Robert si Briana 04.12.2010 - 06.12.2010
Cu strangere de inima ma alatur voua mamelor de ingerasi, imi este greu sa o fac dar poate ca asa cum voi ati gasit alinare aici, o voi gasi si eu povestea mea este la fel de dureroasa ca toate povestile voastre anul trecut pe data de 21 iulie am aflat ca sint insarcinata, imi doream foarte mult un al doilea copilas, mai pierdusem o sarcina la 8 saptamini cu 6 luni in urma am fost in al noualea cer cind am aflat ca sint din nou insarcinata, in fine dupa doua saptamini am avut o scurgere maronie, acest lucru se intimpla si cu 6 luni in urma cind am pierdut sarcina de 8 saptamani am mers la ginecologul meu care ma surprins prin reactia lui "haideti doamna ca nu treb sa dramatizam ,a curs un pic si gata, asta nu inseamna ca se va intimpla ca tura trecuta" am fost tare dezamagita si m-am hotarit sa merg la alt medic zis si facut, am asteptat aproape doua saptamani sa pot intra la dr, bineinteles ca am luat ceva tratament pina atunci si nu s-a intimplat nimic, sarcina a mers in continuare, cind am ajuns la control am primit o veste care ma naucit, dar m-ia spus asa frumos "doamna Sima aveti gemeni " am izbucnit in plans instantaneu, nu stiu daca de bucurie sau de uimire nu stiu eram ca intr-un vis, in fine am discutat cu dansa ce treb sa fac, analizele necesare si problemele pe care le-am avut inainte tot ce trebuie stiut, ea m-ia recomandat sa incerc sa-mi iau concediu de risc maternal pentru ca fiind doi si nascand primul copil prin cezariana, servicuil pe care il aveam era foarte solicitant fizic era indicat acest concediu, in fine,am facut analizele necesare, am venit la doctorita cu rezultatele, aveam probleme cu glanda tiroida mai exact o gusa polinodulara, infectie urinara si cam acestea erau problemele mele prioritare. Ma rog, am fost la endocrinolog sa vedem ce este de facut si spre bucuria mea nu a fost nevoie de tratament, pentru ca daca era necesar riscam foarte mult, exista riscul de malformatii la copilasi, am hotarit sa fac lunar analize sa vedem cum evolueaza cu infectia urinara doctorita ginecolog m-ia recomandat ampicilina si a spus ca o sa vedem cum evolueaza, toate bune si frumoase cand la 3 luni am avut aceleasi scurgeri maronii, doctorita m-ia spus ca este posibil sa fie de la infectia urinara si am repetat urocultura intradevar era prezenta, iar tratam cu ampicilina, intre timp eu ajuns la spital de faceam perfuzii ptr ca a fost o sarcina nu toxica exagerat de toxica, nu puteam minca mai nimic, slabisem 3 kg si imi era rau de nu stiam ce-i cu mine, am reusit intr-un tirziu sa-mi iau concediu de risc si am inceput sa stau acasa cam pe la 3 luni si un pic, eram ceva mai bine cu starea de rau dar nu ma simteam bine fizic dureri de burta, de spate, nu puteam sta mult in picioare, simteam ca nu e bine dar am zis ca fiind doi e mai greu, si uite asa au trecut 4 luni cind am ajuns iar la dr, in afara controlului de rutina pentru ca la fel aveam dureri de mijloc si burta si nu mi se parea totusi normal, doctorita a spus ca de vina este doar infectia urinara care nu trecea nicicum, si acelasi tratament, ampicilina, eu am ramas un pic surprinsa pentru ca vazand ca nu da rezultate ma gindeam ca ar trebui sa-mi dea altceva dar am zis ca ea fiind un medic bun stie ce face. Am facut toate testele care se cereau DT SI TT, au iesit relativ bine, aveam o valoare care nu era in regula, ceva legat de coloana, dar doctorita m-ia spus sa nu imi fac griji pentru ca la eco totul era in regula, in fine, pe la 5 luni de sarcina infectia a degenerat din ce in ce mai rau, dar eram sub tratament cu ampicilina si doctorita a spus ca vedem ce o sa facem, la 5 luni si 3 saptamini a inceput cosmarul, scurgerea mea sa modificat brusc, ma simteam foarte rau si am sunat-o, nu a crezut ca este necesar sa merg la ea, m-ia recomandat sa iau ceva si daca