Copii cu anomalii din cauza medicilor

Buna, Bianca, azi am urmarit emis.la Tvr 1 si am ramas dezgustata de reactiile unor invitate, gen jurista si jurnalista de monden care este vesnic o tzatza, nu are familie, nici maritata nu e, dar ea le stie pe toate..inclusiv Marina care o da cu bata in balta din cand in cand si cel mai rau ma deranjeaza cand se iau de Biserica fara sa aiba habar ce inseamna credinta.Te rog mult cand mai accepti invitatii la emisiuni, sa fie cat mai putini invitati, pt.a reusi fiecare sa-si sustina pct.de vedere, eu m-am saturat de certurile de tzatze (valabil si pt.barbati)prezente pe toate canalele.Imi place ca ai un dar aparte, sustinut de sensibilitatea ta si spiritul de observatie f. dezvoltat, de a contura complet o stare, o emotie, pe care le transmiti cu multa sinceritate si acuratete semenilor tai.Cu toate ca am inceput critic vreau sa iti spun ca sunt alaturi de tine si iti doresc sa depasesti la modul suportabil aceasta incercare a vietii tale(asa cum intodeauna sunt alaturi si de prietenii mei cand au necazuri diferite si pe care incerc sa-i" insotesc" chiar si pe perioade de saptamani,luni ,pana la depasirea lor).Acum cu mult realism te intreb, oare acum 12,10,7,5 ani.. tu ai fost cu toate antenele tale deschise la necazurile altora( poate nici tu nu ai stiut exact ce sa spui sau sa faci pt.altii), carora le-a venit atunci timpul sa le faca fata , ca simple fiinte umane, zamislite de Dumnezeu si supuse incercarilor tocmai ca sa invate ceva in viata asta,(banuiesc ca duhovnicul tau, pe care l-ai pomenit, a incercat sa-ti spuna si asta)pt.ca in conditii de comoditate materiala si bine sufletesc , nu evoluam niciodata spiritual, uita-te in jur fiecare fiinta are o cruce de dus si nu putem sa alegem ce durere credem ca am putea noi s-o ducem, ele ne sunt date.Dar sa revin, de multe ori credem ca aceasta situatie cand pierdem pe cineva e cea mai grea, dar cand trebuie sa te lupti o viata cu urmarile unor greseli umane (daca e s-o judecam doar lumeste, pe orizontala cum zic eu) sau lasate de Sus (pe verticala)?!.Povestea familiei mele este urmatoarea:mamei mele in anul 1966(fiind anii aceia de groaza ) fiind insarcinata in 6 luni si 3 saptamani,i s-a facut o injectie sa nu se dilate, sa nu piarda sarcina, nu stiu..ca erau tratate ca niste animale de prasila.... cert e ca i-au provocat nasterea care a fost un chin, in conditiile inverse dorite..si baietelul a trait doar cateva ore...dar a suferit ca un animal dus pt.sacrificare..n-au ajutat-o deloc si avea doar 20 ani...dupa vreo 5 luni a ramas insarcinata..si a nascut apoi o fetita...nu stiu ce s-a intamplat ca la nastere s-a strangulat cu cordonul , nu i s-a oxigenat creierul si a ramas pana azi cu o encefalopatie+altele....ea azi practic e ca si un copil mai mare al nostru dpdv al intelectului ..pe la un an si cateva luni au constatat ca nu merge, avea luxatie si atunci metoda era sa pui copilasul cu picioarele in gips de la sold (cu totul 9 LUNI de zile), in prima luna d oar putin departat, in luna urmatoare se punea mai departat, iar in luna a noua