mami a doi ingerasi frumosi.....Robert si Briana

[SIMICA]

Cu stringere de inima ma alatur voua....mamelor de ingerasi, imi este greu sa o fac dar poate ca asa cum voi ati gasit alinare aici , o voi gasi si eu.......povestea mea este la fel de dureroasa ca toate povestile voastre....anul trecut pe data de 21 iulie am aflat ca sint insarcinata, imi doream foarte mult un al doilea copilas, mai pierdusem o sarcina la 8 saptamini cu 6 luni in urma.......am fost in al noualea cer cind am aflat ca sint din nou insarcinata, in fine dupa doua saptamini am avut o scurgere maronie , acest lucru se intimpla si cu 6 luni in urma cind am pierdut sarcina de 8 sapt....am mers la ginecologul meu care ma surprins prin reactia lui......"haideti doamna ca nu treb sa dramatizam , a curs un pic si gata , asta nu inseamna ca se va intimpla ca tura trecuta "....am fost tare dezamagita si m-am hotarit sa merg la alt medic....zis si facut, am asteptat aproape doua sapt sa pot intra la dr , bineinteles ca am luat ceva trat pina atunci si nu sa intimplat nimic, sarcina a mers in continuare,......cind am ajuns la control.....am primit o veste care ma naucit , dr m-ia spus asa frumos "doamna Sima .....aveti gemeni "....am izbucnit in plins instantaneu, nu stiu daca de bucurie sau de uimire.....nu stiu......eram ca intr-un vis, in fine am discutat cu dinsa ce treb sa fac ,analizele necesare si probl pe care le-am avut inainte....tot ce treb de stiut, ea m-ia recomandat sa incerc sa-mi iau concediu de risc maternal ptr ca fiind doi si nascind primul copil prin cezariana , servicuil pe care il aveam era foarte solicittant fizic era indicat acest concediu, in fine,,,am facut analizele necesare, am venit la dr cu rezultatele , aveam probl cu glanda tiroida , mai exact o gusa polinodulara, infectie urinarasi cam acestea erau pr mele prioritare....Ma rog......am fost la endocrinolog sa vedem ce este de facut si spre bucuria mea nu a fost nevoie de trat , ptr ca daca era necesar riscam foarte mult , exista riscul de malformatii la copilasi , am hotarit sa fac lunar analize sa vedem cum evolueaza......cu infectia urinara dr ginecolog m-ia recomandat ampicilina si a spus ca o sa vedem cum evolueaza , toate bune si frumoase cind la 3 luni am avut aceleasi scurgeri maronii , dr m-ia spus ca este posibil sa fie de la infectia urinara si am repetat urocultura.....intradevar era prezenta , iar tratam cu ampicilina , intre timp eu ajuns la spital de faceam perfuzii ptr ca a fost o sarcina nu toxica....exagerat de toxica , nu puteam minca mai nimic, slabisem 3 kg si imi era rau de nu stiam ce-i cu mine, am reusit intr-un tirziu sa-mi iau concediu de risc si am inceput sa stau acasa cam pe la 3 luni si un pic, eram ceva mai bine cu starea de rau dar nu ma simteam bine fizic.....dureri de burta , de spate, nu puteam sta mult in picioare , simteam ca nu e bine dar am zis ca fiind doi e mai greu, si uite asa au trecut 4 luni cind am ajuns iar la dr , in afara contr de rutina ptr ca la fel aveam dureri de mijloc si burta si nu mi se parea totusi normal, dr a spus ca de vina este doar inf urinara care nu trecea nicicum, si ....acelasi trat , ampicilina, eu am ramas un pic surprinsa ptr ca vazind ca nu da rez ma gindeam ca ar treb sa-mi dea altcevadar....am zis ca ea fiind un medic bun stie ce face. Am facut toate testele care se cereau DT SI TT , au iesit relativ bine, aveam o val care nu era in regula, ceva legat de coloana, dar dr m-ia spus sa nu imi fac griji ptr ca la eco totul era in regula, in fine , pe la 5 luni de sarcina infectia a degenerat din ce in ce mai rau,dar eram sub trat cu ampicilina si dr a spus ca vedem ce o sa facem, la 5 luni si 3 saptamini a inceput cosmarul, scurgerea mea sa modificat brusc , ma simteam f rau si am sunat-o , nu a crezut ca este necesar sa merg la ea , m-ia recomandat sa iau ceva si daca nu ma simteam mai bine sa o sun, a doua zi la prima