Miruna Maria 29.09.2009-24.05.2012
Pe 24 mai 2012 langa Iasi, intr-un grav accident de masina, au disparut 3 bunici si iubita mea Mirunica de 2ani si 8 luni. Si eu si sotul meu ne simtim ca rupti de realitate. Un soc care ne-a aruncat ori intr-o lume paralela ori ne-a pus sa traim in continuare vietile altor persoane. Ne uitam in trecut si nu ne recunoastem, ne uitam in viitor si nu vedem absolut nimic. Simtim ca innebunim de dor si orice pas facut ne sfasie inima caci ne gindim la ea. Suntem egoisti sau suparati pe bunicii care ne-au luat cu ei iubirea si nu ne putem gindi la ei la fel de mult ca la ea. Ne-am cerut iertare de la ei, dar nu putem decat sa plangem dupa fiinta aceea mica cu parul cret, ochii mari si gurita care ne striga mereu si ne pupa toata ziua.
Cum sa traim acum? Cum sa respiram cand fizic inimile noastre ne dor, cand toate gandurile si sentimentele se aduna in gat si nu ne lasa sa expiram? Cum sa depasim tragedia aceasta? cum sa nu o mai vedem prin casa cum alerga ca o furnica? in cada cand facea baie? pe canapea cand bea lapticul sau cand ii puneam desene si vesela venea sa ne pupe fericita? cum sa dorm in pat cand ea era acolo cu noi si se cuibarea in noi? cum sa o am inapoi?
de ce? de ce au luat-o? de ce a murit? de ce nu a fost salvata?
daca nu o lasam sa se duca cu bunicii? daca mergeam noi cu ei? daca era in scaunel avea sanse mai mari? daca .........
ce sa fac cu durerea aceasta teribila? ce sa fac cu iubirea aceasta care doare imens pentru fetita mea care era, care exista, care zimbea, care mergea, care ma iubea, care-mi spunea "mami" si ma stringea in brate cu minutele ei mici ... si acum nu mai este?
Mergi sus