Erick Robert 7.04.2006

Erick Robert

Buna seara ma numesc Erika Voinescu sint din Cluj Napoca din pacate ma enumar intre sufletele induiosate de mamici de Ingeras.In anul 2005 13 Septembrue am aflat cel mai bun lucru,cel mai frumos miracol,vis ce ni se putea intimpla noua''dar a durat putin doar 34 de saptamani afost atat de frumos sa-ti simti puiutul ce se misca in pintecul tau sa-l mingai sa-i vorbesti si sa astepti cu nerabdare cand va veni momentul intilniri cu sufletelul scump si drag,ce frumos ''lucru '' dar nju a fost sa fie asa.In 2006,04 07 sa terminat visul mult dorit.M mira faptul ca nu aveam probleme la nastere totul era ok copilul crestea sanatosi amindoi,si sa-l pierz e mare lucru fara nici o explicatie'''din ce cauza''.In ziu de 07 04 dimineata mam trezit totul era bine se misca,si dintro data a inceput sa ma doara burta dar nu tare lam sunat pe sotul sa vinea acsa si am chemat salvarea un cosmar atat de lung si dureros parca a durat o vesnicie intrun tarziu la al doilea telefon a sosit salvarea si pe cind am ajuns la spital copilul sa sufocat,ajunsi la spital medicul care mea urmarit sarcina nu era de gasit va imaginati era conferentiar si era dupa ora 10 dimineaTA CIND DE REGULA MEDICI SINT IN SPITALE DAR MA ROG EL NU ERA de gasit a disparut pierdeam din ce in ce mai mult singe o durere groaznica atunci nu stiam ca de fapt copilul era mort si viata mea era in mare pericol,ince3pusem sami pierd cunostinta,ma preluat medicul de garda si datorita lui traiesc de urgenta miau facut cezariana dar deja nu mai puteau salva micutul.Diagnosti9cul dat de medicul de garda era Apoplexie utero placentara,adica mi sa dezlipit placenta de pe uter si am facut hemoragie interna si de la singele adunat in pintec si nu puteau sami rupa apa copilul s-a sufocat.eu nu l-am vazut desi as fi vrut sa ramin macar cu infatisarea lui in amintire dar nu milau aratat doar sotului nu am decat o amintire dureroasa in suflet,miii de intrebari fara raspunssi un certificat de nastere doar cu nume ,data nasterii ,parintii,si fara prenume.Au trecut deja doi ani si patru luni dar parca golul din suflet e doar de ieri :(( ,Mie foarte greu numi gasesc raspunsurile,nimeni numi spune '''DE ce al meu,de ce tocmai noi,de ce ni-la luat Dumnezeu ata de repede dintre noi era un copil asteptat dorit si mult iubit '''d ar intrebarile sint in zadar nimeni nu-ti raspunde la ele.De un an jumate am incercat totfelul de tratamente s nu mai ramininsarcinata mieste foarte greu ne dorim ata de mult un copil dar in zadar sint toate.Poate intro zi ami ,voi sterge lacrimile si va voi zimbii cu drag ,poate intro zi voi avea sie u un puiut,sper si ma rog ca visul cel mare intro zi sa devina realitate. O:-) va pup pe toate mamicile de ingerasi si va inbratisez cu drag >:D< >:D< >:D< '''ERICK NU UITA MAMA SI TATA TE IUBESC

Povestea pe forumul E.M.M.A.


sageata Înapoi la "Ingerasii Nostri"

 

sg sus Mergi sus