nu ma simteam mai bine sa o sun, a doua zi la prima ora am sunat-o, era 1 decembrie, 2010, am spus ca vreau sa ma vada ptr ca nu este in regula deloc ce mi se intimpla, am ajuns la ea cu dureri de burta care mai tirziu sau dovedit a fi contractii, ma consultat, m-ia facut eco si dupa spusele ei totul era in regula, colul era inchis, membranele intacte, bebeii erau bine.....am uitat sa va spun ca la 3 luni colul meu era un pic scurtat dar doctorita a considerat ca nu este nevoie de cerclaj, greseala, in fine eu eram speriata rau iar doctorita nu stia ce sa-mi dea tratament, pina la urma s-a gindit si a spus ca ar fi bun zinatul si nu mai stiu ce Dzeu m-ia dat, eu am fost cam suspicioasa vizavi de zinat dar ea a spus ca daca este necesar se recomanda sub supraveghere, am plecat de la ea spunindu-mi ca daca e mai rau sa merg la spital ptr ca ea nu are ce sa-mi faca mentionez ca era o doctorita foarte buna, foarte recomandata si de aceia am mers pe mana ei in fine, am ajuns acasa, am inceput tratamentul, am inceput sa ma simt binisor, seara am inceput sa fac un pic de febra, frisoane, stare de rau am zis ca poate dupa a doua doza de zinat imi voi reveni nu a fost asa, am inceput sa am singerari usoare, sau oprit, eu atunci am inceput sa-mi fac bagajul pentru ca era clar, treb sa merg la urgente, dimineata am inceput sa am contractii foarte intense ca durere si timp, eram speriata si nu stiam ce va urma sotul plecase la serviciu, era prima lui tura, isi facuse transferul tocmai ptr a avea mai mult timp sa stea acasa l-am sunat disperata, el era cu sufletul la gura pentru ca stia ca treaba nu este buna dar nu se astepta ca totul sa degenereze atit de mult a sunat un prieten sa ma duca, a venit soacra la mine si pe baiat l-am lasat la o vecina, in fine am plecat pe drum pina la focsani imi venea sa musc din bordul masinii aveam contractii de nastere, am ajuns la spital, acolo am fost ignorata de asist de la urgente lasata sa astept pe hol, chircita de durere si hemoragia care parca nu se mai termina, eram leoarca, a venit o femeie de srviciu si m-a vazut, m-a intrebat ce e cu mine si i-am spus atunci ea m-a bagat in cabinet am intrat direct la baie cu plasa dupa mine, trebuia sa ma schimb ca eram leoarca, curgea pe pantaloni in jos am reusit sa vb cu una din asistente dar tot asa lasata de izbeliste iar luata in seama vb despre un tensiometru stricat, asta era urgenta lor, nu eu care mai aveam un pic si picam jos pina la urma a dat Domnul si am fost trimisa sus la sectia ginecologie, acolo tot de asistente am fost preluata acelasi calvar asteapta sa vina medicul de garda simteam ca innebunesc, fetelor dar intre timp durerea mea disparuse instantaneu nu stiu de ce dar disparuse intr-un tirziu a venit medicul, m-a urcat pe masa intrebindu-ma ce sa intimplat, i-am spus in mare despre ce este vorba si atunci el a spus taios, doamna, sinteti cu avort in curs, dilatatie maxima, saculet iesit un pic afara am zis ca poate nu am inteles, nu se putea asa ceva, nu puteam sa cred asa ceva am sperat ca totusi nu este asa de grav.Am fost ca traznita eram in stare de soc si nu mai eram capabila sa articulez un cuvint, m-am coborit dupa masa si -m-au asezat pe scaun, mi sa recoltat singe ca doar inca mai aveam, nu cursese destul a fost asa ca intr-un vis ma intrebau raspundeam ca un robot pina la urma am intrebat stiti ca am gemeni? Ei au ramas blocati gemeni ??? Da am raspuns vreau sa ma ajutati, sa faceti ceva pentru ei din pacate nu am primit decit acelasi raspuns nu se mai poate face nimic, doar o minune Dumnezeiasca i-ar pute salva simteam ca ma topesc am fost dusa in salon acolo am incercat sa discut cu asistenta, dar in zadar, acelasi raspuns, a inceput sa imi spuna ce va urma, ce va treb sa fac eu trebuia sa stau in pat si sa ii nasc in pat eram oripilata socata nu puteam sa cred ce auzeam