Ingerasul Corinei 05.01.2011

Sincer, nu sunt sigura ca postez unde trebuie va citesc de mai mult timp, citesc povestea unor mamici de ingerasi de aici, plang alaturi de ei. Sunt alaturi de Rodica, mama Alinei, sunt alaturi de Paula Por, mamica Gabrielei sunt alaturi de corina_andrusca mama lui Andrei, sunt alaturi Corina Silvia, de Bianca, fondatoarea forumului, Bianca jos palaria! Meriti tot respectful sunt alaturi de toate, fetelor v-am citit povestile cu sufletul la gura tremurand punandu-ma eu in aceasta situatie va citeam, chiar de nu mi-am facut curajul sa postez, pe atunci nici nu ma integram in grupul vostru insa se pare ca mi-a venit si mie randul. Este extrem de greu nici nu iti poti imagina cat de greu este pana nu treci prin asa ceva. Acum vreau sa va impartaesc putin din experienta mea, nu e asa de dura precum sunt experientele voastre insa mi-a lasat un mare gol!

Pe data de 5.01.2011, am sangerat era o culoare rosie spre maro m-am dus la spital am mers la doctor la ecograf mi-a zis ca au fost doi embrioni unul care s-a oprit din evolutie mai erau niste bucati pe acolo mici deja se eliminase insa unul a ramas avea 7 saptamani fiind totul bine mi-au dat drumul acasa insa am incet sa sangerez mai tare mai abundant am sunat iarasi la doctor, mi-a zis ca nu e de bine m-am dus iarasi la spital m-au internat, mi-au facut analize o ecografie transvaginala mi-au zis ca am iminenta de avort m-au tinut internata la spital, am stat numai in pat sub observatie mi-au dat tratament sa iau: acid folic, duphaston, utrogestan, si no-spa. Intr-un sfarsit, mi-au dat drumul acasa. Cu ajutorul lui Dumnezeu si a rugaciunilor unor fete extraordianare, de pe un forum, care m-au sustinut si cu care am tinut legatura telephonic cu ajutorul medicilor pentru ca am stat in pat si nu am facut efort mult EMBRIONUL MEU TRAIESTE traieste, e bine, i-am auzit inimioara astazi are 8 saptamani si 2 zile asa trebuia sa aiba si insa Dumnezeu nu a vrut sa mi-l lase imi consider "bobita" o luptatoare sper din tot sufletul sa pot duce sarcina pana la capat, sa fie totul bine iar despre celalalt INGERAS, este in gandul nostru mereu si va ramane in gandul nostrum sunt sigura ca ne vegheaza de acolo de sus.

MAMICI DE INGERASI, sper sa fie loc si pentru mine aici alaturi de voi. Mai este o mamica de ingeras, cunoscuta mie, care as vrea sa vina si ea aici chiar am invitat-o, insa mai vedem inca este traumatizata de ceea ce s-a intamplat, cum este si normal.

Fetelor, va imbratisez calduros si repet, sunt alaturi de voi si va citesc povestile non-stop, plang, tremur alatur de voi.

Aveti grija de voi iar INGERASILOR NOSTRI le doresc ZBOR LIN.