Suferinta invizibila
Deoarece traim într-o cultura care este valorizat stoicismul masculin, tatii îndoliati exprima în general destul de putine emotii, cauta si accepta putin suport si nu sunt încurajati sa planga si sa vorbeasca despre copiii lor. Suferinta unui tata poate parea a fi mai usoara si mai scurta, dar aceasta perceptie se datoreaza partial faptului ca suferinta barbatilor este mai degraba invizibila. Daca suferinta nu se vede sau perioada de doliu pare scurta, acest lucru nu indica neaparat adevarata intensitate a sentimentelor tatalui. El poate fi profund afectat de pierdere, dar îsi reprima emotiile datorita conformarii la asteptarile sociale.
In plus, izolarea tatilor poate fi foarte mare deoarece, conform asteptarilor sociale, toata lumea se concentreaza pe mama, ca si cum el nu ar fi afectat. Tatal se simte lasat deoparte cand prietenii si rudele se intereseaza doar de starea mamei. El este miscat cand altii îl complimenteaza pentru capacitatea sa de a rezista, deoarece în interiorul sau se simte atat de daramat. Se poate astepta de la el sa se întoarca la munca fara vreo scadere în productivitatea sa. Este posibil sa nu aiba prieteni barbati care sa îl asculte vorbind despre sentimentele lui. Francisco spune : "Ma simt izolat sufleteste de prietenii mei barbati, în contrast cu sotia mea ale carei prietene vorbesc despre asta atat de liber".
Cand suferinta unui tata este invizibila, unde dispare ea? In adancuri. O parte sau chiar toata aceasta suferinta poate fi depozitata adanc în inconstient, astfel încat el nu este constient ca ea mai exista. Suferinta subconstienta va gasi însa cai indirecte de exprimare în comportamentele, reactiile si bolile fizice ale acestuia. Stan a functionat în acest fel. Cand avea 18 ani si-a pierdut bunica, unchiul si tatal. Dupa aceasta el a jurat ca nu va mai suferi din nou. Zece ani mai tarziu cand copilul sau a murit a spus "Se întampla. Aste este. O tolerezi, încerci sa faci ceva pozitiv din asta, accepti si mergi mai departe". Din pacate a avut nevoie ca toti cei din jurul lui sa aiba aceeasi atitudine pentru a putea sa-si tina ascunsa suferinta. A devenit foarte controlat si furios, mai ales cu sotia care se simtea îndreptatita sa sufere. A început sa bea foarte mult, alcoolul fiind un anestezic bun pentru barbatii de acest fel.
Mergi sus