 Sep 2011, ora 10:31

Draga mea.....
Si eu te admir pentru ca ai avut puterea sa scri povestea ta, a vietii tale, aici...pe Forum >:D<

pentru ca ai gasit undeva in sufletul tau curajul si iubirea de a scrie randurile de mai sus @};-

Ori de cate ori vei avea nevoie eu sunt aici si nu doar eu, intreaga echipa.
De aceea astazi, acum, iti trimitem ganduri bune si multe >:D<

Echipa E.M.M.A....

de **micuta** pe 30 Sep 2011, ora 06:52

buna dimineata liana !! >:D<

zbor lin

de **lianadani** pe 30 Sep 2011, ora 08:42

Ingerasi mei dati-mi putere, maine voi merge la botezul verisoarei voastre care trebuia voi sa fiti mai mari cu 2 saptamani decat ea si nu pot sa nu ma gandesc la botezul vostru si cum ar fi fost... Dar raman doar vise. Va simt ca imi sunteti aproape ca altfel n-as fi asa de puternica. Va pupa mama @};-