Din sectiunea: apgar

Buna Bianca,ti-am promis ca o sa-ti spun povestea trista a mamei mele si a fratiorului meu Razvan.Totul s-a intamplat acum 35 de ani,eram eleva in clasa a zecea,pana atunci ma impacam cu mama ca soarecele cu pisica dar dupa acel eveniment am devenit cele mai bune prietene,eu am fost consilierul,psihologul,preotul si tot ce a mai trebuit,de unde am avut atata putere? ca eram o copila,cu carare pe mijloc,cu coada stransa la ceafa si genunchii vesnic juliti.Povestea as putea sa o intitulez:
PUTEREA DRAGOSTEI

Ma numesc Adriana,toata copilaria mi-am dorit un fratior,sau o surioara,spre ghinionul meu,mama pierdea sarcina dupa sarcina,cand imi luasem gandul,m-a anuntat mama cu oarecare jena ca e insarcinata,aveam 16 ani,m-am bucurat atit de tare,credeam ca toata lumea e a mea,nu stiam cum sa fac sa nu o supar,sa o ajut in gospodarie sa nu cumva sa i se intample iar un necaz.Am confectionat un costumas cu botosei,caciulita si pulover de culoare alba(in dorinta mea ca va fi baiat)i-am cusut trei floricele de culoare albastra pe partea stanga a puloverului.O mangaiam pe mama pe burtica si imediat ce ma simtea isi schimba locul(se juca cu mine,ma stia,daca punea mama sau tata mana pe burtica nu reactiona),ne-am facut un milion de vise cum o sa-l cheme,unde o sa facem loc patutului imi inchipuiam cum o sa-l hranesc, cum o sa-l spal,cum o sa ma joc cu el,sa radem impreuna (sa am si eu pe cineva al meu pe care sa-l iubesc).A venit si ziua mult asteptata,am dus-o pe mama la spital la Pantelimon si impreuna cu taicutul meu frematam de bucurie.Nu am cumparat nimic dinainte (nu e bine)doar costumasul lucrat de mine cu care doream sa fie imbracat cand il voi tine prima oara in brate.Pe data de 15 septembrie 1973,a venit tata de la spi- tal si m-a anuntat ca am un fratior.URAAAAA!Nu pot sa exprim in cuvinte bucuria,entuziasmul si fericirea care m-a cuprins.Ciu- dat,tata nu radia de bucurie ceea ce m-a contrariat putin si l-am intrebat: De ce nu dansezi cu mine? doar ti-ai vazut visul cu ochii,nu ai acum baiatul pe care l-ai asteptat toata viata?.Atunci a bufnit in plans si mi-a spun ca doctorii nu garanteaza ca fratiorul meu v-a trai ca s-a nascut cu Malformatie congenitala de cord.Eu care nu stiam ce inseamna asta l-am incurajat: Lasa tata sa-l aduca mama acasa ca am eu grija de el sa se faca bine,hai sa ne bucuram,nu-i bine sa fim tristi,sa nu cobim. Tata a oftat m-a sarutat cu buzele lui carnoase,m-a imbratisat si a raspuns:Ai dreptate.A dat fuga la prima alimentara si a cumparat o sumedenie de sticle cu sampanie si coniac si a cinstit toti vecinii si oamenii necunoscuti care treceau prin drep- tul curtii.Am mers la mama la spital,in vremea aceea maternitatea era in carantina,nici mancare nu aveam voie sa-i ducem,dar romanul e inventiv,dintr-o fasa impletita care se cobora pe fereastra s-a realizat un lift,prin care ajungeau si florile si pachetele cu mancare la lahuze.Cand am vazut-o la fereastra nu am recunoscut-o,era umflata de plans.In salon erau sase paturi, celelalte mamici care aveau copii sanatosi mergeau din 2 in 2 ore sa-i alapteze,numai maicuta mea statea singura in salon ca fratiorul meu era la incubator.Din mila unei asistente a fost lasata sa-l priveasca din usa salonului.Medicii i-au spus ta- talui meu ca daca scapa cu viata in primele 3 zile,v-a trai,dar din clipa in clipa se pot ivi complicatii.Coplilul nu a facut complicatii si in a doua noapte de la nastere o asistenta,i-a adus maicami o cana si o pompita sa se mulga,sa hraneasca copi lul cu laptele ei.O scantie de speranta s-a aprins in ochii tristi si neodihniti de atata timp.Aceeasi asistenta,dupa ce toate mamicile s-au dus la culcare a chemat-o pe mama si l-a vazut,l-a mangaiat,a privit-o si maicamii i s-a parut ca i-a zambit,era frumos cum isi imaginase in tot timpul sarcinii si mai era si baiat.S-a intors in salon multumita uitase toate du- rerile din timpul nasterii si de toate fricile de dupa.Era un pas inainte,era de bine.A adormit imediat si a visat ca era undeva,pe o pajiste verde,intr-un loc foarte frumos se vedea un cer senin,doi porimbei frumosi zburau pe deasupra ei.S-au asezat pe pajiste si au stat cioc in cioc o perioada scurta de timp,dupa care unul s-a indreptat spre ea si celalalt si-a luat zborul...A treia zi de la nastere.Cand a ajuns in dreptul usii,a vazut incubatorul gol.Fratiorul meu murise,murise si odata cu el si toate visele ei,ale tatalui meu si ale mele.Nu era nimeni vinovat.Medicii facusera tot ce le statea in putere sa faca.I-au prescris maica-mi o reteta sa-i inceteze lactatia si astepta externarea si cele 21 zile de C.Medical.