ora am sunat-o , era 1 dec , 2010, am spus ca vreau sa ma vada ptr ca nu este in regula deloc ce mi se intimpla , am ajuns la ea cu dureri de burta care mai tirziu sau dovedit a fi contractii , ma consultat , m-ia facut eco si dupa spusele ei totul era in regula , colul era inchis , membranele intacte , bebeii erau bine.....am uitat sa va spun ca la 3 luni colul meu era un pic scurtat dar dr a considerat ca nu este nevoie de cerclaj.....greseala....in fine eu eram speriata rau iar dr nu stia ce sa=-mi dea trat , pina la urma sa gindit si a spus ca ar fi bun zinatul si nu mai stiu ce Dzeu m-ia dat , eu am fost cam suspicioasa vizavi de zinat dar ea a spus ca daca este necesar se recomanda sub supraveghere, am plecat de la ea spunindu-mi ca daca e mai rau sa merg la spital ptr ca ea nu are ce sa-mi faca......mentionez ca era o dr foarte buna , foarte recomandata si de aceia am mers pe mina ei.........in fine , am ajuns acasa, am inceput trat , am inceput sa ma simt binisor, seara am inceput sa fac un pic de febra , frisoane , stare de rau......am zis ca poate dupa a doua doza de zinat imi voi reveni....nu a fost asa,,,,,,,,,am inceput sa am singerari usoare , sa oprit, eu atunci am inceput sa-mi fac bagajul ptr ca era clar , treb sa merg la urgente, dimineata am inceput sa am contractii foarte intense ca durere si timp,eram speriata si nu stiam ce va urma....sotul plecase la serviciu , era prima lui tura , isi facuse transferul tocmai ptr a avea mai mult timp sa stea acasa.....l-am sunat disperata , el era cu sufletul la gura ptr ca stia ca treaba nu este buna dar nu se astepta ca totul sa degenereze atit de mult....a sunat un prieten sa ma duca , a venit soacra la mine si pe baiat l-am lasat la o vecina , in fine am plecat.....pe drum pina la focsani imi venea sa musc din bordul masinii.....aveam contractii de nastere , am ajuns la spital , acolo.....am fost ignorata de asist de la urgente....lasata sa astept pe hol, chircita de durere si hemoragia care parca nu se mai termina , eram leoarca , a venit o femeie de srviciu si m-a vazut , m-a intrebat ce e cu mine si i-am spus....atunci ea m-a bagat in cabinet ....am intrat direct la baie cu plasa dupa mine, trebuia sa ma schimb ca eram leoarca , curgea pe pantaloni in jos...am reusit sa vb cu una din asist dar tot asa ....lasata de izbeliste....iar luata in seama.....vb despre un tensiometru stricat , asta era urgenta lor , nu eu care mai aveam un pic si picam jos ....pina la urma a dat Domnul si am fost trimisa sus la sectia ginecologie , acolo tot de asist am fost preluata...acelasi calvar ...asteapta sa vina medicul de garda .....simteam ca innebunesc , fetelor dar intre timp durerea mea disparuse instantaneu.....nu stiu de ce dar disparuse......intr-un tirziu a venit medicul, m-a urcat pe masa intrebindu-ma ce sa intimplat , i-am spus in mare despre ce este vb si .......atunci el a spus taios....doamna.....sinteti cu avort in curs...dilatatie maxima , saculet iesit un pic afara.....am zis ca poate nu am inteles....nu....nu se putea asa ceva, nu puteam sa cred asa ceva.....am sperat ca totusi nu este asa de grav.....am fost ca traznita....eram in stare de soc si nu mai eram capabila sa articulez un cuvint, m-am coborit dupa masa si -m-au asezat pe scaun , mi sa recoltat singe...ca doar inca mai aveam, nu cursese destul.....a fost asa ca intr-un vis...ma intrebau ...raspundeam ca un robot....pina la urma am intrebat ...stiti ca am gemeni ?......ei au ramas blocati....gemeni ???....da am raspuns....vreau sa ma ajutati , sa faceti ceva ptr ei.....din pacate .....nu am primit decit acelasi raspuns ....nu se mai poate face nimic, doar o minune Dumnezeiasca i-ar pute salva.....simteam ca ma topesc.....am fost dusa in salon .....acolo am incercat sa discut cu asist , dar in zadar , acelasi raspuns, a inceput sa imi spuna ce va urma , ce va treb sa fac eu......treb sa stau in pat si