Sunt Andreea, am 23ani acus si sunt mamica unei minunate fetite de 3ani si 2luni Raisa.Totul a inceput pe 23 februarie 2012,de ziua sotului cand el a zis ca era prea frumos momentul sa-l intrerupa asa ca...fiind in perioada fertila ma asteptam sa raman insarcinata,el isi dorea, eu ma indoiam din multe puncte de vedere ca e momentul potrivit...desi imi doream inca un bebe,atunci as fi preferat sa vina peste 2-3ani cand o sa fim mai ok cu banii,insa am hotarat in noaptea aceea sa nu iau pastila de a2a zi si sa lasam asa si ce o vrea Doamne Doamne sa se intample.
Primul test l-am facut pe 3martie si era negativ insa zilele treceau si nu imi venea CM asa ca pe 9 am facut un nou test care era pozitiv. Nici nu stiam cum sa reactionez, imi facusem testul inainte sa intru de servici si nu m-am putut abtine sa nu il sun pe sot sa il anunt si apoi pe colege, incepusem sa ma gandesc din nou la burtica,la miscarile lui bebe, de Raisa...si i-am zis ca am bebe in burtica si zicea si ea ca e bebe in burtica, sotul era super fericit, apoi zilele treceau si incepeam sa ma obisnuiesc cu ideea, sa ma feresc de orice,sa nu racesc sa nu ridic, apoi m-am dus la doctorita lunea trecuta si mi-a facut eco si mi-a zis ca bebica are 5-6sapt,si ca am si un chist pe ovarul stang de 5cm, mi-a facut si lama ca am cerut eu deoarece aveam niste crapaturi oribile si nu puteam de nici o culoare sa am contact sexual ca nu suportam si eram convinsa ca am candida,insa miercuri cand am fost dupa rezultat mi-a zis ca n-am nimic doar o inflamatie, apoi am facut o amigdalita si mi s-a inrosit ochiul stang destul de rau,probabil ma trase un curent, insa nu puteam lua nimic asa ca am tratat doar cu babesti si a trecut. Marti si miercuri am avut la servici 2zile oribile(lucrez in supermarket) si ma cam durea burta uneori si mi se incorda burtica,insa cum nimeni nu te crede si nu conteaza ca esti insarcinata dai din maini in continuare, joi dimineata m-am trezit cu o sangerare mica si am zis poate e momentu cand se lipeste bebele de uter si de aia si poate trece,si trebuia sa plec din localitate sa rezolv mamei niste treburi ca ea e la mine ca are fractura de rotula si piciorul in gips si trebuia sa ii rezolv niste treburi la ea in oras la70km de Iasi,asa ca am plecat,m-am intors seara la 21:45 in Iasi,si vazand ca nu trece sangerarea desi era mica,2protej-slipuri am folosit ziua aia, vorbind cu alte mamici mi-au zis sa sun la salvare sa nu mai stau asa, astfel la ora23 eram la spital si doctorul de garda mi-a facut eco endovaginala si mi-a zis ca bebe e ok, ca are 1,1cm, ca are inimioara ca la ultima eco nu avea, ca chistu de fapt e un folicul si e ok si are 3,5cm, si a facut si poze la bebe si atunci l-am vazut si eu pt prima oara pe bebe...
Desi mic,incepuse sa aiba forma de fat,apoi m-a pus pe masa la consult si a zis ca sangerez ca am infectie vaginala,nu e din uter, asa ca mi-a dat tratament cu utrogestan si spalaturi cu betadina si mi-a dat drumu acasa,rasuflasem usurati ca e ok bebele,am cumparat pastilele si am luat una si apoi m-am culcat,iar la 7-8 dimineata m-am trezit cu dureri,care incepuse sa se intensifice din ce in ce mai mult si mai dese, asa ca am mai luat o pastila si mi-am facut o spalatura cu betadina,m-am spalat,imbracat si am chemat salvarea,
Cand am ajuns la spital si m-a pus doctorul pe masa am vazut ca absorbantul meu se umpluse cu sange, doctoru a zis cand m-a vazut ca deja e avort in evolutie si nu mai are ce sa faca,mi-a facut totusi si eco,bebe era acolo inca insa restu incepuse sa se desprinda,sa se elimine, asa ca m-a intrebat daca sunt de acord sa ma chiureteze ca sa nu stau asa sa sangerez zile in sir pana ajung tot la ei cu hemoragie mare, asa ca am semnat si m-au dus sus si in jumatate de ora m-au pus pe masa si m-au chiuretat,vineri,pe 13 aprilie in jur de ora 12.
apoi am mai stat vreo ora jumatate acolo cu o punga de gheata pe burta pana mi-am revenit din anestezie,a venit doctoru sa ma vada, daca-s ok sa pot pleca acasa.mi-a dat externarea,reteta,concediul medical si mi-a zis sa revin in 2saptamani la control.
Asa s-a terminat cu bebele si a inceput durerea,care ma face acum sa plang mai mereu si sa regret enorm ca atunci cand am ramas eram indoita de sarcina asta in loc sa ma bucur din plin de ea,insa deja incepusem sa ma obisnuiesc cu ideea de un nou bebe si chiar ma facea sa radiez.
Acum zic...poate daca imi punea intravenos in seara aia cand am ajuns de sustinere nu pierdeam, daca nu plecam din localitate poate nu pierdeam si tot asa...stiu ca e un fleac pe langa altele cate ati patit insa pentru mine e un soc...si doare...si nu pot vorbi despre asta fara sa plang.