a plecat asistenta si am inceput sa urlu sa urlu de saracele fete din salon nu stiau ce sa spuna sau sa faca, unele din ele erau cam in aceiasi situatie dar resemnate si uite asa au trecut doua zile si jumatate, fara sa mai am vreo durere doar hemoragie si iar hemoragie, curgea din mine incontinuu dar nimeni nu facea nimic am incercat sa dam bani, dar, fara rezultat, nu au primit dar nici nu sau obosit sa faca ceva imi venea sa turbez sa-i string de gat nu se poate asa ceva, atita ignoranta si lipsa de bun simt e strigator la cer dupa doua zile de urlat si nesomn o doctorita sa gindit sa ma mai urce pe masa sa vada cum sta treaba membranele erau intacte, durerile lipseau, colul la fel, deschis .am mers inapoi in salon mi sa spus sa stau sa astept ce ???? Ce sa astept, eram inebunita, ce sa astept oameni buni .sa innebunesc cu totul, sa inebuneasca toata familia ???? Pe la ora 2,30 a venit o asist si m-ia infipt o injectie fara sa spuna nimic...am ramas blocata,,,,asa fara sa spuna nimic ?....mi-am dat seama imediat ce urma.....nu a durat o jumatate de ora si a inceput calvarul.....dureri insuportabile , groaznice , stiam ca nu mai este cale de intoarcere , orice farima de speranta se spulberase.....treb sa se intimple....sa iasa copilasii inainte de vreme ......mult inainte.........am reusit sa sun sotul , doar atit....pe urma nu am putut sa vb cu nimeni , a fost ca un cosmar....m-am chinuit ore intregi....ore .....ore interminabile , am rugat o asist sa-mi faca ceva , sa ma adoarma sa -mi faca orice...orice sa nu mai stiu de mine.....nu a avut ce sa imi faca bineinteles.......eu treb sa stau in pat si sa imping .....sa iasa copilasii.....dar......nu am impins nici o sec.....pina la ora 4, 15 am strins de nu stiam ce e cu mine dar nu am incercat sa-i dau afara.....simteam inauntru ca o ricaiala usoara si eram sigura ca fetita probabil se chinuia sa iasa.....dar nu vroiam.....vroiam sa ramina acolo.......atunci am simtit ca nu mai pot, nu mai urinasem de la 4 dupa-amiaza...fetita blocase orificiul.....simteam ca explodez, eram obosita.....nu stiu ce fel mai eram.....nu mai puteam.....eram la capatul puterilor, atunci am rugat o colega sa cheme asist....a venit ma dus in cabinet si acolo mi-au pus o sonda sa elimine urina....m-au certat ca am stat atitea ore asa .....dar oare ele ce pazeau ???....eu nu vroiam sa vina ptr ca stiam ce urma.....dar ele ????,,,,,in fine.....dupa ce a terminat cu sonda a icercat sa vada ce este inauntru.....atunci ea a spus: de aici nu mai cobori pina cind nu te rezolv.....of......nu vroiam....pe baiat inca il simteam cum misca....nu vroiam deloc....dar.....trebuia , fetita era deja iesita asa cum eu banuisem....a fost nevoie de putin efort ....si.... a iesit , ........nu am avut puterea sa ma uit....doar ce am vazut in mina asistentei....atit......a treb sa astept sa iasa casa si brusc asist a rupt membranele baiatului....fara sa spuna nimic , am simtit cum curge lichidul.....dar de ce ??? de ce nu l-a mai lasat acolo.....el era bine.....putea sa mai reziste , de ce ???....oare nu a gresit ????...o colega a ei a intrebat-o....ce ai facut tu ???....tacere......si normal......a trebuit sa-l nasc......fetelor....in momentul in care a reusit puiul sa iasa.....ptr ca sa chinuit sa iasa ptr ca era invers....a treb sa-l traga asist de minute.......am ramas socata......Robert....plingea......atunci pe moment nu stiam ce se aude....m-am ridicat in coate.....am vazut fetisoara lui minuscula si vinata.....plingea....atit cit puteau plaminasii lui nedezvoltati...eram ....nu stiu sa descriu cum eram.......fericita....in acelasi timp....trista si confuza, atunci asist a spus sa nu imi fac nici o speranta....era mult prea mic sa reziste....eram sfisiata.......fetita doar ce a mai miscat un pic si a murit iar baiatul nu avea cum sa reziste nici el.....eram terminata....de ce ??? de ce oare am ajuns pina aici si totul sa spulberat atit de repede ???.....de ce ???Dzeu poate stie mai bine cum treb sa aseze lucrurile...dar oare de ce ????.....as fi vrut sa il tin pe baiat macar o sec in mina ptr ca in brate nu aveam cum...era mult prea mic....dar nu ...a treb sa il duca la incubator....formal, ptr ca erau obligati sa il tina , inca traia.....a urmat cred ca o jumatate de ora de chin....nu am nascut primul copil normal si nu stiam ce inseamna ....a fost ca un macel....a durat o groaza pina ce sa desprins lpacenta , inca nu stiu cit pina a venit doctorita de garda sa ma chiureteze....pe masa am fost pusa sa semnez nu stiu ce hirtoage....pe masa , a venit doctorita .....a fost ca o binecuvintare acea dr.....m-a alintat, m-a mingaiat, se uita la mine ca la copilul ei si ma mingaia.....a fost atit de bine sa simt ca totusi exista cineva care stie ce este in sufletul meu de mama disperata....m-a intrebat usor daca sint preg de chiuretaj si am spus ca nu....nu mai suportam sa ma atinga nimeni jos....vroiam sa stau colac si sa ma descaec cum puteam eu mai bine....eram goala pe dinauntru...copilasii nu mai erau acolo....atunci ea a faxut semn la asist si mi-au facut o injectie care ma ametit complet....nu mai puteam nici vb.....a trecut si asta.....am fost dusa in salon....acolo am ramas ca o stana de piatra.....nu eram capabila sa mai pling....sa mai fac nimic....eram goala pe dinauntru, parca nici nu mai simteam ca respir.......fetele erau asa de retrase si nu stiau ce sa spuna sau sa faca.....este greu de descris.....toate ati trecut prin aceste momente de durere si nu cred ca mai treb sa spun ce simteam eu .....nu eram capabila sa merg la baiat sa il vad.....a trecut mult timp....pina cind o fata m-a luat de mina si ma dus la el......nu aveam curaj sa ridic ochii spre el...eram asa ca o nebuna......pina la urma m-am uitat....am vazut un scutecel mititel....apoi capusorul lui.....minuscul....am pus un deget pe gitisorul lui.....atunci a inceput sa plinga din nou.....usor...deabia il auzeai.....a fost groaznic, se chinuia sa reziste iar eu nu puteam sa il ajut cu nimic.....cu nimic.....asa am stat 30 de ore....30 de ore.....faceam naveata.....salon si la el.....salon si la e.....familia nu a vrut sa il vada....ma durut...dar i-am inteles....nu vroia sa ramina cu imaginea lui in minte....au preferat sa nu il vada,,,,,,doar sotul meu a avut curajul.....si atunci a fost cel mai greu moment.....nu a mai durat mult si sa stins......sa stins si Robert...dupa 30 de ore de lupta sa stins....a plecat la surioara lui Briana...........a fost......greu......am cerut sa n ii luam acasa....dar ptr ei erau avortoni.....avortoni...copilasii mei erau avortoni.....imi venea sa o string de git pe dr....nu vii putem da,,,,,sint avortoni si nu avem cum sa vii dam acasa.....nu am putut sa ma uit la el....am vrut sa ma uit sa il iau in brate....dar....ceva ma oprit.....nu stiu ce.....dar nu am putut sa ma mai uit la copilul meu........am iesit....in salon am inceput sa realizez de fapt ca totul...dar totul se terminase....copilasii mei erau acolo sus....sus de tot....nu mai aveam burtica....nu mai simteam nimic.....nici o miscare....nimic.......gata....se terminase.....imi venea sa fac ceva sa nu mai fiu.....dar....mai aveam acasa un pui....care avea nevoie de mine....ptr el am ridicat fruntea sus....si ptr ingerasii mei.....ptr ei treb sa fiu tare....am vrut sa plec dar din pacate a fost nevoie de inca un chiuretaj....nu mai puteam suporta....era prea mult....mult prea mult...dar a treb sa suport....ptr ei.......atunci am jurat ca nu voi mai ajunge niciodata in acel salon...acel cabinet...acel spital.....acolo .....a fost sfirsitul copilasilor mei...si a multor altor copilasi....acolo nu exista cai de mijloc....acolo nu se face nimic....este durere......
Mergi sus