sa ii nasc in pat.....eram oripilata.....socata....nu puteam sa cred ce auzeam.....a plecat asist si am inceput sa urlu.....sa urlu de saracele fete din salon nu stiau ce sa spuna sau sa faca , unele din ele erau cam in aceiasi situatie dar resemnate....si uite asa au trecut doua zile si jumatate, fara sa mai am vreo durere....doar hemoragie si iar hemoragie , curgea din mine incontinuu....dar nimeni nu facea nimic...am incercat sa dam bani, dar, fara rezultat , nu au primit dar nici nu sau obosit sa faca ceva.....imi venea sa turbez,,,,sa-i string de git.....nu se poate asa ceva, atita ignoranta si lipsa de bunsimt...e strigator la cer....dupa doua zile de urlat si nesomn o dr sa gindit sa ma mai urce pe masa sa vada cum sta treaba.....membranele erau intacte, durerile lipseau , colul la fel , deschis....am mers inapoi in salon...mi sa spus sa stau sa astept....ce ????.....ce sa astept , eram innebunita , ce sa astept oameni buni.....sa innebunesc cu totul, sa innebuneasca toata familia ????....pe la ora 2,30 a venit o asist si m-ia infipt o injectie fara sa spuna nimic...am ramas blocata,,,,asa fara sa spuna nimic ?....mi-am dat seama imediat ce urma.....nu a durat o jumatate de ora si a inceput calvarul.....dureri insuportabile , groaznice , stiam ca nu mai este cale de intoarcere , orice farima de speranta se spulberase.....treb sa se intimple....sa iasa copilasii inainte de vreme ......mult inainte.........am reusit sa sun sotul , doar atit....pe urma nu am putut sa vb cu nimeni , a fost ca un cosmar....m-am chinuit ore intregi....ore .....ore interminabile , am rugat o asist sa-mi faca ceva , sa ma adoarma sa -mi faca orice...orice sa nu mai stiu de mine.....nu a avut ce sa imi faca bineinteles.......eu treb sa stau in pat si sa imping .....sa iasa copilasii.....dar......nu am impins nici o sec.....pina la ora 4, 15 am strins de nu stiam ce e cu mine dar nu am incercat sa-i dau afara.....simteam inauntru ca o ricaiala usoara si eram sigura ca fetita probabil se chinuia sa iasa.....dar nu vroiam.....vroiam sa ramina acolo.......atunci am simtit ca nu mai pot, nu mai urinasem de la 4 dupa-amiaza...fetita blocase orificiul.....simteam ca explodez, eram obosita.....nu stiu ce fel mai eram.....nu mai puteam.....eram la capatul puterilor, atunci am rugat o colega sa cheme asist....a venit ma dus in cabinet si acolo mi-au pus o sonda sa elimine urina....m-au certat ca am stat atitea ore asa .....dar oare ele ce pazeau ???....eu nu vroiam sa vina ptr ca stiam ce urma.....dar ele ????,,,,,in fine.....dupa ce a terminat cu sonda a icercat sa vada ce este inauntru.....atunci ea a spus: de aici nu mai cobori pina cind nu te rezolv.....of......nu vroiam....pe baiat inca il simteam cum misca....nu vroiam deloc....dar.....trebuia , fetita era deja iesita asa cum eu banuisem....a fost nevoie de putin efort ....si.... a iesit , ........nu am avut puterea sa ma uit....doar ce am vazut in mina asistentei....atit......a treb sa astept sa iasa casa si brusc asist a rupt membranele baiatului....fara sa spuna nimic , am simtit cum curge lichidul.....dar de ce ??? de ce nu l-a mai lasat acolo.....el era bine.....putea sa mai reziste , de ce ???....oare nu a gresit ????...o colega a ei a intrebat-o....ce ai facut tu ???....tacere......si normal......a trebuit sa-l nasc......fetelor....in momentul in care a reusit puiul sa iasa.....ptr ca sa chinuit sa iasa ptr ca era invers....a treb sa-l traga asist de minute.......am ramas socata......Robert....plingea......atunci pe moment nu stiam ce se aude....m-am ridicat in coate.....am vazut fetisoara lui minuscula si vinata.....plingea....atit cit puteau plaminasii lui nedezvoltati...eram ....nu stiu sa descriu cum eram.......fericita....in acelasi timp....trista si confuza, atunci asist a spus sa nu imi fac nici o speranta....era mult prea mic sa reziste....eram sfisiata.......fetita doar ce a mai miscat