PENTRU BUNICII INDOLIATI

                                                Atunci cand moare un nepotel…

 
Acest articol va este oferit atat ca o sursa de alinare precum si ca un ghid care sa va ajute sa traversati aceasta perioada dificila a doliului, impreuna cu copilul dumneavoastra.
 
“Nu deplang numai moartea nepotelului meu ci o deplang si pe fiica mea. Nu vreau sa simta nici o durere, deoarece este copilul meu, iar eu nu pot face nimic pentru a o vindeca. “- Pearl
 

O imagine a suferintei

 
            Nepotii aduc sentimentul inestimabil al continuitatii familiei si o satisfactie unica, bunicilor lor. Adeseori, ei creeaza o legatura noua si induiosatoare intre dumneavoastra si copiii maturi ai dumneavoastra. Deci, atunci cand un fat nenascut sau un nou nascut moare, dumneavoastra suferiti dublu, pentru dumneavoastra si pentru copiii dumneavoastra. In special pentru dumneavoastra, este greu sa va simtiti atat de neputincios si trist cand va vedeti copiii maturi suferind.
 
Suferinta este unica. Exista o multime de similitudini in ce priveste modul de a suferi a diversilor indivizi, dar nu exista un singur sablon valabil care sa se potriveasca tuturor. Asa cum nu exista nicio formula perfecta in ce priveste inaintarea in procesul suferintei. Varsta, experientele de viata anterioare, abilitatile de a face fata necazurilor, disponibilitatea si potrivirea sistemului de sprijin, sanatatea fizica si mentala, precum si prezenta sau absenta altui stres in viata persoanei, toate acesta se vor impleti in cladirea fiecarei experiente.
Nu exista nimic constant in ce priveste suferinta. Suferinta isi schimba fata de la o zi la alta si chiar de la o ora la alta. De cele mai multe ori, veti simti aceasta variatie ca fiind o usurare, dar uneori va poate prinde nepregatiti si va fi coplesitor.
 
Atunci cand se intampla sa se piarda o sarcina, la inceput s-ar putea sa simtiti o stare de soc si neincredere, ca urmare a faptului ca ceea ce trebuia sa aduca o bucurie familiei, s-a transformat intr-un necaz. Sid a fost miscat atunci cand ambii copii maturi, fiica si fiu, au pierdut fiecare cate un copil, chiar inainte de a se naste: „La inceput, socul a fost acela de a sti ca nu exista nepot. Ne-am dorit atat de mult inca un nepot; nepotii iti ofera foarte multe satisfactii. Ne-am simtit ingrozitor.”
 
            „Atunci cand treci, alaturi de copiii tai, printr-un necaz care implica o pierdere, cel mai greu este sa simti durerea lor, pentru ca, tu, ca parinte, nu poti face nimic. Conditia mea de mama ma obliga sa repar anumite situatii, sa fac ca lucrurile sa mearga mai bine, dar eu nu am putut face asta.” -Maureen
 
         „Sarcinile au avut un sfarsit cu adevarat dramatic. A fost un soc ingrozitor; nu aveam cum sa fim pregatiti pentru asa ceva. Apoi, sotia mea si cu mine am realizat ca s-a intamplat cu adevarat si ca nu aveam cum sa schimbam ce s-a intamplat. A trebuit sa ne concentram atentia asupra modului de a trece peste asta.” - John
 
S-ar putea ca, copiii dumneavoastra sa va ceara sa desfiintati camera copilului si sa puneti bine lucrurile destinate copilului inainte de trista intoarcere acasa de la spital. O bunica a trebuit sa indeplineasca nefericita sarcina, mergand la fiica ei, apoi la nora ei, dupa ce fiecare a pierdut cate un copil. Cand ambele mame i-au cerut sa puna deoparte lucrurile copilului, bunica indurerata isi aminteste: ,,In dupa amiaza in care am impachetat al doilea set de lucruri pentru copil, m-am gandit ca nicio bunica nu ar trebui sa treaca prin asa ceva de doua ori.”
 
            Ca bunic/a, s-ar putea sa nu stiti cum sa reactionati. Este posibil ca dumneavoastra sa fi crescut cu mentalitatea ca lumea nu discute despre pierderea unei sarcini, ci lasa pierderea in urma si isi continua viata mai departe. In cazul in care copiii dumneavoastra isi manifesta durerea, acest lucru va poate face sa va simtiti ingrijorat si confuz. S-ar putea sa fiti tentat sa ajutati prin a sugera tanarului cuplu sa conceapa un alt copil sau, daca sunt deja parinti, prin a-i incuraja sa fie recunoscatori pentru copiii pe care ii au. Desi dumneavoastra sunteti bine intentionati, asemenea comentarii pot face mai degraba rau decat bine. Cu cat acceptati mai mult faptul ca doliul este un lucru dureros dar un mod folositor in vindecarea in urma pierderii suferite, cu atat va faceti mai util.
Reactia dumneavoastra va fi individuala si va depinde de relatia pe care o aveati deja cu copilul dumneavoastra adult, inainte ca pierderea sarcinii sa se produca. Se poate sa simtiti acut pierderea, dar va intrebati daca, nu cumva prin impartasirea suferintei, va impovarati copiii indoliati. Asa cum o bunica s-a exprimat:
 
„As fi putut plange pentru ei, dar sa fac asta, astfel incat ei sa stie cat de rau ma simt? Sau sa incerc sa-mi mentin calmul, astfel incat ei sa nu simta cat de mult m-au dezamagit prin faptul ca nu mi-au oferit nepoti?”
 
Copiii dumneavoastra vor aprecia probabil faptul ca si dumneavoastra suferiti din cauza pierderii, atat timp cat dumneavoastra nu va asteptati ca ei sa fie principala sursa de sprijin pentru dumneavoastra.
Ca si bunic/a, dumneavoastra le puteti oferi copiilor indoliati mai mult sprijin ca oricine altcineva, sprijin care in permanenta poate sa adanceasca legaturile de familie.
 

Comunicarea cu copilul indurerat

 
Nu fiti surprinsi daca suferinta copilului dumneavoastra se manifesta in unul din modurile descrise mai jos:
  • La inceput, la fel ca si copiii dumneavoastra, veti trece printr-o varietate de stari emotionale confuze, la care nu va prea asteptati. Abia mai tarziu veti incepe sa dobanditi mai mult control.
  • Copilul dumneavoastra s-ar putea sa treaca printr-o perioada de hibernare si izolare.
  • S-ar putea ca si copilul dumneavoastra sa aiba impulsul de a spune tuturor despre pierderea lui, inclusiv persoanelor care le sunt complet straine.
  • Casnicia copiilor dumneavoastra poate parea ca se misca pe un teren instabil, din cauza faptului ca fiecare dintre parteneri sufera in mod diferit. 
  • Copilul dumneavoastra s-ar putea sa se teama sa se intoarca la serviciu sau poate sa-si piarda interesul fata de hobby-urile sau activitatile care inainte ii faceau placere.
  • Fiica dumneavoastra se poate simti profund indurerata cand vede femei insarcinate si/sau poate fi geloasa cand o prietena ramane insarcinata.
  • Copilul dumneavoastra poate deveni usor iritabil si isi poate pierde repede rabdarea in ce priveste lucrurile marunte.
  • Este probabil ca, in special, fiica dumneavoastra sa-si doreasca sa evite adunarile de familie unde sunt alti copii de fata si se simt bine.
  • Este posibil ca si copilului dumneavoastra sa-i fie teama ca va uita cum arata copilul ei, si cu atat mai important, se va teme ca ceilalti vor uita ca acel copil a existat vreodata.
 
