Fabian 30.08.2012
Scriu aceste randuri pentru ca nu vreau sa mai treaca cineva prin ce am trecut eu,desi sunt convinsa ca din data de 30 august si pana acum,multe femei au trait povestea mea,undeva,intr-un spital romanesc...Mie mi-a fost dat sa ajung in Polizu,la Bucuresti,cu o sarcina de 22 de saptamani.Am ajuns la Polizu cu o dilatatie 2,fara contractii,cu membranele intacte,fara sangerari;m-au internat spunandu-mi ca vor face tot posibilul sa mentina sarcina cat mai mult,mi-au pus perfuzii si ceva calmante,am dormit cateva ore dupa care m-au consultat din nou.Aveam aceeasi dilatatie,si anume 2,mi-au spus ca sunt in aceeasi stare cu care m-au internat.Puiul meu traia,il simteam.Mi-au schimbat perfuzia,mi-au pus ceva pentru inceperea travaluilui.FARA SA-MI SPUNA,FARA SA-MI FIE CERUTA PAREREA!!!Am intrebat ce se intampla si de ce ma doare spatele si mi-au spus sec:"sunt contractii draga." "Dar de ce?ce mi-ati pus in perfuzii?de ce m-au apucat contractiile?mi-ati provocat nastrerea in vreun fel?"intreb eu, "nu ti-am pus nimic draga,ce crezi?ca suntem ucigatori de copii?" Si asta a fost,a inceput travaliul care a durat 8 ore,de la ora 16 pana la ora 1 noaptea.De mentionat este faptul ca am nascut in salon,singura(sau,mai bine spus,cu colegele de salon si doamna care se ocupa de curatenie),fara asistenta medicala,am nascut in pat,am solicitat in mod repetat sa vina cineva la mine,un medic ,asistenta,ORICINE,numai sa vina cineva sa-mi ia copilul in momentul nasterii,mi-am dorit cu disperare sa fie ajutat sa traiasca,sa i se acorde sansa de a supravietui,am vrut sa fie tratat intr-un mod uman,am vrut sa-i fie respectate drepturile,insa a fost in zadar...doar dupa ce am nascut baietelul,pe Fabian(mi se rupe sufletul cand ii pronunt numele!),a venit o asistenta si mi-a cerut sa ma reculeg pentru ca mai am de munca,insa nu am putut,am lesinat de durere.Cand mi-am revenit eram deja pe masa cabinetului,cu 2 doctorite si o asistenta langa mine;ma apasau pe burta si imi spuneau ca sunt moale,ca nu vreau sa le ajut deloc cu placenta si sa nu mai tip atat de tare;ingrozitor...M-a auzit un medic varstnic(Dr.Bradut Ionascu) strigand si a venit in cabinet,li s-a adresat cu apelativul:"criminalelor!!!,ce-i faceti?nu vedeti ca e mai mult moarta decat vie?"stiu doar ca mi-a facut o injectie si atat.M-am trezit in salon,singura,fara puiul meu,cu niste colege gravidute,fericite ca puii lor sunt bine,fericite ca s-a terminat cosmarul si ca nu au fost ele in locul meu.Imi aduc aminte ca inainte sa ma anestezieze in cabinet,mi-au spus ca puiul meu a avut o malformatie grava la coloana si ca oricum nu ar fi trait, imi spuneau sa ma uit,sa vad ca nu era bine,ca avea ceva pe spate.Intradevar avea ceva pe spate,o pata,o portiune mai inchisa,imi aduc aminte din momentul nasterii,pentru ca apoi am refuzat sa-l vad.voi regreta toata viata!sunt convinsa ca nu a fost o malformatie,facusem 4 d in urma cu 4 zile,era perfect normal,perfect sanatos ,perfect format.pata respectiva parea a fi o vanataie,cred ca l-au lovit cumva cand m-au consultat,pentru ca au fost foarte agresivi in timpul consultatiilor,iar bebe a miscat pana aproape sa se nasca.Drept dovada pentru ceea ce spun,sta faptul ca pe biletul de iesire scrie ca am ajuns acolo cu un avort incomplet efectuat,in luna a 4-a de sarcina,cu hemoragie,iar sarcina era ectopica si molara.cum se poate asa ceva?cum sa ma reculeg eu dupa toata situatia asta?cum sa ma impac cu tot ce s-a intamplat?Pe langa drama pierderii puiului pe care l-am asteptat cu ardoare,sunt obligata sa traiesc cu gandul ca mi-au omorat copilul,i-au negat dreptul la viata,nu mi-au spus ce s-a intamplat cu el,nu stiu ce au facut cu el,sunt atat de indurerata incat nu-mi gasesc linistea,nu gasesc cuvinte prin care sa-mi exprim durerea,nu gasesc puterea sa vorbesc nici macar cu sotul meu despre ce s-a intamplat.Ma rog doar sa-mi visez puiul macar o data si sa-i pot spune cat de mult il iubesc si cat de mult as fi vrut sa pot face mai mult pentru el.Ma sfasie gandul ca a suferit in timplul travaliului atat de mult incat nu a rezistat.
Mergi sus