un pic si a murit iar baiatul nu avea cum sa reziste nici el.....eram terminata....de ce ??? de ce oare am ajuns pina aici si totul sa spulberat atit de repede ???.....de ce ???Dzeu poate stie mai bine cum treb sa aseze lucrurile...dar oare de ce ????.....as fi vrut sa il tin pe baiat macar o sec in mina ptr ca in brate nu aveam cum...era mult prea mic....dar nu ...a treb sa il duca la incubator....formal, ptr ca erau obligati sa il tina , inca traia.....a urmat cred ca o jumatate de ora de chin....nu am nascut primul copil normal si nu stiam ce inseamna ....a fost ca un macel....a durat o groaza pina ce sa desprins lpacenta , inca nu stiu cit pina a venit dr de garda sa ma chiureteze....pe masa am fost pusa sa semnez nu stiu ce hirtoage....pe masa , a venit dr .....a fost ca o binecuvintare acea dr.....m-a alintat, m-a mingaiat, se uita la mine ca la copilul ei si ma mingaia.....a fost atit de bine sa simt ca totusi exista cineva care stie ce este in sufletul meu de mama disperata....m-a intrebat usor daca sint preg de chiuretaj si am spus ca nu....nu mai suportam sa ma atinga nimeni jos....vroiam sa stau colac si sa ma descaec cum puteam eu mai bine....eram goala pe dinauntru...copilasii nu mai erau acolo....atunci ea a faxut semn la asist si mi-au facut o injectie care ma ametit complet....nu mai puteam nici vb.....a trecut si asta.....am fost dusa in salon....acolo am ramas ca o stana de piatra.....nu eram capabila sa mai pling....sa mai fac nimic....eram goala pe dinauntru, parca nici nu mai simteam ca respir.......fetele erau asa de retrase si nu stiau ce sa spuna sau sa faca.....este greu de descris.....toate ati trecut prin aceste momente de durere si nu cred ca mai treb sa spun ce simteam eu .....nu eram capabila sa merg la baiat sa il vad.....a trecut mult timp....pina cind o fata m-a luat de mina si ma dus la el......nu aveam curaj sa ridic ochii spre el...eram asa ca o nebuna......pina la urma m-am uitat....am vazut un scutecel mititel....apoi capusorul lui.....minuscul....am pus un deget pe gitisorul lui.....atunci a inceput sa plinga din nou.....usor...deabia il auzeai.....a fost groaznic, se chinuia sa reziste iar eu nu puteam sa il ajut cu nimic.....cu nimic.....asa am stat 30 de ore....30 de ore.....faceam naveata.....salon si la el.....salon si la e.....familia nu a vrut sa il vada....ma durut...dar i-am inteles....nu vroia sa ramina cu imaginea lui in minte....au preferat sa nu il vada,,,,,,doar sotul meu a avut curajul.....si atunci a fost cel mai greu moment.....nu a mai durat mult si sa stins......sa stins si Robert...dupa 30 de ore de lupta sa stins....a plecat la surioara lui Briana...........a fost......greu......am cerut sa n ii luam acasa....dar ptr ei erau avortoni.....avortoni...copilasii mei erau avortoni.....imi venea sa o string de git pe dr....nu vii putem da,,,,,sint avortoni si nu avem cum sa vii dam acasa.....nu am putut sa ma uit la el....am vrut sa ma uit sa il iau in brate....dar....ceva ma oprit.....nu stiu ce.....dar nu am putut sa ma mai uit la copilul meu........am iesit....in salon am inceput sa realizez de fapt ca totul...dar totul se terminase....copilasii mei erau acolo sus....sus de tot....nu mai aveam burtica....nu mai simteam nimic.....nici o miscare....nimic.......gata....se terminase.....imi venea sa fac ceva sa nu mai fiu.....dar....mai aveam acasa un pui....care avea nevoie de mine....ptr el am ridicat fruntea sus....si ptr ingerasii mei.....ptr ei treb sa fiu tare....am vrut sa plec dar din pacate a fost nevoie de inca un chiuretaj....nu mai puteam suporta....era prea mult....mult prea mult...dar a treb sa suport....ptr ei.......atunci am jurat ca nu voi mai ajunge niciodata in acel salon...acel cabinet...acel spital.....acolo .....a fost sfirsitul copilasilor mei...si a multor altor copilasi....acolo nu exista cai de mijloc....acolo nu se face nimic....este durere......