Tata a fost sfatuit de medici sa nu mai mearga la Primarie sa-l declare,ca tot a murit,sa fie inregistrat ca avort,ca nefiind botezat,tot nu va putea fi inmormantat si nu va avea parte de slujba.A venit acasa desfigutat de plans si mi-a spus ca a dat semnatura sa fie ars la crematoriu.Dintr-o data l-am vazut pe tata neputincios(el care era exemplu de barbatie).Se resemnase. Asta e viata.Plangea,asta era tot ce mai putea face.Nunai eu nu m-am putut impaca cu gandul.DE CE? Unde sunt visele mele,spe- rantele mele,se vor arde la crematoriu ? O Doamne! toate astea nu erau nimic?.Tot ce am cladit zi de zi,totul s-a naruit in- tr-o clipa,cand am auzit vestea totul s-a dezintegrat si a zburat in patru zari si nu a mairamas nici macar un ciob,o picatura...Ba da mai era ceva,costumasul.Cu costumasul ce sa fac?I-am spus tatalui meu ca ma duc la spital sa-l vad si sa-l imbrac cu el.Tata mi-a spus:eu nu pot sa merg sa-l vad,dar nu m-a retinut(oricum nu ma putea influienta sa renunt).Era pen- tru prima oara in viata cand mergeam la morga(in spital).Imi era frica de-mi tremurau picioarele,dar dorinta de a-mi vedea fratele,chiar si mort(tot al meu era)era mult mai mare.Imbracata in sarafanul de scoala,imi iau inima-n dinti si intru.Am gasit o femeia care matura si i-am spus ca il caut pe fratiorul meu,care este mort,s-a uitat nedumirita la mine si mi-a spus ca nu am voie sa intru acolo.I-am raspuns ca nu imi este deloc frica si ca nu plec pana nu-mi vad fratele.I-am dat 10 lei si am rugat-o sa ma duca la el.A tras un sertar dintr-un perete frigorific si mi-a spus:asta e Stanciu,vezi sa nu lesini aici sa imi faci probleme...M-am apropiat de el,era frumos,senin,ca orice bebe care face nani.Am scos costumasul din buzunarul sarafanului si plangand incercam sa il imbrac.Femeii i s-a facut mila de mine si m-a ajutat.L-am mangaiat,era exact asa cum l-am dorit,doar era rece.I-am spus Razvane pe lumea cealalta o sa te recunosc dupa costumas.Ciudat si mie mi s-a parut ca-mi zambeste,am plecat plangand.Am trecut pe la o prietana,iar seara cand am ajuns acasa,tata m-a luat in brate si plangand mi-a spus:Stii ce ai facut Nebunico?ai intors spitalul cu josul in sus.Dupa ce ai plecat de la morga,a venit omul care trebuia sa-l duca pe fratitu la crematoriu,iar cand l-a vazut a spus:Poate sa ma dea si afara,eu copilul asta nu-l duc la crematoriu.Eu am copii acasa si ma pedepseste Dumnezeu,asta nu e avort,asta e un cpoil,sa-l ingroape si tot asa din gura in gura a ajuns vestea la conducerea spitalului,ca o fetita a venit sa-si vada si sa-si planga fratiorul.Si doctorii sunt oameni,au si ei su- flet.Cand s-a dus mama la cabinet sa-i dea externarea si cele 21 zile de concediu medical,au anuntat-o ca copilul ramane la morga pana ce tata il va inregistra la primarie si va aranja cu administarorul cimitirului,data si conditiile inmormantarii. Vis-a Vis de spital este cimitirul