Cel mai frumos cadou pe care il puteti face copilului dumneavoastra este sa il/o ascultati. Ascultandu-l, strangandu-l in brate, si lasandu-l sa planga in fata dumneavoastra, ii veti permite sa isi jeleasca copilul in prezenta dumneavoastra.
            Pe de alta parte, acceptati ca este posibil ca fiul/fiica dumneavoastra sa nu doreasca sa va vorbeasca despre pierderea suferita. Este posibil ca dumneavoastra sa considerati ca e mai bine pentru fiul/fiica dumneavoastra sa va vorbeasca deschis, iar el/ea sa aiba nevoie de liniste si sa pastreze tacerea o vreme. Spuneti-i ca il/o iubiti, si lasati-l/o sa fie el insusi/ea insasi.
            Nu este momentul sa dati sfaturi, decat daca ele sunt solicitate. Chiar daca fiul/fiica dumneavoastra va cere un sfat, puneti intrebari pentru a afla care sunt sentimentele/gandurile lui/ei. Deseori, punand intrebari, puteti sa va ajutati fiul/fiica sa traga propriile concluzii.
 
            Daca aveti intentia sa redecorati camera nepotelului, faceti-o cu grija… Este posibil ca fiul/fiica dumneavoastra sa isi doreasca sa o pastreze asa cum e, chiar pentru o perioada mai indelungata. Atunci cand el/ea va fi pregatita sa faca schimbari in camera, aceasta va fi o etapa a procesului de vindecare, si de a constientiza decesul. Aveti grija sa nu faceti PREA mult din dorinta de a ajuta. Unele femei s-au intors de la spital dupa o pierdere de sarcina si au gasit camera copilului schimbata (lucrurile copilului ascunse), si aceasta poate fi foarte traumatizant.
 
            Imediat dupa pierderea suferita, fiul/fiica dumneavoastra nu are nevoie sa i se spuna sa isi continue viata. El/Ea isi va continua viata, si deseori va va surprinde cu puterea de caracter in momente atat de dificile, insa procesul de vindecare cere timp. Cata vreme rana este recenta, nu ii vorbiti despre « a merge mai departe ». Pentru un parinte care tocmai a suferit o pierdere, aceste cuvinte nu isi au rostul. Ele nu pot decat sa raneasca.
 
            Permiteti-i si chiar incurajati-va fiul/fiica sa isi exprime sentimentele. Daca il/o descurajati sa planga, el/ea ar putea sa se inchida in tristetea lui/ei si sa se ascunda. Iar faptul ca nu ii vedeti suferinta nu inseamna ca ea nu exista. Lacrimile pot aduce alinare, deci daca va vedeti fiul/fiica plangand, incurajati-l/o. Daca fiul/fiica dumneavoastra este foarte emotiv(a), rezistati impulsului de a il/o stringe in brate imediat. Oferiti-i o batista si acordati-i spatiu; o imbratisare in acel moment ar putea sa il/o perturbeze si sa nu mai poata da frau liber emotiilor pe care are atata nevoie sa le exprime. Bineinteles, daca el/ea vine spre dumneavoastra, puteti sa il/o strangeti in brate. In caz contrar, asteptati sa se linisteasca si strangeti-l/o in brate dupa aceea.
 
            Procesul de vindecare nu este unul logic. Este o avalansa de sentimente, care te invaluie si te sfasie. Daca incercati sa vorbiti despre logica si gandire clara, mai ales in primul an dupa pierdere, este posibil sa creati confuzii si resentimente.
 
            Exprimati-va dorinta de a vorbi despre nepotelul dumneavoastra. Chiar daca va e teama ca veti face mai mult rau fiului/fiicei dumneavoastra deschizand subiectul, de cele mai multe ori el/ea chiar isi doreste asta. Fiul/Fiica dumneavoastra se va simti probabil usurat(a) avand posibilitatea sa isi exprime sentimentele refulate. Daca vor curge lacrimi, nu va simtiti vinovat(a). Ele au fost acolo, in interior, de la inceput si aveau nevoie sa iasa.  
            Dumneavoastra doriti sa va protejati fiul/fiica de durere. Insa atunci cand durerea ramine neexprimata, cand nu se vorbeste despre ea, ea nu poate fi alinata, ci doar ingropata si mai adanc. Aceasta poate duce la depresii grave sau la manifestari fizice ale durerii. Daca il intrebati pe fiul dumneavoastra cum se simte si el nu doreste sa vorbeasca despre asta, e normal. El va va fi totusi recunoscator ca ati intrebat.
            Aceasta e important pe masura ce trece timpul. Moartea unui copil poate rascoli sentimente adanc ingropate chiar si cu mult timp dupa pierdere. Dupa ce au trecut saptamani, luni sau ani, iar fiul/fiica dumneavoastra a ramas singur cu durerea lui/ei, el/ea va avea nevoie de dumneavoastra mai mult decat niciodata. Prietenii suna imediat dupa pierdere, dar la un moment dat telefonul inceteaza sa mai sune, iar fiului/fiicei dumneavoastra ii e greu sa ceara ajutor. Telefonul ocazional si intrebarea « Cum te simti ? » ii va fi de ajutor. Asigurati-va ca sunati atunci cand aveti timpul si energia sa ascultati un raspuns sincer.
            Astfel de apeluri sunt binevenite in special cu ocazia zilelor de nastere, a aniversarilor si a sarbatorilor. Poate ca va e teama ca il intristati pe fiul/fiica dumneavoastra daca sunati, insa el/ea va fi oricum trist(a). Daca sunati, el/ea se va simti mai putin singur(a). Chiar daca el/ea nu va raspunde la telefon, el se va bucura ca ati avut aceasta intentie.
 
            Amintindu-va de nepotelul dumneavoastra intr-un mod special il va ajuta pe fiul/fiica dumneavoastra.
            Cel mai important este sa ii spuneti copilului dumneavoastra ca poate sa va ceara sprijinul chiar daca au trecut 3, 5 sau 10 ani de la pierdere, si sa stie ca va ganditi la nepotel si ramane in memoria dumneavoastra. Daca va comportati ca si cum nepotelul nu ar fi existat, fiul/fiica dumneavoastra va considera ca nu va poate cere ajutorul si se va indeparta de dumneavoastra.
 
            Este posibil sa va fie greu sa va impartasiti durerea cu fiul/fiica dumneaoastra. Datorita rolului pe care l-ati jucat in viata copiilor dumneavoastra, veti avea probabil retineri sa va deschideti sufletul in fata lor chiar daca au devenit adulti. Este posibil sa considerati ca e nevoie sa fiti puternic(a) pentru restul familiei, prin urmare sa nu cedati in fata celorlalti sau sa va dati frau liber sentimentelor.
 
Helen povesteste: ”Am gasit o bunica plangind in toaleta la o ceremonie de inmomintare a unui copil. Era suparata (pe ea insasi) pentru ca nu vroia sa planga in acea zi. Vroia sa fie puternica pentru fiica ei. Si-a exprimat, de asemenea, ingrijorarea cu privire la durerea acesteia. I-am spus : « vorbind ca si fiica, eu apreciez cu adevarat lacrimile dumneavoastra » Nu m-a suparat. Cu atat mai mult, puterea dragostei pentru fiica ei si pentru nepotel m-a miscat. Am admirat-o pentru ca lua parte la ceremonie alaturi de fiica ei.”
 
            Exista si posibilitatea de a va exprima deschis sentimentele in fata copiilor dumneavoastra, iar ei sa se supere sau sa le fie teama. Intr-un anumit fel, este posibil sa vada in dumneavoastra aceeasi persoana pe care o stiau din copilarie, dar sa realizeze ca atunci cand vi se adreseaza pentru a gasi protectie si confort, si dumneavoastra suferiti. Pot aparea reactii de surpriza sau suparare.
 
Asta inseamna ca nu ar trebui sa fiti deschis cu copilul dumneavoastra cu privire la durerea pe care o simtiti ?
Nu! Pe termen lung este « sanatos » pentru familia dumneavoastra sa va vada suferinta. Sunteti, pana la urma, un OM, nu Dumnezeu, iar inima dumneavoastra este plina de dragoste pentru copilul dumneavoastra si pentru nepotelul care a murit. De ce nu ati avea dreptul sa suferiti ?
           