[ingerasulGabriela]

Simona draga ma bucur ca in sfarsit ti-ai facut curaj, chiar daca nu ai finalizat povestea ingerasilor tai Briana si Robert stiu ca o vei finaliza intr-o zi. Eu iti sunt alaturi sper ca sti asta ... stiu si continuarea ... dar te astept sa o continui intr-o zi cand vei avea puterea. Pentru a face asta in dreapta sus a postari tale sa dai pe modificare

Zbor lin Robert si Briana Multa putere tie

[marwana]

Simona, regret enorm pierderea ingerasilor tai dragi Robert si Briana, nume frumoase de ingeri. Te cu sufletul si-ti spun bun venit in famlia parintilor de ingeri unde cu siguranta vei gasi un strop de alinare.
Te indrum sa citesti cateva articole de pe site care stiu ca iti vor ajuta, te vor face sa intelegi ca ceea ce simti este normal, ca de acum nu mai esti singura, ai alaturi o familie care stie ce inseamna aceasta durere cumplita.
Pentru tine http://www.organizatiaemma.ro/suport/mame
Pentru sotul tau http://www.organizatiaemma.ro/suport/tati
Si pentru cei de langa tine, ca sa stie, sa invete cum sa nu te raneasca cu acele cuvinte care dor http://www.organizatiaemma.ro/suport/apropiati
Zbor lin dragi ingerasi Robert si Briana

[SIMICA]

Dragele mele va imbratisez......va multumesc , stiu ca toate sinteti la fel de indurerate si ma intelegeti perfect..........voi continua povestea mea........dar un pic mai tarziu, sint naucita de plins si nu am puterea acum..........mai tarziu, astazi am cazut din nou in butoiul cu pulbere si sper sa ies cit mai repede......va pup.

[simona bas]

Draga mea iti intelegem durerea si suntem alaturi de tine!!!
Cand iti vei gasi din nou puterea sa vprbesti noi suntem aici ....un umar intotdeauna pt tine si familia ta!!!
te imbratisam cu drag!!!!

[Loredana M]

...
Ce as putea spune ca sa iti alin din durere..nimic...doar sa iti ofer o imbratisare si sa iti spun ca aici vei fi inteleasa si vei primi sustinere pt a putea trece peste acele zile care ne macina sufletul...
Te imbratisez si pt Robert si Briana multe sa se joace cu ele...