aproape in spargat, dar sezand..si asa a dormit 9 luni, copilasul nostru, in pozitia sezut, cu perinite la spate...apoi a inceput sa mearga pe la 3 ani+ mers la doctori pt.recuperari motorii si neuro provocate de accidentul de la nastere..pe la 10 ani s-a constatat ca facuse scolioza din cauza acelor 9 luni de pozitie incorecta...parintii nu aveau alta optiune cum sa tina copilul in conditiile date, dar doctorii oare chiar nu puteau prevedea?...si au urmat alti ani de mers pe la toti doctorii:Sibiu, Targu Mures,Cluj, Timisoara, unde au aflat ca se poate opera la Bucuresti....aici au stat 7 luni in spital, a suferit 2 operatii complicate si i s-au pus 2 tije lungi la coloana, apoi cateva luni in gips..si a trebuit sa invete sa mearga din nou......si uite asa curge viata unora, celelalte care s-au mai intamplat nu mai conteaza dar mereu trebuie sa fie cineva alaturi de ea...iar eu mezina,sanatoasa, de mic copil am stiut si mi s-a spus ca va trebui sa am grija de ea....si atunci toate victimele unor astfel intamplari,sunt sigura si mai dramatice decat ce povestesc aici, ce sa mai spuna, cand trebuie sa-si duca viata mai departe, zi de zi, ...nu doar vorbind despre o mare durere pe care au trait-o la un moment dar si cu timpul pastrand o anumita tristete, dar avand alte grade de libertate, ...deci acestia care isi duc astfel viata, poate ca un martiriu (daca ar fi s-o judec iar lumeste)ce sa spuna cand unii poate petrec, merg in concedii,viziteaza, achizitioneaza diverse, stau linistiti acasa, copii au crescut, treburile casnice s-au imputinat, batranetea iti permite sa te mai relaxezi ...si intr-adevar au sensibilitatea lor dar isi duc viata mult mai usor decat unii condamnati poate si la 70-80 ani sa-si ingrijeasca copii invalizi, sau cu grave handicapuri...Si acum sa trag si concluzia mea personala..trebuie sa ne intoarcem spre Dumnezeu,spre Biserica, sa ne rugam ac asa zilnic, sa citim cat mai multe carti duhovnicesti ( vi-l recomand pe Parintele ARSENIE BOCA, unele dintre cartile lui lamuresc cauzele incercarilor care ni se dau in aceasta lume chiar si legat de nasterea de copii)..iar pentru tine draga Bianca, te rog eu frumos, de cate ori citesti o carte aparuta in America, Europa despre astfel de drame, care isi au rostul lor, te rog mult de tot (esti o persoana f.inteligenta dpdv al intelegerii profunde a universului uman sufletesc) citeste si o carte despre sfinti de la Muntele Athos, Parintele Porfirie din Grecia, Parintele Cleopa, etc...si poate astfel vei ajunge la un parinte vazator cu duhul (avem o multime in tara ) care iti va explica ce s-a intamplat;Retine: NU CLARVAZATORI, ci sa fie preoti calugari din manastiri...ai sa ajungi pana la urma, doar sa tii drumul drept al credintei si sa nu mai acuzi Biserica...cu ce nu intelegi acum, asta nu te va ajuta sa treci mai usor peste durerea ta.Te imbratisez si as vrea sa-ti fie bi ne pana la urmatoarea reintoarcere puternica a depresiei si astfel incetul cu incetul sa depasesti total aceasta perioada, tu si toate celelalte mamici/tatici care ati trecut sau treceti prin asa ceva!