In cazul in care durerea este atat de coplesitoare incat sa nu va simtiti capabil sa fiti sprijin pentru durerea copilului dumneavoastra, cautati alte solutii. Puteti alege sa impartasiti durerea dumneavoastra sotului/sotiei, unui prieten apropiat sau unui specialist. In capitolele care urmeaza vom vorbi mai mult despre prieteni si specialisti.
           
V-ati putea gandi ca fiul/fiica dumneavoastra se va simti mai bine daca va fi incurajat sa aiba un alt copil. Este posibil ca el/ea sa nu se simta inca pregatit(a) nici sa se gandeasca la asta. Este posibil sa existe o cauza neidentificata a pierderii de sarcina sau alti factori – cum ar fi varsta sau anumite probleme de sanatate – care sa influenteze capacitatea ei de a duce la bun sfarsit o sarcina. Pe de alta parte, un copil pierdut nu poate fi inlocuit. Un alt copil poate atenua durerea, el nu va lua niciodata locul copilului pierdut, indiferent de cata bucurie poate aduce noul copil.
            In realitate, un nou copil poate readuce la suprafata durerea pierderii. Mamele pot sa se gandeasca la ce fel de sora sau frate ar fi fost copilul pierdut. Parintii isi vor plange intotdeauna copiii pierduti. Atunci cand apare un alt copil, deseori familia este entuziasmata si nu realizeaza ca pentru parinti durerea pierderii ramane. Inca indurerati, parintii copilului pierdut se pot simti atunci si mai singuri pentru ca familia nu intelege ca ei ar putea inca suferi.
            Este posibil sa nu fiti informat cu privire la dificultatile cuplului de a concepe (problemele de fertilitate ale cuplului). Infertilitatea nu este un subiect de discutie obisnuit, iar copilul dumneavoastra ar putea – pe langa durerea pierderii unui copil – sa se confrunte cu probleme de fertilitate. Intrebarea « Incercati din nou ? » poate fi deosebit de dureroasa. Este posibil si ca ea sa fie deja insarcinata si sa nu fie inca pregatita sa (va) anunte.
           
Ce se intimpla daca observati o tensiune in relatia dintre fiul/fiica dumneavoastra si sotia/sotul ?
Deoarece barbatii si femeile sufera in mod diferit, casatoria poate fi pusa in dificultate pentru o perioada. Din nefericire, moartea unui copil poate pune in pericol o casnicie deja amenintata de divort.
            Daca exista anumite dificultati, aceasta nu inseamna neaparat ca fiul/fiica dumneavoastra va divorta, dar este posibil sa va ingrijoreze durerea si suferinta acestuia. Si in acest caz, fiti foarte atenti. Fiti disponibil(a) pentru a-l asculta si nu judecati sotul/sotia. Daca incepeti sa luati partea copilului dumneavoastra impotriva sotului/sotiei, tuturor va va parea rau mai tirziu. Daca aveti impresia ca fiul/fiica dumneavoastra doreste sa ii luati partea in fata sotului/sotiei, refuzati in mod calduros sa luati parte la conflict, chiar daca sunteti intru totul de acord. Incurajati-va copilul sa comunice cu sotul/sotia, cu un preot sau chiar cu un consilier matrimonial.
 
            Ce se intimpla daca ati avut o relatie tensionata cu copilul dumneavoastra inaintea pierderii?
Atunci cand tentatia de a-i veni in ajutor este puternica, ar fi mai bine sa faceti pasi mici. Daca este suparat pe dumneavoastra cu un anumit motiv, va considera inoportuna incercarea dumneavoastra de a ajuta, oricit ar fi ea de bine-intentionata. Spuneti-i ca va ganditi la el/ea. Trimiteti mai intai o scrisoare sau o carte postala, apoi incercati sa il/o sunati. Daca veti incerca sa va apropiati cu blindete, este posibil ca moartea copilului – care poate face pe toata lumea sa realizeze cit de fragila este viata – sa il determine pe copilul dumneavoastra sa fie mai receptiv la « repararea » relatiei cu dumneavoastra.
 
Cautati intotdeauna sa evitati acuzatiile si sa va luptati pentru impacare. Este posibil ca aceasta cale sa fie una lunga si dificila. Vor fi probabil momente cand va veti simti atacat pe nedrept. Tineti minte : nu este vorba despre dumneavoastra. Este vorba despre una din cele mai dureroase experiente pe care le poate trai cineva. Cu rabdare si intelepciune, fiul/fiica dumneavoastra se va intoarce probabil la dumneavoastra si va va fi recunoscator/oare.
 
Daca citind acest capitol, va veti spune «Oh nu, am spus asta! ...sau “Vai, am facut asta!”, inseamna ca recunoasteti ca ati facut pur si simplu o greseala din lipsa de informare, si nu din intentia de a rani. Cereti-va scuze pentru greselile facute, dar nu va invinovatiti. Copiii dumneavoastra sunt la randul lor parinti, si vor intelege ca dragostea pentru un copil poate uneori sa duca la erori. Sunteti om, si la randul dumneavoastra ati suferit o mare pierdere.
 
 

Sentimentul de vina al bunicilor

 
Asemeni multor bunici indoliati, este posibil ca si dumneavoastra sa suferiti de sentimentul de vina atunci cand nepotul nenascut sau nou-nascutul moare. Uneori, aceasta stare ia forma ,,vinei supravietuitorului”, cand simtiti ca ordinea din viata dumneavoastra a fost crunt bulversata si simtiti ca este oarecum ,, nedrept” ca dumneavoastra sa traiti, cand o viata din familia dumneavoastra a fost curmata.
Oricat de dureros este sa-i instiintati pe sotul sau pe copiii dumneavoastra ca simtiti asa, cel mai bun lucru il reprezinta impartasirea sincera a sentimentelor dumneavoastra cu cei dragi. Altfel, vina sau resentimentul poate crea bariere in relatiile dumneavoastra de familie atunci cand aveti mai mare nevoie unul de altul.
Pierderea unei sarcini poate fi cu atat mai dificila daca a fost depistata o cauza genetica si va intrebati daca dumneavoastra ati mostenit cumva gena ,,rea”. S-ar putea sa va simtiti vinovata, in special daca sunteti o bunica ce a luat DES, un medicament care se prescria femeilor insarcinate din anii 1910 pana in anii 1970, crezandu-se ca acest medicament previne pierderile de sarcina. Din pacate, DES nu a avut niciun efect in prevenirea pierderii sarcinii, iar acum s-a adeverit a fi o cauza a pierderii de sarcina si a mortalitatii in randul nou- nascutilor la fiicele femeilor care au luat medicamentul respectiv.
Daca la pierderea sarcinii a contribuit o problema genetica sau una legata de DES, nu va invinuiti, caci nu ati avut niciun control asupra situatiei, sau pur si simplu ati urmat sfatul medicului in vederea protejarii sarcinii dumneavoastra. In orice caz, este important ca si copiii dumneavoastra sa aiba datele istoricului dumneavoastra medical, ca punct de plecare in diagnosticarea timpurie si in tratarea unor probleme genetice sau a unor tulburari cauzate de DES, fapt care creste sansele unei sarcini incununate de succes. O fiica a carei mama a luat DES a declarat:
 
„Am fost furioasa pe faptul ca mama mea nu a recunoscut la inceput ca luase DES, deoarece s-a simtit foarte vinovata. Tot ce imi doream era sa obtin informatii de ordin medical, astfel ca doctorul meu sa ma poata ajuta. Nu am judecat-o sau invinuit-o, ea doar a incercat sa pastreze sarcina si a facut ceea ce i-a spus medicul ei”.
 
