Teo
Numele meu e Monica si am 24 ani. Sunt tanara si totusi sunt mama de ingeras. Spun ingeras pt ca trait la mine in burtica doar 17 saptamani. 17 saptamani frumoase in care am simtit cum da din picioruse, i-am numarat degetelele de la maini si de la picioare cu dr si cu tati timp in care mi-a fost foarte rau dar ma gandeam numai la bebe si ca o sa fie sanatos. Nimic nu ma anunta ce urma.
La 16 saptamani(miercuri ) am sangerat un pic dar ...destul cat sa ma sperii. M-am dus la dr la spital si bebe era bine dar aveam colul un pic cam scurt. Trebuia sa fac cerclaj. Programare aveam luni, dar peste noapte am sangerat mult. Il sun pe dr si ma duc la urgente. Toata plansa, disperata toate asistentele ma calmau ca totul va fi bine ca bebe e bine, dar eu simteam ceva...medicul de garda imi spune ca am amniocel si ca recomanda avortul. Nu stiam ce inseamna amniocel dar fata asistentei si cuvantul avort m-au speriat. M-au bagat in camera cu femei care au mai facut asta si toate imi spuneau ca trece ca uit repede ca sunt tanara, ca mai am o fetita de 1,5 luni acasa, ca sa nu ma consum ca imi fac mai mult rau ...asta se intampla pe la 5 dimineata. Pe la 8 vine seful de sectie si el imi spune ca sarcina e dusa.DUSA?1?!ce-i aia. de ce e dusa? unde e dusa? Ieri era bine era bebe marisor, ii batea inimioara, avea toate la locul lui si acum e dusa? Nu am vrut sa imi faca nimic pana nu vine dr meu. Si ma bucur enorm ca am facut asta. Pe langa faptul ca m-a luat de langa acele femei si m-a dus la el pe sectie, lucru care nu a fost de acord medicul de garda, la ecograf descopera ca nu am nici un amniocel. Bebe e bine, intradevar colul e un pic cam scurt (pentru o sarcina de 22 de saptamani,nu de 16 ca a mea) dar ca se mai poate face ceva. Si zic: adica bebe traieste, nu trebuie sa fac avort? Da!dar trebuie sa luptam. Sunteti de acord sa facem tot ce trebuie ca sa il salvam? Nu sunt sanse 100% dar sunt de 50-60%. Bineinteles ca asta am facut. Am stat in spital la pat in perfuzii si tratamente. In disperarea mea si la toaleta ma ducem cat mai rar. Dar dupa o saptamana bebe nu a mai vrut sa stea. Am sangerat puternic si au inceput contractiile si.........a iesit....am nascut....nu am vrut sa stiu ce a fost si rau imi pare.
Acum avea un nume. Dar ii voi spune TEO pentru ca daca era fata ii spuneam Teodora si daca era baiat ii spuneam Teodor. Eram atat de suparata si nervoasa si frustrata si nebuna incat am cerut sa fie ars. Oricum e mai bine decat sa fie aruncat intr-o groapa comuna de unde isi iau cainii micul dejun (asa mi-a zis o asistenta).
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus