Ines Christiana 19.08.2011

 Ines Christiana

Nici nu stiu cum sa incep...cu durerea care imi macina sufletul, cu neputinta mea, cu disperarea, cu ce??? Nimic oricum nu ma ajuta....Pe 19 august am devenit mama de inger,,,Cum sa pot merge mai departe cand "sufletelul meu" era ratiunea mea de a trai? Pentru ce sa merg mai departe?
Povestea noastra incepe cam asa.....Am iubit un "el" mai mult decat m-am iubit pe mine,,,,Am incercat sa fac tot ce ne sta in putinta sa ne fie bine,,,,Si am crezut ca nimic nu este mai frumos pe lume decat ca rodul dragostei sa fie un copil.....un sufletel....timpul se impotrivea si cu fiecare luna care trecea si eu nu ramaneam insarcinata era o palma data de destin,,,,,
Dupa luni de chin s-a produs minunea.....am ramas insarcinata....si din prima clipa am stiut ca este fetita desi paradoxal toata viata ma visasem mama de baiat....
Pt mine a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.....simteam ca explodez de atata fericire,,,,
"El" tatal fetitei a decis sa ne paraseasca pt o alta femeie.,...am suferit si nu am inteles ce fel de om poti fi sa iti parasesti sotia insarcinata....dar am sperat ca macar fata sa nu si-o paraseasca,,,dar nu a fost asa...nu i-a pasat nici o clipa de fetita...

Cu cat era el mai indiferent cu atat mai mult o iubeam si mi-o doream eu,,,,am incetat sa imi mai pese de el si am inceput sa traiesc doar pt fetita mea....pe care imi doream sa o cheme Ines (care inseamna puritate) Christiana....

Vorbeam cu ea, o alintam, ii spuneam cat de mult o iubesc, ii promiteam ca nimeni si nimic nu o sa ii faca rau....dar corpul meu m-a tradat....la 24 de saptamani fara nici un motiv (efort fizic stres mai mult decat inainte) mi s-a rupt apa...si de seara pana dimineata nu mai aveam lichid deloc....cu toate acestea fata mea s-a luptat sa traiasca,,,,inimioara ei mica inca batea.....

M-am rugat de medici sa imi salveze fata, dar toti au zis ca nu are sanse sa supravietuiasca si chiar daca traieste va fi un copil condamnat, cu handicap care mai mult s-ar chinui....Cum pot eu sa explic si sa fiu si inteleasa ca mi-o doream si asa,,,ca indiferent ce ar fi avut as fi iubit-o si era a mea??? NImeni nu ma intelege, dar acum oricum este prea tarziu....ea este sus in cer de unde are ea acum grija de mine asa cum eu nu am putut sa am grija de ea....

Am nascut-o normal intr-un pat.....nu pot sa trec peste sensatia care mi-a ramas vie in momentul in care i-a iesit capusorul, umerii, corpul,,,,si ea a ramas lipita de mine,,,,era calda,,,,apoi am auzit asistenta care ii dadea palme sa respire,,,,,

Ma simt vinovata ca nu am avut taria sa o vad....am fost doar usurata ca macar nu se mai chinuie.,..s=a chinuit sa traiasca 36 de ore fara lichid.....gandul ca s-a chinuit mult, mult de tot si eu nu am putut face nimic pt ea ma tortureaza...

Personalului medical din spitalul Judetean Constanta nu am ce sa le reprosez....au avut grija de mine si de fata asa cum si cat au putut....dar nu inteleg de ce Dzeu a vrut inca un inger nevinovat acolo langa el....

Toata viata mea era programata si planificata in functie de fata mea....O si vedeam dormind langa mine in pat, gangurind, strigand mama.....si acum cum sa pot sa merg mai departe, sa nu ma doara, sa nu imi vina sa urlu de durere cand nimic din tot ce trebuia sa fie nu mai este?

Cum sa fac sa ma impac cu ideea? Nici nu stiu ce vreau....as vrea fetita mea inapoi,,,,dar asta stiu ca nu se mai poate....e gresit ca nu mai vreau nimic? nu imi doresc nici macar sa mai respir....

Daca este cineva din constanta care a trecut prin asa ceva....desi nu doresc nimanui o astfel de experienta....sau cineva care ma poate ajuta cu ceva...un sfat, nu stiu cu ce...va rog sa ma contactati...

Imi cer scuze daca nu am fost cursiva, logica in gandurile expuse....si va multumesc ca sunteti alaturi de mine....
Nu prea stiu sa navighez pe chat, forum dar pt orice ajutor va multumesc...

Sper ca fetita mea, sufletelul meu drag, dragostea mea sa fie bine acolo in Cer printre ingerasi si ca m-a iertat pt tot ce nu am putut sa fac pt ea....O sa ramai mereu in inima, sufletul, viata mea draga mea Ines Christiana

Povestea pe forumul E.M.M.A.


sageata Înapoi la "Ingerasii Nostri"

 

sg sus Mergi sus