Ingeras
Nu stiu daca am sa spun ceva anume.
E nevoia de a vorbi de un bebe care nu a apucat sa se nasca. Sune Madalina, am 35 de ani si acum un an am aflat ca sunt insarcinata - a fost cea mai minunata zi din viata mea plina de toata gama de sentimente de la teama de a deveni parinte la cea mai minunata fericire. Am pierdut sarcina la 2 luni si jumatate in data de 23 iunie. de la inceput nu s-a dezvoltat cum trebuie si totusi in data de 22 iunie l-am vazut si in sfarsit ii se vedea inimioara batand si doar la cateva ore l-am pierdut. A fost o experienta nu prea placuta din cauza ca a fost nevoie de chiuretaj si nu m-a durut atat fizic cat sufletul meu era bucatele. Nu imi venea sa cred, nu intelegeam de ce Dumnezeu mi l-a dat si apoi mi l-a luat. Au urmat 2 sapt in care mi s-a parut ca totul e super, ca mi-am revenit f bine, eram sau asa mi se parea ca totul era bine. in timp am inteles ca in sufletul meu nu e totul bine, retraiesc acele 22 de zile in care am stiut ca sunt insarcinata si ma doare pierderea bebelusului meu. Poate ca, stiintific, medicii ar spune ca inca nu era un bebe dar eu stiu ca era si ca era un suflet pe care l-am iubit si il iubesc si il voi iubi toata viata. Ma intreb unde este el acum si as vrea sa simta toata dragostea mea. cu cei din jur nu pot vorbi despre el pt ca toata lumea incearca sa ma consoleze, toti imi spun lasa ca poate e mai bine asa... Da poate e mai bine asa cine stie din ce punct de vedere dar sufletului meu nu ii e mai bine asa. Nu am nevoie de consolari pur si simplu am nevoie sa vorbesc despre bebelusul meu. de aceea acum m-am hotara sa scriu si eu aici. Am aflat de acest site de anul trecut si am mai intrat dar nu am gasit pana acum momentul sa scriu. va multumesc ca existati si sa aiba Dumnezeu grija de toti ingerasii nostri.
Mergi sus