[ELENA DANIELA]

Citesc si plang; imi vine sa urlu cand vad atata nepasare din partea doctorilor; stiu ca am simtit-o pe pielea mea; am mers si eu pe mana unei doctorite recomandate de aproape toti cunoscutii mei ca mai apoi sa aud de la ei ca asa a fost sa fie, ca poate a fost o intamplare; ca trebuie sa merg mai departe; stiu cum e cand toti te trateaza de parca ai avut o boala si acum trebuie sa te fi vindecat, ca doar a trecut atata timp; atata timp pentru ei inseamna 9 luni, pentru mine inseamna niste degetele care m-ar fi mangaiat, cu care m-as fi jucat, niste picioruse care ar fi incercat sa mearga si mai ales zambetul puiului meu.Pentru ca el este si va fi puiul meu.Stiu ca si tu plangi si ca te doare intr-un fel in care nu poti sa explici; ti-e greu dar puiul tau de sus nu te-a parasit; eu il tin minte pe puiul meu ca pe niste fluturasi in burtica, cand dadea din picioruse, cand avea viata, nu stiam cum arata fizic, dar il simteam.Asa ma gandesc la el; nu pot sa ma gandesc altfel;nu stiu ce sa-ti zic, doar sa ma rog pentru tine sa te intareasca D-zeu in incercarea aceasta.

[CORINA SILVIA]

Draga mea o intreaga tragedie , si clipe nefaste si oamnei nepasatori , asa se naste un dezastru !!

Si mai ales asa mor copii nostri !!

Imi pare nespus de rau pentru pierderea suferita , sper ca intr-o zi sa poti sa-ti simti puiutii cat mai aproape de suflet si iubirea lor de dincolo sa -ti mai aline sufletul !!

[corina_odolean]

Draga mea, acum am citit povestea ta si imi pare sincer rau pentru toata durerea prin care treci, imi pare rau ca esti mamica de ..

te draga mea, iar cand te simti pregatita te asteptam sa continui povestea tai iubiti.

pentru scumpii tai copilasi.

[steluta]

Draga mea draga,
Sunt si eu alaturi de tine cu o vorba buna si o iar pentru ingerasii tai multe si . Precis se joaca acum impreuna cu Stefan si Ana gemenii nostrii
Cu mare drag,
Steluta

[SIMICA]

Pentru toate mamicile de ingerasi ......putere sa mergeti mai departe.....sinteti cu adevarat minunate , va multumesc din suflet ptr vb frumoase.....am nevoie , este greu..mult prea greu.....am crezut ca cu timpul durerea se va diminua si imi va fi mai usor sa vb dar e din ce in ce mai greu sa o fac........ma doare sa vb.....m-am inchis in mine si este greu.....dar poate cu timpul voi fi altfel , voi trece mai usor ...nu stiu......dar acum nu pot.......a fost greu sa termin povestea mea dar a trebuit.....pt mine si ptr voi , ptr ingerasii mei care stau alaturi de mine in fiecare secunda........inca o data .....va multumesc....... ptr toti vostri dragi.....va imbratisez cu drag.

[anjamedeea]

-

[adina]

Draga mea citisem povestea ta dar nu am avut timp sa iti scriu iartama , sunt alaturi de tine si iti doresc multa putere , alinare si credinta .
Imi pare atat de rau pentru pierderile tale .
Doamne ajuta .
Ingerasi aveti grija de mama voastra.

[SIMICA]

Dragele mele... ......la fel va doresc si voua , puterea sa mergeti mai departe....ingerasii sa va aline si sa va vegheze pasii , sa va fie aproape in fiecare clipa......stiu ca asa este.......ei sint cu noi mereu si ei ne ajuta sa mergem mai departe......va cu drag.

[SIMICA]

Iubitii mamii......imi este dor...tare dor de voi.....si lui Razvan ii este dor de voi....mi se rupe sufletul cind ma intreaba de ce Dd va luat la EL......ce sa/i raspund , nu stiu ce sa/i mai raspund.....Briana scumpa mea....mami te roaga sa o ierti....sa ma ierti mami ca nu am putut sa te privesc, tu stii ca nu am avut puterea sa o fac......acum regret enorm....erai fetita pe care mi/am dorit/o....dar nu am avut dreptul sa te cresc .....asa a vrut Dd...nu am avut sansa sa ma bucur de voi dragii mei......si ma doare sufletul....Robert....imi este dor de fetisoara ta mititica , de minutele tale mititele......copilasii mei....imi este tare dor sa va simt...aveti grija de mami de tati si de Razvanel......va imbratisam cu drag piticii nostri...sa fiti cuminti acolo in imparatia voastra si sa aveti grija de toti ingerasii......sa ne dati putere si sa ne alinati suferinta si dorul de voi.....sinteti in gindul si sufletul meu in fiecare clipa....va pup scumpii mei si va trimit .......sa va jucati cu ele .