Decat sa va traiti viata invinovatindu-va, mai bine recunoasteti care este problema, dar concentrati-va asupra modurilor prin care puteti ajuta cuplul pe perioada de doliu sau in cazul in care apare o noua sarcina. 
Bunicile care au avut sarcini fara probleme s-ar putea sa aiba un alt fel de teama, aceea ca vor fi respinse de catre copiii lor pentru ca au avut copii atat de usor. O mama a opt copii maturi a vrut sa o consoleze pe fiica sa care a pierdut trei sarcini, dar s-a intrebat daca vasta, dar diferita sa experienta, va fi de folos: ,,Uneori ma intreb daca ea este furioasa pe faptul ca eu am nascut asa de usor”, a explicat ea. <<Nu pot sa spun ,, Stiu exact ce simti”, pentru ca nu stiu>>.
           Oricat de diferita ar fi fost experienta dumneavoastra in ce priveste sarcina, afectiunea dumneavoastra sincera fata de copiii dumneavoastra care se afla intr-o situatie nefericita va fi foarte apreciata. Uneori, prin simplul fapt ca adresati intrebarea ,, Vrei sa vorbim?” sau ,, Pot sa fac ceva pentru tine?” ii determinati pe copiii dumneavoastra sa-si deschida sufletul in legatura cu pierderea pe care au suferit-o si, astfel, dumneavoastra puteti incepe sa le intelegeti ingrijorarea si frustrarile.
           Chiar daca aveti o relatie apropiata cu cuplul indoliat, ei s-ar putea sa refuze sa discute cu dumneavoastra despre pierderea sarcinii pentru ca vor sa va scuteasca de suferinta. O bunica a spus:
 
„Am fost foarte ingrijorata pentru ca atunci cand fiica mea a pierdut sarcina, nu mi-a spus imediat. A incercat sa ma crute. Eu am aflat de la fiul meu, care mi-a spus ca ea nu m-a sunat imediat pentru ca nu a vrut sa-mi strice sfarsitul de saptamana”.
 
Daca credeti ca indoliatul cuplu incearca sa va protejeze, spuneti-le ca sunteti dispusa sa discutati cu ei si cand sunteti trista, sunteti mai ingrijorata pentru ei decat pentru dumneavoastra insiva.
 

Daca si dumneavoastra ati trecut printr-o experienta asemanatoare

 
Daca si dumneavoastra ati pierdut un copil in timpul sarcinii, cu ani in urma, moartea nepotului dumneavoastra va poate aminti de experienta dumneavoastra din spital.
Puteti fi confuz fata de modul in care personalul spitalului trateaza decesul nepotului dumneavoastra, probabil foarte diferit fata de experienta dumneavoastra din trecut.
 
Au fost foarte multe schimbari in medicina obstetrica in ultimii 20 de ani, una din ele fiind tratarea persoanelor care au pierdut o sarcina. In trecut, incercam sa diminuam pierderea unui fat si nu il priveam ca pe un eveniment, adoptand aceasta metoda credeam ca vom micsora suferinta parintilor. Nu incurajam parintii sa vada, sa tina in brate sau sa dea un nume copilului lor. Am invatat, insa, ascultand parintii, ca aceasta metoda si sfaturile noastre nu erau agreate. Acum tratam si recunoastem decesul unui bebelus ca o tragedie umana si asta ajuta parintii sa gaseasca modul de a-si lua ramas bun de la micutul lor.
 
Cateodata, cand copiii nostri aleg sa faca ceva diferit fata de ce am facut noi, gandim ca alegerea lor este ca o reflectare a noastra sau ca o respingere a valorii noastre. Este important sa va reamintiti ca modul in care copilul dumneavoastra a ales sa trateze pierderea bebelusului sau, nu era o optiune pentru dumneavoastra cand ati pierdut sarcina.
 
Este posibil sa va dati seama ca regretati faptul ca nu ati avut aceleasi oportunitati de a va plange bebelusul cand ati pierdut sarcina. A va privi copilul facand ceea ce va doreati dumneavoastra sa faceti, va poate trezi sentimente puternice.
 
Aceste reactii sunt normale. Cum veti reactiona poate interfera cu modul in care ii veniti acum in ajutor copilului dumneavoastra.
 
Daca dumneavoastra personal ati experimentat pierderea unei sarcini, puteti fi capabili sa le intindeti copiilor o mana de ajutor si sa-i sprijiniti intr-un mod aparte.   
 
Cand a fost tanara, Lenore a trecut prin pierderea unei sarcini si prin nasterea unui copil mort. Amintirile legate de cele doua situatii i-au revenit cand fiica ei, care suferea de infertilitate, a ramas insarcinata si ulterior a pierdut sarcina. Abilitatea Lenorei de a asculta a creat o apropiere care le-a ajutat pe mama si pe fiica sa faca fata suferintei care le lega:
 
„I-am povestit fiicei mele despre pierderile prin care am trecut. Am vrut sa o pregatesc, astfel ca ea sa stie ca este foarte greu din punct de vedere emotional. Ii spun ca imi pare rau pentru copilul ei si pentru ea. Vorbesc cu ea cel putin o data pe saptamana. Daca se simte doborata emotional, imi spune. Dar si cand nu imi spune, imi dau seama daca a plans.”
 

Cum sa va ajutati copilul adult

 
            Fiind sincer cu copilul dumneavoastra, spunandu-i cat va afecteaza moartea nepotului dumneavoastra, il poate ajuta sa inteleaga reactia dumneavoastra. Dar este esential sa va amintiti ca aceasta este experienta copilului dumneavoastra si nu a dumneavoastra, si ca sunteti doar un oaspete invitat la aceasta durere intima.
 
            Copilul fiului/fiicei dumneavoastra a murit iar acum tristetea si suferinta va umple vietile intr-un mod pe care nu l-ati mai cunoscut inainte. Plangeti nu numai pierderea nepotului/nepoatei dumneavoastra, de care nu o sa va bucurati vazandu-l/o cum creste, ci si pierderea copilului dumneavoastra care se vede acum in imposibilitatea de a mai avea ceea ce si-a dorit atat de mult. Este o pierdere dubla pentru dumneavoastra, desi probabil nu atat de acuta pe cat o resimte copilul dumneavoastra, dar cu toate acestea nu mai putin semnificativa, si, in anumite privinte, mai complicata.
 
Un parinte indoliat/vaduvit de copilul sau si-a exprimat astfel sentimentele:
«Acum ma simt mai batrana decat parintii mei. Am suferit o pierdere majora inaintea lor». Cand acest lucru se intampla in familia dumneavoastra, copilul dumneavoastra va deveni pura intruchipare a suferintei. Va trebui sa invatati de la propriul dumneavoastra fiu sau fiica ceea ce ajuta sau raneste, precum si cum este sa traiesti fara copilul tau, care nu ar fi putut trai fara mama sa. Iar, cum copiii dumneavoastra inca nu stiu de ce au nevoie, dumneavoastra veti fi cei care trebuie sa le stati alaturi, cu rabdare, pentru a-i sprijini. 
            Daca v-ati vizitat copiii in timpul sau imediat dupa ce au pierdut sarcina, probabil ca simpla dumneavoastra prezenta a insemnat foarte mult pentru ei. Poate ati ajutat la treburile casnice, cum ar fi mersul la cumparaturi sau gatitul sau ati insotit cuplul indoliat la biroul de pompe funebre, ati sunat rudele sau ati ingrijit ceilalti copii. Se poate ca acest ajutor sa fi insemnat ceva minor pentru dumneavoastra, dar pentru parintii indoliati, care sunt epuizati din punct de vedere fizic si emotional, a reprezentat ceva semnificativ.
In cazul in care copiii dumneavoastra au trecut prin experienta de a fi nascut un copil mort sau de a le fi murit un copil nou nascut, se poate ca dumneavoastra sa fi vazut sau tinut in brate copilul, alaturi de copiii dumneavoastra. Contactul dumneavoastra cu nou-nascutul se poate sa va fi intensificat sentimentul de pierdere, dar se poate sa fi si creat un moment unic, ai carui protagonisti au fost copiii si nepotul. Maureen a vorbit despre cum le-a afectat pe ea si pe nora ei, Tina, faptul de a fi vazut-o pe micuta ei nepoata:
 
„Am suferit atat pentru copilul asta. Am vazut-o: a trait patru zile. I-am spus Tinei cat de rau imi pare pentru ea si pentru noi. Pot sa spun ca Tina a apreciat ca am fost acolo. A insemnat mult pentru mine sa stiu ca am putut-o ajuta si ea a putut sa-mi accepte ajutorul.”
 
