Heidi 19.09.2010
Acum o saptamana trebuia sa te cunoastem, sa te strangem de manuta, sa iti alinam durerile, sa te magaiem si sa te strangem tare in bratele noastre. Alice ar fi fost incantata de micuta ei surioara si noi mandrii de asa fete frumoase. Insa am ramas doar cu amintirea ta, cu un filmulet si o poza cand inca erai la mine in burtica. Sunt zile in care ma gandesc mai putin la tine si cateodata mi se pare ca va trece durerea, insa nu a trecut nici o luna in care sa nu retraiesc experienta pierderii tale. Ti-am vazut ultimele miscari inainte de a pleca de tot....si te luptai, eu stiu ca nu vroiai sa pleci si imi pare asa de rau ca nu am putut face nimic, absolut nimic pentru a te tine la noi.
Tu esti cea mai mare pierdere si cel mai mare regret al nostru. Te iubim si asteptam sa te strangem in brate cand vom ajunge in prezenta Tatalui.
Mergi sus