[SIMICA]

Scumpii mei......astazi as fi vrut sa pot marsalui in tacere ptr voi.........dar......nu am cum.....ma gindesc la voi si va port in suflet....stiu ca voi ma intelegeti si nu va suparati , mamicile care astazi marsaluiesc se vor gindi si la voi.....la voi toti ingerasii.......vor plinge si vor fi cu gindul la voi toti......va pup si va iubesc......

[Camelia ALEX]

Buna Mirela ma bucur mult pt.ca Paula ti-a indrumat pasii in acest loc minunat unde iti poti plange durerea fara ca cineva sa te judece.

Oofff...am citit povestea ta si cu lacrimi in ochi iti zic :imi pare sincer rau pt.ca a trebuit sa cunosti aceasta durere.Ma bucur pt. tine pt.ca ai fost puternica si te-ai ridicat stiind ca acasa ai un suflet care are nevoie de tine.

Regret totodata neantelegerile dintre noi .


zbor lin printre mii de stelute ingerasul Robert si Briana

[oanadrg]

VOI INGERASI FRUMOSI AVETI GRIJA SAPTAMANA ASTA DE MAMICA VOASTRA

[SIMICA]

Oana.... cu siguranta au grija.....de noi au grija ei.... dragi si iubiti......... Cami... ......neintelegerile dintre noi parca nici nu au fost....au fost altele mult mai dureroase.....de aceia am decis sa ma alatur voua aici pe EMMA.....aici ma simt... in largul meu......sa pot vb cu puiutii mei ....Doamne ...e bine, ma descarc si imi face bine , si sa stii ca intradevar datorita copilului pe care il am acasa am ridicat fruntea sus si am luptat cu durerea mea, altfel......nu stiu ce s-ar fi intimplat cu mine....sincer....sigur as fi clacat de tot si as fi facut vreun gest necugetat....si acum imi vin in gind lucruri urite si ma uit la Razvan....ptr el ma lupt ...in fiecare zi , imi plinge inima in mine cind Razvan ma intreaba :mami de ce fratiorii mei sint ingerasi ??.....de ce nu mai sint in burtica la tine ?????....oare cum sa mai raspund la aceste intrebari ????...in noaptea de inviere mergind de mina cu el sa aprindem luminari ptr ingerasii nostri m-ia spus asa frumos ....mami tu chiar nu mai ai nimic in burtica ????......eu as vrea sa-i nasti pe fratiorii mei.......cu lacrimi in ochi ...i-am spus ca fratiorii lui nu mai sint ...au murit...a fost prima data cind i-am spus ca mami ia nascut si au murit ptr ca au fost prea mici , sa uitat la mine si a spus...au murit ???....de ce ????....este mare si intelege....este foarte greu pt mine sa pot sa-i raspund, mereu imi spune ca sint rea si nu vreau eu sa-i mai aduc fratiori.....ca prietenul lui George uite cum mamica lui a adus-o pe surioara lui acasa....eu de ce nu i-am adus acasa pe fratiorii lui....cum sa fac fata eu cind zilnic ma cuprinde nebunia....nu stiu cit voi mai rezista asa......sper sa pot sa trec peste aceste zile in care imi vine sa mor....au trecut 5 luni....si este la fel ca in prima zi....acum rid fortat , incerc sa ma prefac ca totul este bine , ptr cei din jurul meu....ei nu imi pot intelege durerea si ma condamna cind vb despre ei , cind spun ca mai vreau sa incerc inca o data....poate asa se va mai diminua durerea pe care o port in suflet in fiecare zi....stiu ca nimic nu va umple golul lasat de puiutii mei dar simt ca un nou simburel va reusi sa ma aduca pe linia de plutire......dar....nu stiu ce va fi de acum inainte , doar Dzeu stie...el le stie pe toate , noi doar asteptam sa vedem ce va mai fi.................... VA ........ ..... PTR VOI DRAGII NOSTRI.....