Vladut 05.05.2011-06.05.2011

Draga Bianca, vreau sa-ti multumesc pt acest site si pt informatiile gasite aici; mi-au fost de ajutor sa ma mai linistesc si sa incerc intr-un fel....sa merg inainte....cum? .....numai Dumnezeu stie.
imi este greu sa-mi gasesc cuvintele....vladut a fost un copil f dorit ......ne-am chinuit 2 ani sa-l avem.....si acum imi amintesc acea zi de octombrie 2010 cand am racit putin si inainte sa iau un paracetamol am facut un test.....unde au iesit doua liniute...nu ma asteptam ( ma saturasem sa fac teste si toate negative). in decursul a cateva zile am mai facut vreo 6 teste .....toate pozitive. nici nu stiam.....sa ne bucuram....sa nu ne bucuram.....era prea frumos. in noiembrie am mers la medic....mi-a confirmat sarcina....mi-a dat de facut analize.....toate au iesit normale. acum daca dau timpul inapoi.....au fost multe semne ....dar nu le-am vazut. eu ma simteam bine....chiar mai bine ca niciodata: n-au fost greturi decat normale, mancam bine , dormeam bine....mergeam si la munca. simtindu-ma bine n-am vrut sa fac analize mai amanuntite ...n-am vrut sa fac nici eco 4 D......toata lumea mi-a zis sa le fac....si daca le faceam si aflam mai devreme.....n-aveam puterea sa-l avortez....nu puteam sa-l omor eu.....acum imi dau seama ca dumnezeu l-a vrut ingeras.de pe la luna a 5 a am inceput sa respir f greu, noaptea sa ma sufoc.....dormeam f prost......am fost la cardiolog.....el nu vedea ca am ceva.....a zis ca poate de la greutate( luasem ceva kg).....de pe la luna a 7a m-am simtit si mai rau.....am inceput sa ma umflu.....mergeam f greu....respiram greu....mi s-a recomandat repaos la pat.ginecoloaga mea trebuia sa isi dea seama dupa simtomele mele ca de fapt bebelusul are ceva, nu eu. luna aprilie am dus-o greu....eram din ce in ce mai rau.....am asteptat sa treaca sarbatorile....ca toti erau plecati.pe 3 mai am ajuns de urgentala spital.....ma invinetisem deja.....vladut se zbatea f tare....pe 5 mai mi-a facut cezariana...chair daca aveam doar 36 de saptamani.....la analize imi iesise o infectie in organism.....si de aici a inceput calvarul pt noi....cand i-au taiat cordonul ombilical vladut a facut stop cardiorespirator....l-au resuscitat si a respirat doar cu aparate....eu dupa operatie m-am simtit f rau....erau sa ma piarda si pe mine.....dupa ce m-am trezit din anestezie i-am vazut pe toti ingrijorati....mi-am dat seama ca este ceva ....mi-au spus ca vladut respira cu aparate pt ca are ceva la plamani ( mai tarziu dupa ce am iesit din spital si cu relatii i-am luat fisa am vazut ca el avea si pneumonie congenitala) si 72 de ore sunt critice pt el.......noaptea aia la reanimare a fost f lunga si plina de ganduri.....a doua zi cand am ajuns in salon mama mi-a zis ca vladut nu e bine si o sa vina un elicopter SMURD si pleaca cu el la bucuresti pt ca inima lui se mareste. am crezut ca mor.....nu puteam sa ma ridic din pat.....cu greu am fost pusa intr-un carut si l-am vazut pe vladut cateva secunde.....era asa frumusel.....era sotul cap taiat...imi era rau....lesinam ....sotul ma ajuta sa-mi revin.....au fost momente cumplite....vladut se simtea din ce in ce mai rau.....mi-au spus medicii ca nu rezista pana la bucuresti ( trebuia dus la Budimex sa ii puna un diagnostic ).....si in scurt timp....a devenit ingeras sotul si mama au fost cu el in ultimele clipe....l-au vazut cum se chinuia....cand a venit sotul in salon si mi-a zis ca vladut nu mai e......a cazut cerul pe mine....toate astea s-au intamplat vineri 6 mai 2011.....si pana luni n-am stiut exact de ce a murit.....dupa autopsie mi-au zis ca a avut o malformatie la inima : TRUNCHI ARTERIAL COMUN .....malformatie rara care nu e genetica ....iar vladut nu avea nici o sansa de supravietuire.socul inca este prea mare pt noi.....mai ales ca nu se stie cauza malformatiei....i-au facut in spital botezul de urgenta.....l-am inmormantat....i-am facut toate pomenile......ma intreb de unde am avut atata putere.....marea majoritate a rudelor si prietenilor m-au acuzat ca de ce n-am fost la spital particular, ca de ce n-am facut analize si eco 4D sa stiu din timp.....mai bine ca n-am stiut.....l-am nascut si DD l-a facut ingeras....si prietenii si rudele mi-au zis sec....ei lasa ca o sa mai aveti copii....asa a fost sa fie.....de atunci nu am refuzat sa-i mai vad.....si nici nu-mi mai doresc sa-mi fie prieteni.pe forumul EMMA am gasit intelegre si alinare....aici m-am mai linistit.....am vazut ca nu sunt singura mamica de ingeras.....
as vrea sa va intreb fetelor daca ati mai intalnit malformatia asta.....daca bebelusii vostri au supravietuit ...totodata daca puteti sa-mi dati un sfat in legatura cu un medic ginecolog competent din bucuresti ( eu am inteles ca maternitatea polizu ar fi cea mai dotata si medicii de aici sunt competenti, unul din ei ar fi PECHI LAURENTIU.....daca stiti ceva de el) pt ca vreau sa merg sa-mi faca analize si sper sa ne ajute DD sa avem in curand un bebelus sanatos.....

Povestea pe forumul E.M.M.A.

Înapoi la "Ingerasii Nostri"