Daca nu ati avut posibilitatea sa va vizitati copiii, dupa ce au suferit pierderea, din cauze de ordin geografic sau din alte motive, puteti inca sa aratati ca va pasa. Puteti arata ca sunteti constienti de pierderea pe care ei au suferit-o, prin trimiterea unei carti postale sau al unui buchet de flori sau prin gestul de a face o donatie la un centru de caritate in memoria copilului. In cazul in care are loc inmormantarea copilului, puteti contribui la cheltuieli, daca situatia financiara va permite.
Puteti sa va aratati compasiunea prin pastrarea legaturii telefonice sau prin intermediul scrisorilor. In cazul in care copiii dumneavoastra au dat copilului un nume, vor aprecia daca va referiti la nepotul dumneavoastra spunandu-i pe nume. Manifestati-va dorinta de a vorbi despre copil cu copiii dumneavoastra, atunci cand ei sunt dispusi. Este posibil ca dumneavoastra sa doriti sa marcati in calendar data nasterii si data decesului nepotului dumneavoastra, astfel incat sa vi le amintiti pe viitor.
Diferente de opinie dintre dumneavoastra si copiii indoliati ai dumneavoastra pot sa apara foarte usor din cauza deciziilor practice, cum ar fi punerea deoparte a lucrurilor destinate copilului, aranjamentele referitoare la inmormantare si planificarea altei sarcini. Desi pentru dumneavoastra este normal sa aveti pareri proprii, cuplul indoliat trebuie sa traiasca potrivit deciziilor lor si simt nevoia sa faca respectivele alegeri pe cont propriu.
De exemplu, se poate ca atat parintii, cat si bunicii sa aiba pareri ferme in ce priveste felul de a se ocupa de camera copilului, atunci cand copilul moare. Atunci cand Amelia si Charles au aflat ca primul lor copil, o fiica nascuta prematur, s-ar putea sa vina in curand acasa, ei au pregatit rapid o camera pentru ea. Cand copilul lor a murit pe neasteptate, ei au ales sa nu desfiinteze imediat camera copilului. Pentru tanarul cuplu, gestul de a pune deoparte lucrurile copilului insemna renuntarea la speranta de a mai avea vreodata un copil dar, dupa cum isi aminteste Amelia, parintii ei nu au fost de acord cu alegerea facuta de ei:
 
„Ei au insinuat ca incaperea fiicei noastre trebuie transformata in altceva, precum o camera retrasa de lucru sau o camera de oaspeti si au mai insinuat ca e ciudat sau nesanatos sa o pastram ca pe camera copilului. Noi am respins opinia lor si felul lor de a simti, avand in vedere ca s-au simtit indreptatiti sa ne ceara asa ceva. Ne-au invadat intimitatea. Data viitoare cand au venit parintii mei la noi in vizita, imi amintesc ca a fost prima data cand am inchis camera copilului”.
 
La polul opus, se afla Leah care i s-a adresat mamei ei imediat ce fiul sau nou-nascut a murit si a rugat-o sa o ajute sa puna bine cadouri primite cu ocazia unor petreceri special organizate pentru copil, inainte ca acesta sa se nasca, daruri ce au umplut camera copilului:
 
„Mama mea a strans tot din camera copilului si a depozitat toate lucrurile la ea in mansarda. Cand m-am intors de la spital, era doar o camera goala cu perdele in culori pastelate. Am asigurat-o pe mama ca intr-o zi voi deveni mama, intr-un fel sau altul, si de aceea vroiam ca ea sa pastreze lucrurile. Ea a pastrat tot, pana cand s-a nascut urmatorul nostru fiu, iar eu am fost cu adevarat recunoscatoare”.
 
S-ar putea ca si copiii dumneavoastra sa va ceara sa desfiintati camera copilului si sa puneti bine lucrurile destinate copilului inainte de trista intoarcere acasa de la spital. O bunica a trebuit sa indeplineasca nefericita sarcina, mergand la fiica ei, apoi la nora ei, dupa ce fiecare a pierdut cate un copil. Cand ambele mame i-au cerut sa puna deoparte lucrurile copilului, bunica indurerata isi aminteste: ,,In dupa amiaza in care am impachetat al doilea set de lucruri pentru copil, m-am gandit ca nicio bunica nu ar trebui sa treaca prin asa ceva de doua ori.”
 
 

Ce puteti face:

 
·         Oferiti-va sa stati la spital cu copilul dumneavoastra si partenerul ei/lui dar asigurati-i de asemenea ca sunteti dispus sa le respectati intimitatea, daca asta doresc. Totusi, nu asteptati sa va invite ei sa stati. Nesugerandu-va sa veniti, ei pot incerca sa va protejeze, cand de fapt tot ceea ce doresc mai mult este prezenta dumneavoastra.
 
·        Luati o camera video pentru a face poze copilului (bebelusului), poze in care copilul dumneavoastra isi imbratiseaza copilul si poze cu dumneavoastra tinandu-va in brate nepotul/a. Rugati asistenta sa va faca o poza de familie. Developati filmul, dar lasati-l pe copilul dumneavoastra  sa decida cand vrea sa le vada. Nu presupuneti ca va dori sa le vada imediat. Nu stergeti vreo poza doar pentru ca nu vi se pare suficient de buna. De asemenea, este mai bine sa nu aratati nimanui pozele, fara permisiunea copilului dumneavoastra. Daca va ofera o poza cu nepotul/a dumneavoastra, ganditi-va sa o expuneti langa cele cu ceilalti nepoti ai dumneavoastra.
 
·        Oferiti-le parintilor ocazia/oportunitatea de a petrece timp, singuri cu copilul lor.
 
·        Nu mergeti acasa la copilul dumneavoastra pentru a rearanja camera pregatita pentru noul dumneavoastra nepot. Acesta este, probabil, un lucru pe care parintii indoliati vor dori/avea nevoie sa il faca ca parte a procesului de jelire. Se poate sa va roage sa o faceti impreuna cu ei mai tarziu, dar ei vor decide daca si cand. Nu va ingrijorati daca asteapta mai      mult decat considerati dumneavoastra necesar inainte de a rearanja camera.
 
·        Cumparati-i fetei/norei dumneavoastra o tinuta noua, pentru a nu fi nevoita sa poarte haine de gravida la intoarcerea din spital.
 
·        Daca mai exista un/o nepot/a in familie, oferiti-va sa aveti grija de el/ea.
 
·        Faceti comisioane si cumparati-le hrana.
 
·        Pastrati flori uscate din buchetele trimise copilului dumneavoastra si umpleti glastre ornamentale cu petalele sau creati potpourri-uri sau alte “comori” pentru ei.
 
·        Mai tarziu, cand cineva va intreaba cati nepoti aveti, nu uitati sa-l includeti in total si pe nepotul/a pierdut/a.
 
·        Cand vorbiti despre nepotul/a mort/a, spuneti-i pe nume asa cum faceti/ati face cu orice alt/a nepot/a.
 
·        Aduceti-va aminte de copilul dumneavoastra de Ziua Mamei, Ziua Tatalui sau alte sarbatori. Sa respecte sarbatorile poate fi foarte greu pentru ei. Recunoasterea fata de ei a faptului ca poate fi o perioada dificila ii poate ajuta cumva.
 
·        Daca la intalnirile de familie se citesc rugaciuni, includeti absenta copilului mort in rugaciunile dumneavoastra, asa cum ati face cu oricare alt membru al familiei decedat de curand.
 
·        Trimiteti copilului dumneavoastra scurte biletele prin care sa-i confirmati ca nu ati uitat.
 
·        Invitati-o/l la cina.
 