Draga Bianca, Numele meu este Corina Berea sunt din Oradea si nu iti pot descrie in cuvinte ce am simtit cd am aflat povestea ta.De ce ?Pt ca ascultandu-te pe tine am realizat pentru a nu stiu cata oara ca moartea a trecut pe langa noi la milimetru.Dar sa incep cu inceputul.In anul 2006 am pierdut o sarcina la 8 saptamani.Am suferit enorm fiind prima sarcina ,dorita bineinteles si dupa 4 luni D-zeu ne-a ascultat rugile si am aflat cu bucurie ca sunt din nou insarcinata.Pe parcursul sarcinii nu am avut nici o problema ,toate analizele ai fost ok,deci nu aveam nici un motiv de ingrijorare si nimic nu prevestea ceea ce urma sa se intample.In data de 03.03.2007 mi s-au rupt membranele si ma plecat asa cum ai spus si tu ca o floricica vesela si increzatoare ca peste cateva ore imi voi tine in brate fetita.Travaliul a fost unul prelungit,doctorita nu mi-a facut cezariana si mai grav nu a observat ca fetita mea nu avea o pozitie favorabila nasterii naturale.Asa ca dupa ce am stat 45 de minute pe masa ,timp in care am impins nonstop ,timp in care s-au urcat pe burta mea nu mai stiu cate persoane ,timp in care dr mea nu l-a anuntat pe dr de garda ca are probleme doar cd inimioara ei nu a mai batut regulat a fost anuntat medicul de garda.Fetita mea era deja angajata in nastere ,dar datorita faptului ca nu avea o pozitie favorabila a ramas blocata cu capsorul intre oasele bazinului.In final am nascut o fetita de 3900 g,dar cu ce pret???Copilul meu nu a plans ,nu si-a manifestat bucuria ca a vazut lumnina zilei ,asa ca intrebarile mele de ce nu-mi plage copilul au ramas fara raspuns.Nici nu mi-au aratat-o,au dus-o direct la terapie intensiva unde a fost resuscitata 10 minute ,iat in noaptea imediat urmatoare copilul meu a facut convulsii,hemoragie cerebrala.Hipoxia a fost foarte severa...Auzeam pe la "colturi"daca trece de noaptea asta mai are sanse de supravietuire.Cum ma simteam?Socata.Nu realizam ca eu si copilul meu suntem personajele principale ale acestui cosmar urat.Asa ca in momentul in care familia a venit cu propunerea sa o botezam am refuzat categoric.Imi era teama sa fac acest pas pt ca stiam ca atunci cd cineva este bolnav daca este spovedit si impartasit ori isi revine ori moare.In cele din urma am cedat si i-am facut botezul si pot spune ca s-a imtamplat o minune .A doua zi de la botez fetita mea a fost scoasa de la incubator,mutata intr-un patut normal ,mi-au spus sa-i aduc hainute.Am fost in culmea fericirii.Am stat 2 saptamani in spital ,timp in care am luptat alaturi de ea sa o invat sa manance.Sa-ti mai zic cum s-au comportat cadrele medicale?Dr ginecolog mi-a spus ca-i pare rau si ca la urmatorul copil imi va face cezariana.Probabil isi facea iluzii ca voi mai merge la ea.Am uitat sa spun cum se numeste dr ginecolog LAcziko Szidonia.Asistentele(unele dintre ele)te faceau pe tine sa te simti prost ca aveai copilul asa ,de parca tu la-i adus in starea respectiva,ca tb sa stea cu copilul meu sa-i dea sa manance cat nu sta cu toti copiii dupa sectie,ca asta e tb sa ma obisnuiesc cu ideea ca am un copil bolnav ,ca ce pacat de ea ca e asa de frumoasa si alte chestii de genul asta.Din pacate pt mine si familia rezultatul incompetentei acestei dr se vad.Avem 11 luni si Stefania nu sta in fund,nu-si apuca bine jucariile si de la 3 luni facem gimnastica de recuperare si luam tratament medicamentos si sper ca intr-o zi sa-mi vad si eu copilul alergand ,sa o aud spunandu-mi mami ,sa fie un copil ca majoritatea copiilor.Nu pot sa afirm cu certitudine ca asa va fi,dar trag nadejde ca daca D-zeu a lasat-o in viata nu o va lasa sa se chinuie.Nu degeaba o cheama Stefania(cununa invingatorului).Cam asta este povestea mea si a fetitei mele.Ce sa-ti mai zic?Sa-ti dea D-zeu putere sa mergi mai departe,fiecare avem o cruce de dus si tb sa o ducem fie ca vrem sau nu si iti doresc mult succes in campania pe care ai inceput-o si sper totodata ca vei reusi sa schimbi ceva.Daca pot ajuta cu ceva adresa mea de mail este ***aberea@yahoo.com