Marcuta iar,aproape de apa intr-un loc unde nu ar dori nimeni sa-si ingroape rudele s-au mai inchiriat gropi pe 7 ani,locul acesta a fost numit de mine "locul ingerilor".Mama in drumul spre casa a trecut pe la ma- gazin si a cumparat panza alba din care a cusut o pernita cu danteluta si giulgiu pentru sicriu.Tata s-a dus la munca,iar co- legii lui de la atelierul de tamplarie au confectionat un sicrias mic si o cruce pe care au scris numele lui Razvan,eu am mai cumparat pantalonasi si lenjerie intima si am cumparat si o jucarioara.A doua zi a venit matusa Maria si un prieten al tata- lui meu cu masina,am cumparat flori si lumanari si am mers la morga cu ele.Oamenii care lucrau in morga,isi dadeau coate cand au dat cu ochii de mine,iar o asistenta m-a luat de mana si mi-a spus:Bravo fetito ai facut ce trebuia.L-au dezbracat de costumas l-au spalat,l-au imbracat cu lucrusoarele cumparate si la urma l-au imbracat cu costumasul facut de mine.L-au asezat in sicrias cu jucariuta alaturi.Cum era asezat pe pernita cu danteluta,inconjurat de flori semana cu un inger,nu m-am putut abtine si am zis:e inger.Toata suflarea din morga l-a plans,parca mai ma linistisem stiind ca atati oameni sunt alaturi de noi.La groapa am fost doar eu,tata,matusa Maria si prietenul tatei,nu am gasit niciun preot care sa vrea sa-l slujeasca,dar inainte ca groparii sa-si faca meseria, ne-am tinut toti de mana si am spus Tatal Nostru si Dumnezeu sa-l ierte! Ce ciudat a sunat Sa-l ierte,pentru ce? Asa se zice a spus tata printre lacrimi.Tata platise groapa pe 7 ani,nu era proprietatea noastra dar era bine si asa am avut un loc unde sa-i aprindem o lumanare si unde sa-i punem o floare ori de cate ori ne-a fost dor de el. La inceput mergeam la cimitir saptamanal,apoi din ce in ce mai rar,nici nu se implinisera cei 7 ani si administratorul cimi- tirului plantase ceapa pe locul unde fusese odata "locul ingerilor",tata ar fi vrut sa-l cumpere dar nu era de vinzare,sa re- clami? pe cine si unde?.Viata merge inainte...am luat o mana de pamant din locul unde stiam ca a fost ingropat Razvan si l-am tinut intr-un ghiveci de flori pana cand a murit tata si atunci am dus ghiveciul la tata,de cate ori il tamai pe tata l-am pomenit si pe fratele meu.O fi pacat?Dumnezeu sa ma ierte daca gresesc, dar asa simt eu ca e bine.Mama nici cat a fost inter- nata,nici dupa, nu a fost intrebata niciodata de nimeni, ce simte.Dupa ce a terminat cele 21 de zile de C.M.,a reanceput mun-ca,ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat,ca si cand s-ar fi intors dintr-o vacanta.Aveam 16 ani,le cer scuze doctorilor care din pricina mea au inregistrat inca un deces intr-o statistica la "moarte infantila",dar chinul mamei mele,golul din sufletul ei,durerea ca s-a intors acasa cu mainile goale cand toate celelalte colege de salon se laudau cu bebelusii lor, visele ei in ce statistica se vor inregistra?

