Ingerasul lui Heidi
Buna ziua, mamici de ingerasi. Ma bucur ca exista un astfel de site si forum....simt nevoia sa vorbesc cu mamici care au trecut prin ce am trecut si eu, si mai ales simt nevoia sa vorbesc cu mamici care si-au revenit. Vreau sa stiu cum v-ati revenit dupa tragedie, cum va simtiti dupa ce ati nascut alt copilas, sanatos, cum va e acum, dupa un timp. Vreau sa stiu daca mai poate fi soare dupa moartea copilasului meu, trebuie sa stiu, trebuie sa ma incurajez. Acum cateva saptamani am aflat ca baietelul nostru, de 6 lunisoare jumate are o boala grava congenitala, cauzata de o mutatie spontana a unei gene. A trebuit sa luam cea mai grea decizie posibila cu care ne putea obliga cerul sa ne confruntam. A trebuit sa decidem pentru el...viata de chin, boala si suparari sau....incetarea sarcinii din motive medicale. Nu doresc nimanui asa ceva, e cumplit....una e sa stii ca ti l-a luat dumnezeu....alta e sa stii ca ai facut-o cu mana ta, chiar daca pentru el, doar pentru el... noi tot ce ne-am dorit pentru noi ar fi fost sa nasc la termen si sa-l avem, sa-l ingrijim o viata intreaga, indiferent cat de bolnav ar fi fost. Insa el ar fi suferit enorm si nu pot accepta ca un sufletel atat de mic si nevinovat sa fie atat de bolnav si chinuit. L-am nascut, provocat, cu greu, cu chin, dar am jurat sa fiu tare pentru el si asa am reusit sa trec peste clipele din maternitate. Nu l-am vazut, nu l-am strans in brate, dar l-am simtit nascandu-se. Sunt sigura ca semana cu sotul meu, asa cum am visat sa fie baietelul nostru iubit, atat de dorit si asteptat atatia ani, primul nostru copilas. Nu durerea fizica m-a chinuit, ci groaznica durere sufleteasca, am crezut ca o sa mor de durere. Am plans cat pentru toata viata mea la un loc si doar pentru sotul meu am rezistat si rezist in continuare, dar uneori parca viata nu mai are sens, ma simt singura si totul e gol, e o imensa lipsa in toate. Sunt zile fara sens, de groaza, si zile cand capat curaj si incredere. Dar singura nu pot....sotul meu e cel mai dulce om din lume si e langa mine trup si suflet, insa am nevoie de voi, mamici, sa-mi spuneti ca dupa un timp v-ati revenit, ca zambiti iar, ca sunteti fericite, ca aveti un alt bebe sanatos, ca aveti incredere in viitor, ca se poate, ca v-ati impacat cu ceea ce nu poate fi schimbat, ca puteti zambi uitandu-va in sus la cer, in loc sa plangeti.
Mergi sus