·        Aduceti din cand in cand in discutie subiectul nepotului/ei. Daca copilul dumneavoastra nu va dori sa vorbeasca despre el/ea, nu o va face. Dar o/il ajuta sa stie ca si dumneavoastra va ganditi la copil, de asemenea, si ca nu va deranjeaza sa vorbiti despre pruncul mort.
 
·        Evitati sa-i spuneti copilului dumneavoastra ce sa faca.
 
·        Incurajati-va copilul si pe partenerul lui/ei sa gaseasca un grup de sprijin pentru a putea discuta cu alte persoane care au experimentat pierderea unui copil ca si ei. Desi puteti fi un minunat ascultator pentru copilul dumneavoastra, probabil le va prinde bine (ca si dumneavoastra) sa isi largesca sistemul de suport.
 
·        Tineti minte ca procesul de plangere va dura mult mai mult decat va doriti.
 

Ce sa NU spuneti:

 
  • “Copilul nu ar fi fost oricum sanatos.”
  • “Cu ce ai gresit?”
  • “Esti tanar/a; poti avea oricand alti copii.”
  • “Asa a fost sa fie.”
  • “Macar ai un/alt copil.”
  • “Poate data viitoare vei avea mai multa grija de tine.”
  • “Viata merge inainte.”
  • “Nu vei merge la acelasi doctor data viitoare, nu-i asa?”
  • “Incearca sa ramai insarcinata cat mai curand.”
  • “Trebuie sa fii tare.”
  • “Nu plange. Totul va fi in regula.”
  • “Putem vorbi despre altceva?”
  • “Fii multumit/a ca nu ai apucat sa cunosti copilul, atunci chiar ar fi fost trist.”
  • “A fost doar o sarcina pierduta.”
  • “Stiu exact ce simti.”
  • “Nu se va intampla din nou.”
  • “Inteleg.”
 
 

Ce sa spuneti:

 
  • “Nu stiu ce sa spun, dar te ascult cu placere.”
  • “Trebuie sa te simti groaznic.”
  • “Povesteste-mi despre asta.”
  • “Pot sa te ajut cu ceva?”
  • “Ajuta-ma sa inteleg cum pot fi mai bine langa tine.”
 

Cand copilul dumneavoastra a avut o sarcina multipla

 
Exista tendinta, in cazul unei sarcini multiple, ca importanta bebelusului decedat sa fie data la o parte si sa se concentreze numai asupra bebelusului care a supravietuit. Dar incercati sa nu uitati ca parintii plang pentru pierderea celuilat copil, in acelasi timp incercand sa se bucure de geamanul supravietuitor
 
Referiti-va la copilul supravietuitor ca la un geaman si nu ezitati sa vorbiti despre copilul decedat. Dati parintilor putin timp liber, stand cu bebelusul supravietuitor, pentru ca ei sa poata plange geamanul decedat. Si la fiecare aniversare aduceti-va aminte sa vorbiti si despre cel care nu este prezent.
 
Multe persoane privesc sarcina multipla ca fiind una foarte speciala.
Si chiar daca unii dintre noi cresc cu gandul ca vor trebui sa creasca mai multi copii, este totusi o mandrie faptul ca este unic avand mai multi copii odata. Asadar, cand unul din copii moare, nu veti pierde numai copilul, dar si distinctia de a fi parinte de gemeni sau tripleti, etc.
 

Cand copilul dumneavoastra a intrerupt sarcina din motive medicale

 
Datorita tehnologiilor de ultima generatie, suntem acum in masura sa aflam daca un bebelus nenascut are sanse sau nu sa supravietuiasca.
Acum, parintii pot opta pentru a intrerupe sarcina din timp, in loc sa o duca la termen si sa priveasca atunci bebelusul murind. Pentru unii, aceasta este o alegere foarte controversata si problematica. Copilul dumneavoastra are nevoie de compasiunea si suportul dumneavoastra in a face aceasta alegere dificila.
Desigur, alte persoane pot judeca intreruperea sarcinii, iar acest lucru face ca pentru parinti sa fie dificil de explicat de ce bebelusul a decedat. 'Secretele’   pot face ca lumea sa creada ca persoana insarcinata a facut ceva gresit in timpul sarcinii, iar asta ar putea complica durerea parintilor. 
Respectati decizia copilului dumneavoastra. Aveti grija ca ei sa nu creada ca au facut un lucru rau. Si nu presupuneti ca ei nu au dreptul la doliu din cauza faptului ca au decis grabirea nasterii si inevitabil decesul.
Onorati acest nepot ca si cum el ar fi murit in alte circumstante.
 
 
 

Daca nu aveti o relatie buna cu copilul dumneavoastra in acest moment

 
Sfaturile pe care le-ati citit pana acum functioneaza cel mai bine in familiile care comunica bine in aceasta perioada a vietii lor. Din pacate insa, nu toate familiile sunt capabile sa faca asta, din diferite motive. Va oferim aici cateva sfaturi care v-ar putea ajuta sa minimizati conflictele si resentimentele intr-o situatie familiala dificila.
 
§         Tineti minte ca acum copilul dumneavoastra este extrem de vulnerabil. Cand         vorbiti cu el/ea aveti mare grija la cuvintele pe care le alegeti.
 
§         Unele fiice care s-au chinuit sa iasa de sub influenta mamei lor se pot teme sa accepte ajutorul oferit sincer de aceastea, pentru a nu-si pierde independenta castigata. Respingerea din partea fiicei dumneavoastra poate va doare, dar trebuie sa aveti incredere in judecata ei. Lasati-i spatiul de care are nevoie, neamenintandu-i libertatea. Trebuie sa rezistati dorintei firesti de a „repara” lucrurile. Nici ea, nici partenerul ei nu au nevoie de o mama sau soacra bagacioasa. Este foarte important sa-i lasati sa treaca de doliu prin puterile lor şi TREBUIE sa-i lasati.
 
§         Unii adulti au dificultati in relatia cu socrii si unii socrii cu sotul/sotia copilului lor. Un deces in familie tinde sa amplifice problemele de acest gen in loc sa le diminueze. Acceptarea acestei fisuri este chiar potrivita, ca de exemplu: „Stiu ca lucrurile nu sunt tocmai bune intre noi acum, dar sunt aici pentru voi daca aveti nevoie de mine.”
 
§         Lasarea unui bilet in posta sau a unui mesaj pe robotul telefonic va ajuta sa va asigurati copilul de faptul ca nu l-ati uitat. In acelasi timp va reduce riscul aparitiei problemelor de comunicare ce pot interveni intr-o discutie. Spuneti-le ca nu trebuie sa raspunda, ca ati sunat numai pentru a sti ca va ganditi la ei.
 
§         Cel mai bine este sa nu discutati cu alti membri ai familiei despre modul in care trece copilul dumneavoastra prin perioada de doliu ... mai ales daca nu sunteti de acord cu felul in care o face. Reactii despre aceste discutii ajung cel mai probabil la copilul dumneavoastra si va avea tendinta sa se simta supravegheat si barfit.
§          
Se poate „sa gresiti” si sunt multe sanse sa faceti ceva „gresit”. Acest lucru se   intampla nu pentru ca nu va pasa, ci deoarece copilul dumneavoastra este vulnerabil emotional si are o capacitate diminuata de a tolera orice i se pare lipsit de sensibilitate. Se va intampla si pentru ca sunteti om si cel mai probabil sunteti pe un teritoriu necunoscut. Daca faceti o greseala, spuneti-i ca va pare rau si treceti mai departe. Incercati sa nu persistati in greseala.
 
§         Gasiti pe cineva care sa fie un bun ascultator pentru dumneavoastra. Un consilier poate fi de folos. Sau poate veti dori sa va confesati unui bun prieten care poate sa va inteleaga durerea si este constient de relatia incordata dintre dumneavoastra si copilul dumneavoastra, dar care poate ramane obiectiv. Este de ajutor sa aveti un loc sigur in care sa va descarcati sentimentele, astfel incat sa nu va macine si sa capete proportii exagerate.
 
§         Nu renuntati niciodata la ocazia de a tacea.
 
