Crina si Dalia 03.10.2010
Imi este foarte greu sa scriu despre copii mei,despre ingerasii mei CRINA si DALIA,au avut 8 luni de viata in pantecul meu,8 luni in care am vorbit cu ele le-am cantat si le-am spus cat de mult le iubim,si acum le spunem ca le iubim.O sa va povestesc mai mult cand o sa prid putere.Va multumesc ca existati.
Povestea noastra a inceput atat de frumos,nimic nu prevestea tragedia ce urma sa ne scimbe vietile.Am ramas insarcinata la 6 luni de la nunta,a fost prima zi de fericre,pentru ca au urmat si altele.Dupa ce am facut testul de sarcina m-am urcat in masina,am mers la medic sa ne confirme sarcina,simteam ca plutim.Surpriza cea mare a venit in luna a 5 cand am aflat ca vom avea doua fetite,da,aveam sarcina gemelara,din acel moment fericirea sa dublat.
Trebuia sa nasc in noiembrie 2010,pe 17 septembrie am mers la un control de rutina si totul decurgea normal,puisorii mei luasera in greutate si aveau un chef enorm de joaca,ne amuzam copios cand vedeam burtica mea care lua diferite forme.
Pe 3 octombrie m-au trezit niste dureri crancene mi-am dat seama ca aveam sa nasc mai devreme,am ajuns la urgente,au incercat sa-mi opreasca dilatarea dar nu au reusit,am fost bagata de urgenta in operatie,aveam niste emotii imense urma sa-mi aud puisorii.E atat de dureros,Puisorii mei nu mai aveau viata de 4 zile,au avut circulara.nu am avut puterea sa le vad, am vrut sa-mi ramana in minte imaginea pe care mi-o creasem.Desi nu le-am vazut imi e un dor nebun de ele,imi lipseste ceva,nu ma simt intreaga,ma doare si aerul pe care il respir.
CRINA,DALIA mami si tati va iubesc si nu o sa va uitam niciodata.
Mergi sus