Sa credem in superstitii? Ca nu trebuie cumparat nimic inaintea nasterii? Sa fie o coincidenta ca i-am cusut floricelele albastre chiar in dreptul inimioarei?--- Boala lui in termen popular "Maladie albastra"?

Dar visul mamei din noaptea cand a murit Razvan? Dar intorsatura pe care au luat-o lucrurile in clipa cand l-am imbracat cu costumasul facut de mine?

Dar ca azi e ziua de "Dragobete" si mi-am amintit toate astea? Eu cred ca nimic nu e intamplator... O fi puterea dragostei? Cine stie? Aceasta a fost povestea fratiorului meu Razvan,nascut pe 15 sept.1973-decedat 18 sept.1973

Dumnezeu sa aibe in paza totii ingerasii lumii!

ma numesc elena si sunt din ploiesti am nascut in 2002 un baietel prematur care a trait 3 zile si experienta a fost cumplita, am ajuns la spital cu apa rupta la ora 2 noaptea si mi se spunea ca este risc de avort nu nastere, mi au pu o perfuzie si asteptau sa nasc, dimineata la vizita au observat ca era pusa gresit si au inlocuit-o iar dupa 8 ore am nascut si imediat copilul a fost bagat la incubator si mi s a spus ca este insuficient dezvoltat si nu are mari sanse, in a 3 a noapte de la nastere m au trezit undeva pe la ora 24 ca sa ma anunte ca va muri si apoi mi au spus sa nu plang ca deranjez celelalte mame, m au sedat si am dormit, a doua zi am plecat la cerere fara curajul de a mi lua copilul, nimic nu mi a alinat suferinta, am crezut ca nu o sa mai am curaj sa fac un alt copil pana acum 2 ani cand am ramas insarcinata, sarcina a fost un cosmar ptr ca ma temeam de nastere prematura, dar am reusit si am un ingeras de un an acum, dar primul meu opil este si in mintea si in inima mea si nu il poate inlocui nimeni in afara de suferinta propiu zisa cauzata de moartea lui Alexandru ca el pentru mine a avut si nume si chip, a fost si reactia celorlalti care spuneau lasa ca o sa faci alt copil, dar nimeni nu intelege ca nu e ca o jucarie stricata pe care o schimbi cu alta noua, relatia de cuplu s a destramat din cauza durerii iar eu ma ascundeam de toti ca sa mi plang durerea pentru ca toti imi spuneau nu mai plange acum m am obisnuit cu durerea dar nu inteleg de ce si regret ca nu l am vazut pentru ultima data ma consolez cu gandul ca e ingeras si acum ne vegheaza, dar si acum plang si regret ca nu e cu mine daca pot ajuta pe cineva as face o cu mare drag

O saptamana

Ma numesc Delia, pe 27.02.08 se implinesc 10 luni de cand am nascut un inger, o fetita pe nume Bianca - Ioana, o fetita care s-a nascut prematur si care a trait doar o saptamana la terapie intensiva...regret ca nu am luat-o in brate, regret ca nu am vazut-o moarta, chiar daca era dureros, era copilul meu, regret ca nu are un mormant la care sa ma duc...citind atatea cazuri, imi dau seama ca toate mamele care au trecut prin asa ceva simt la fel si doar ele inteleg cu adevarat...Imi pare rau pentru toate, nimeni nu merita sa treaca prin o asa mare suferinta...

5 zile

Mirela,data 6 februarie 2008
Sunt din Iasi.In data de 28 ianuarie 1994 am nascut un un baietel de 1.900 kg(nasterea a avut loc la 7 luni).Imediat duce ce l-am nasct la-au bagat la incubator.Zilnic ma duceam la el si intrebam doctorita si asistentele cum se simte,iar ele imi spuneau ca este bine ,dar ca la varsta de gestatie si greutatea pe care o are este normal ca el sa stea la incubator.Nimeni nu mi-a spus nu mi-a spus nimic pana in ziua de 4 februarie ,seara ,cand o asistenta a venit de urgenta la mine in salon si mi-a spus ca trebuie sa plec cu o ambulanta impreuna cu copilul la spitalul de copii ,pentru ca baietelul are o malformatie congenitala la inima.Cerul a cazut pe mine.Ma intrebam impreuna cu sotul meu cu ce am gresit in fata lui Dumnezeu de ne-a pedepsit .Am ajuns la spitalul de copii ,i-au facut ecografie si diagnosticat cu malformatie congenitala de cord.Ca o ironie a sortii am fost dusa intr-un salon unde cu jumatate de ora mai inainte murise o fetita de 4 luni ,care avusese sindromul Down.A doua zi dimineata a murit si baietelul meu.Traise numai 5 zile.Este de neiertat insa faptul ca nu mi s-a spus nimic despre starea copilului inca de la inceput,eu traind cu speranta ca totul o sa fie bine,si este numai o chestie de timp ca sa ia in greutate.A murit nebotezat ,dar am gasit insa un preot care a vrut sa il ingroape dar cu conditia ca pe cruce sa nu scriu "robul lui Dumnezeu" ci "pruncul".Au trecut 14 ani si eu inca nu am uitat acele zile,dar Dumnezeu mi-a dat putere sa trec peste toate acestea, sa am 2 copii o fata si un baiat , fara de care nu stiu ce m-as face. Asemenea "experiente" lasa urme pentru tot restul vietii ,chiar daca cei din afara nu le percep,ci numai cel care este direct implicat.Este foarte binevenita o asemenea campanie,poate vor surveni schimbari si in sistemul medical romanesc,care este jalnic.