 

Petrecerile in familie si de sarbatori

 
Probabil veti lua parte la adunari de familie si la adunari cu ocazia sarbatorilor unde prezenta bebelusilor este, evident, un lucru dureros pentru copilul dumneavoastra indoliat. Asa cum o bunica, Maureen, isi aminteste:
 
„Fiica mea Janice si sotul ei au venit aici de Craciun, la cateva luni dupa moartea fiului lor nou-nascut. Doua cumnate au nascut in acelasi an. A fost foarte greu pentru Janice sa le vada pe aceste mame impreuna cu micutii lor copii”.
 
Evenimentele in familie precum petrecerile organizate inainte de nasterea copilului, botezurile sau evenimentul prilejuit de circumcizie accentueaza sentimentul ca bebelusul care trebuia sa fie acolo, lipseste. Cu calm, spuneti-i cuplului indoliat ca si dumneavoastra simtiti lipsa copilului si ca veti intelege daca se vor scuza si nu vor participa la unele festivitati. Daca doreste cuplul, va puteti oferi sa vorbiti cu gazda petrecerii pentru a-i explica motivul pentru care cuplul indoliat nu poate lua parte la petrecere si subliniati ca le respectati decizia luata.
 

Sarcina de dupa pierderea unei sarcini

 
Este posibil sa aveti sentimente puternice, fie pozitive fie negative, fata de o viitoare sarcina. O bunica a marturisit ca a sperat ca fiul si nora sa incerce sa aiba copii, in ciuda pierderilor de sarcini si a problemelor legate de infertilitate. Un bunic si-a exprimat grija din punctul de vedere opus, dupa ce atat fiul sau cat si fiica sa au suferit in urma pierderii de sarcini, iar apoi fiecare a avut cate un copil. ,,Casniciile lor merg bine si nu vrem ca ei sa dea de necaz”, a recunoscut el. ,,Cand auzim ca planuiesc sa mai aiba copii, ne ingrijoram. Daca se intampla iarasi ceva?”
Atunci cand o alta sarcina urmeaza unei pierderi de sarcina, este posibil ca dumneavoastra sa fiti nelinistiti, simtind ca nu puteti face mare lucru pentru a ajuta. Maureen si sotul ei au fost tematori pe tot parcursul sarcinilor urmatoare cu risc ridicat a fiicei si a nurorii lor, sarcini care au fost un succes. ,,Cred ca au fost cele mai lungi luni din viata noastra”, a recunoscut Maureen. „ Dar finalul a fost unul fericit”.
Nelinistea dumneavoastra in legatura cu posibilitatea producerii unei alte pierderi de sarcina poate sa va faca sa fiti precaut in ce priveste atasarea dumneavoastra de sarcina pana in momentul nasterii copilului. Cu toate acestea, puteti sa va ajutati copiii prin mentinerea unei atitudini pozitive, dar realiste, cu privire la sarcina si prin incurajarea cuplului prin intermediul felicitarilor, a scrisorilor si a convorbirilor telefonice. Este in regula sa recunoasteti fata de dumneavoastra ca sunteti nelinistit/a si ca aceasta sarcina este dificila si pentru dumneavoastra.
 

Consolidarea legaturilor de familie

 
Pierderea unei sarcini este un eveniment care schimba familia pentru totdeauna; oricum, daca dumneavoastra si copiii dumneavoastra sunteti capabili sa va impartasiti suferinta, puteti descoperi ca relatia dumneavoastra devine mai profunda. Asa cum a explicat un bunic: ,,Ne-am unit fortele cu totii; am trecut impreuna prin asta. Asta ne-a ajutat cel mai mult.”
Impartasindu-va durerea si concentrandu-va pe acordarea sprijinului reciproc, este posibil ca dumneavoastra si copiii dumneavoastra sa dezvoltati legaturi de familie temeinice si o apreciere reciproca puternica.
Lenore, mama a mai multor copii maturi, s-a aflat la departare de cele doua fiice ale ei care au suferit pierderi de sarcini si au avut parte de probleme de infertilitate. Dar ea a tinut strans legatura cu ele si le-a transmis dragostea ei si grija ce le-o poarta. Drept rezultat, ea a observat o schimbare in relatia ei cu fiecare dintre fiicele ei:
„Ma simt mai aproape de aceste doua fiice, desi ambele locuiesc in alte state decat cel in care locuiesc eu. Dar intr-un fel sau altul, noi suntem cele mai apropiate, poate pentru ca am impartasit toate necazurile si pierderile lor”.
 
Maureen a descris o schimbare pozitiva in ce priveste legatura sa cu nora ei, Tina, dupa moartea nepoatei sale nou nascute:
 
„Cred ca, intr-un fel, ma simt mai apropiata de Tina. Intotdeauna m-am simtit aproape de ea. Ma simt binecuvantata prin faptul ca o am ca nora. Intre noi exista o legatura mai puternica acum, de cand am impartasit pierderea”.
 
 
  • Oferiti-va sa va ajutati copiii indoliati, daca puteti. Ati putea sugera ca doriti sa va ocupati de anuntarea rudelor, de pregatirea meselor, de ingrijirea celorlalti copii sau ii puteti ajuta din punct de vedere financiar.
  • Faceti–va copiii sa inteleaga ca va ganditi la ei si la copilul lor, chiar daca locuiti departe unii de altii si nu va puteti vizita. Telefonati-le, trimiteti-le o carte postala sau faceti o donatie caritabila. In cazul in care copilului i s-a dat un nume, mentionati acel nume cand vorbiti cu copiii dumneavoastra sau cand le scrieti si va referiti la copil.
  • Respectati opiniile cuplului indoliat referitoare la punerea deoparte a lucrurilor copilului, cele privitoare la aranjamentele ce au legatura cu funeraliile sau cele referitoare la planificarea unei sarcini ulterioare. Se poate ca dumneavoastra sa aveti pareri ferme in legatura cu aceste chestiuni dar parintii indoliati trebuie ca ei insisi sa ia respectivele decizii si sa traiasca cu ele.
  • Puteti sa va consolidati legaturile de familie si sa faceti ca aprecierea reciproca sa fie mai puternica prin faptul ca treceti prin pierderea sarcinii suferita de catre copiii dumneavoastra si prin impartasirea durerii acestora.
 
            Sa jucati rolul unui parinte al unui adult care sufera dupa pierderea unui copil va fi atat o   binecuvantare cat si un blestem, pe masura ce incercati sa va dati seama cum puteti fi de ajutor in orice fel de circumstante. Deoarece veti dori sa faceti ceea ce e bine si va veti teme sa nu faceti rau, va veti gasi adeseori timid in raspunsurile dumneavoastra. Veti experimenta momente de afectiune si momente de durere emotionala dulce-acrisoara.
 
            Este o tentatie pentru noi sa traim in aceasta lume fara sa avem suferinte. Si cu siguranta acelasi lucru il dorim si pentru copiii nostri. Ne-am dori sa ne protejam copiii de experientele neplacute prin care am trecut noi. Am intalnit mame care spuneau ca ar fi fost bucuroase sa intre in travaliu in locul fiicelor lor, nedorind ca fiicele lor sa cunoasca durerile facerii. Aceasta este dorinta de a proteja copilul de ceea ce mama simte ca ar fi dureros si nedrept.
            Dar chiar daca aceasta protectie ar fi posibila, le-am nega fiicelor noastre darurile abundente care sunt in experienta nasterii lor in timp ce ele dau nastere copiilor lor. Acest fapt este adevarat si in cazul exeperientei unei pierderi adanci cum este cea a pierderii unui copil. Ne place sa credem ca daca nu vorbim despre pierdere, daca o minimalizam sau chiar daca negam orice impact signifiant, nu vom avea de-a face cu problemele emotionale prezente. Dar, sincer vorbind, este o motivatie sa fim trasi in mijlocul disperarii care va permite copiilor nostri sa se maturizeze din punct de vedere emotional si spiritual.
 
            Incercam in van sa ne protejam copii de agonia mortii si a durerii. Un parinte intelept, invata sa creada in abilitatea copilului sau de a inota in marea supararii fara sa se inece. Acelasi parinte va sti ca fiica/fiul sau nu va deveni pe deplin viu decat daca va fi cufundat in adancul pierderii sale.
 

Relatiile de rudenie prin alianta

 
 
           Ca bunici, nu numai ca veti fi implicati in viata copiilor sau nepotilor dumneavoastra, dar de asemnea va veti implica si in viata ginerelui sau nurorii dumneavoastra. Sunt putine relatiile de rudenie prin alianta care sunt idilice precum cea a lui Ruth si a lui Naomi din Biblie (Ruth si-a parasit pamantul natal pentru a o insoti pe soacra sa inapoi acasa, dupa ce sotul lui Ruth a murit). Glumele cu soacre sunt deja celebre printre comedianti; exista de asemnea si o planta denumita “limba soacrei”, ceea ce reprezinta o situatie deloc menita sa flateze. In mod curios glumele se rezuma intotdeauna la prezumtia ca soacra poarta intotdeauna vina pentru neintelegerile din familie cand aceasta ar putea fi sau nu cauza acestora. La modul general, cum spune si zicala, sunt doua parti ale oricarei povesti.
 
           Daca relatia cu sotia copilului dumneavoastra a fost problematica, moartea nepotului sau nepoatei poate cauza grave rupturi. Supararea starneste atat de mult emotiile incat o situatie volatila poate fi creata faca ca noi sa realizam asta.
            Cand fiul/fiica dumneavoastra au ales un partener pe viata, cum v-ati simtit? S-au schimbat acele sentimente cand au aparut copii? Pentru unii oameni, relatiile cu ginerii si nurorile lor incep timid si se sudeaza in timp. Pentru altii, pe masura ce apar copii, relatiile bune de rudenie incep sa se deterioreze.
       
            Probabil ca ati privit de la distanta cum copiii dumneavoastra au inceput sa-si intemeieze familiile, si probabil ca ati aprobat sau nu cum nepotii dumneavoastra au fost crescuti. Deoarece femeile au tendinta de a fi principalele care se ocupa de cresterea copiilor, daca aveti o nora, probabil ca aceste diferente de opinie au generat deja unele conflicte. Acum nepotelul este mort. Dumneavoastra, copilul dumneavoastra si sotia acestuia suferiti in moduri foarte personale, fiecare dintre voi simtiti si va exprimati sensul pierderii. In tot acest timp, tindem sa fim mai critici si mai putin rabdatori unii cu altii si probabil si mai putin politicosi cand neintelegerile intervin.
           Pe termen lung, acest lucru poate deveni benefic, pe masura ce relatiile sunt fortate sa devina mult mai “reale”. In orice caz, pana sa ajungeti in acel punct, conflictele pot fi extrem de dureroase. Va luptati de ambele parti sa intelegeti pierderea devastatoare, si acum se pare ca va pierdeti unii pe altii. 
 

Relatiile cu prietenii

 
Probabil deja ati spus prietenilor ca asteptati un nepot. Acum va trebui sa le spuneti ceva ce va fi dificil de spus pentru ca a spune inseamna a va confrunta cu realitatea pierderii dumneavoastra. O sa realizati, poate, ca nu va veti putea abtine lacrimile cand veti pronunta cuvintele 'Nepotul meu a murit’.' Reactiile prietenilor pot varia mult. Unii va vor sustine si va vor incuraja sa vorbiti, iar altii se vor rusina de lacrimile dumneavoastra si vor incerca sa schimbe subiectul. Altii, care au aflat vestea de la altcineva, vor incerca sa va evite pentru o vreme. Moartea si necazurile fac oamenii sa reactioneze ciudat.
 
 

Cum pot fi prevenite sau reduse conflictele?

 
Mai jos aveti niste ganduri si niste idei:
 
  • Amintiti-va ca atat dumneavoastra cat si nora dumneavoastra suferiti foarte mult. In vremuri de necaz si suparare, atat dumneavoastra cat si ea puteti spune lucruri pe care nu le-ati spune de obicei. Fiti binevoitori unii cu altii.
 
  • Ca socru sau soacra puteti auzi “Nu ai idee prin ceea ce trec!” Cand se intampla asta, faceti ce stiti dumneavoastra ca e mai bine pentru a va concentra in a va ajuta unii pe altii, decat sa va certati in legatura cu cine se simte mai rau.
 
  • Daca nora dumneavoastra arata intelegere in ceea ce priveste durerea dumneavoastra, atunci fiti intelegatori si impartiti cu ea. A fi “puternic” poate fi inteles ca sunteti rece. Nora dumneavoastra probabil ca se va lupta sa-si accepte propria durere, si onestitatea dumneavoastra poate ca ii va permite sa fie mai buna cu ea. Fiti atenti, totusi, sa gasiti alte moduri de a va distribui pierderea, pentru ca nora dumneavoastra sa nu fie coplesita de durerea pe care o simtiti.
 
  • Daca ati spus sau ati facut ceva care sa o ofenseze pe nora dumneavoastra, amintiti-va ca acum nu veti putea sa faceti sau sa spuneti ceva ce este “bine”. Nu va criticati pentru greselile facute, insa trebuie sa va doriti sa va cereti scuze. In majoritatea cazurilor nu intentionati sa spuneti un lucru gresit, si probabil ca pentru dumneavoastra inca suna ca un lucru gresit. Doar amintiti-va, inca o data, ca durerea este un proces individual, si ceea ce va consoleaza pe dumneavoastra, probabil ca nu o va consola pe nora dumneavoastra.
 
  • Refuzati sa vorbiti cu copilul dumneavoastra intr-un mod rautacios despre sotia acestuia, in mod special in aceste timpuri dificile, indiferent care este parerea dumneavoastra despre aceasta. Comentariile negative se vor intoarce impotriva dumneavoastra mai tarziu.
 
  • Rugati-va nora sa va ofere feedback. Daca sunteti ingrijorata despre cum sunteti perceputa, doar intrebati. Probabil ca nu veti primi un rapuns onest de la aceasta, dar probabil ca intrebarea dumneavoastra va deschide usi pentru dialogul efectiv. Oferiti-va sa discutati despre nepot, dar respectati dorintle copilului si dumneavoastra si sotiei acestuia daca ei nu doresc o astfel de conversatie.
 
  • Abtineti-va de la a da sfaturi. Lasati-i sa stie ca ii puteti ajuta cu pregatirile sau cu alte treburi, dar de asemenea lasati-i sa stie ca ei se ocupa in principal de aceste lucruri si ca le respectati doleantele.
 
  • Cateodata, cel mai bun dar pe care il puteti oferi este doar prezenta dumneavoastra. Lasati deoparte dorinta dumneavoastra de a rezolva aceste lucruri sau de a o face pe nora dumneavoastra sa se simta mai bine.
 Onorati memoria nepotelului dumneavoastra, si solicitati acceptare din partea norei dumneavoastra la ceea ce ar fi potrivit.
 
Fiti pregatita sa faceti greseli. Nora dumneavoastra va cauta sa se indeparteze de dumneavoastra si sa caute intelegere in propria ei mama la inceput, ceea ce va fi dificil pentru dumneavoastra. Probabil ca va parea distanta fata de dumneavoastra. Continuati sa pastrati legatura; probabil ca trimitandu-i periodic scrisori de condoleante sau carti postale va va ajuta sa va pastrati canalele de comunicare deschise.
      Puteti fi soacra ideala, care merge pe acea linie fina dintre sprijin si interferenta, si inca se simte data la o parte din viata copilului sau. Speranta mea e ca aceste lucruri sa nu vi se intample dumneavoastra. Daca se vor intampla, sugestia mea e sa cautati sfatuire profesionala. Sa-i cautati pe aceia care va vor ajuta sa gasiti o solutie.
 
 

 

sg sus Ajutor pentru bunicii indoliati
sg sus Pentru bunici

 

sg sus Mergi sus