5 zile

dulce bianca,am 41 de ani,locuiesc in Craiova,ma numesc Liliana.Iti inteleg durerea si eu am trecut prin ce ai trecut tu,altfel nu spuneam ca te inteleg.Cei care n-au trecut prin astfel de lucruri au doar impresia ca inteleg.Eu te incurajez sa fii tare...in anul 1989 am patit aproape acelasi lucru pe care l-ai patit tu,diferenta intre cele 2 cazuri este urmatoarea:fetita mea,oana,a decedat la 5 zile dupa ce s-a nascut,pe data de 9 martie,care este chiar data mea de nastere.mult timp dupa aceea data nasterii mele pentru mine a insemnat cel mai urat lucru din viata mea,ba chiar ma deranja orice persoana care-mi ura "La multi ani!" stiind ca aceasta data ptr mine era o amintire imposibil de uitat.Medicii au avut un comportament josnic,greu de imaginat,cu o indiferenta totala,reci,inumani,nu m-au incurajat cu nimic,ba chiar eram privita ca o ciudata.Dintr-un banal icter pe care il fac majoritatea copiilor,fetita mea a decedat.Eram totusi tanara la data aceea,nu stiam prea multe despre sarcini.Ce mi s-a spus la fiecare control medical pana la nasterea fiicei mele,ca este totul ok.Dupa decesul fiicei mele am cerut autopsia,ca sa imi dau seama daca are rost sa mai incerc vreodata cu ajutorul lui Dumnezeu sa mai fac un alt copil.La autopsie mi s-a spus ca fetita mea s-a nascut in 8 luni si au incercat sa ma convinga sa las lucrurile asa,sa nu fac prea mare tamtam...ca mai tarziu sa aflu ca ei i-au oprit oxigenul motivand ca nu doreau sa ma mai vada pe mine ca sufar alaturi de ea.Tin sa specific ca am fost langa acel patut cu tub de oxigen,de fiecare data cand mi se dadea voie,ptr ca ei aveau un program tare ciudat si nu-mi permiteau sa stau alaturi de ea decat cand celelalte mame isi vizitau copii ptr a-i alapta.De fiecare data,o atingeam pe manuta sau pe piciorus,peste scutecul care o infasa si in gandul meu ii ziceam "Tatal Nostru" si ii promiteam si ii transmiteam cu ajutorul mintii mele ca o sustin si o ajut cum pot eu in neputinta mea,cu darul si leacul de a o atinge sa nu se simta singura,sa se simta iubita si neparasita de mine.Fiind perioada de primavara,am primit un buchet mare de ghiocei,viorele si alte floricele micute si plapande de primavara,pe care le-am dus in sala respectiva unde ei tineau copii.Acelasi sentiment pe care l-ai trait tu,l-am trait si eu.Crezandu-ma inutila,aveam gandul sinuciderii,m-am dus undeva la inaltimea cladirii si am vrut sa ma arunc in gol,dar nu am avut curajul s-o fac.Cand am iesit din spital,majoritatea mamicilor ieseau cu copiii in brate,numai eu am iesit cu mainile in buzunare.Cand am ajuns acasa,eram socata,tot timpul aveam impresia ca o aud plangand in alta camera a apartamentului in care locuiam.Aceeasi durere pe care am simtit-o eu la aceeasi intensitate,a simtit si sotul meu,a plans si a suferit alaturi de mine.Nu stiu ce se intampla,de cate ori ieseam,aveam impresia ca sunt privita ciudat,nu pot sa uit nici dupa atatia ani privirile acestor oameni.Biserica nu este alaturi de noi in astfel de clipe,dar eu in fata lui Dumnezeu m-am rugat,ma rog,i-am dat si ii dau de pomana,ca ptr orice alta persoana care a decedat.Mi s-a spus ca nu se face slujba si ca nu am voie,daca ar fi s-o inmormantez,sa merg in urma ei,pentru a o conduce pe ultimul drum catre mormant si au insistat si alte persoane sa nu o iau acasa,s-o las la spital,sa se ocupe ei de ce era sa urmeze,ceea ce nu stiu nici la ora actuala.Ce nu am sa pot sa-mi iert niciodata,ca nu stiu unde sa merg,sa plang si sa-i spun durerea din suflet,ptr ca nu are niciun mormant.Au trecut anii,in 1991,cu ajutorul lui Dumnezeu si al unor medici,am reusit cu serclaj,sa am o fetita,care acum are varsta de 16 ani,pe care o iubesc foarte mult dar asta nu inseamna ca pot sa uit sau ca pot compara sau ca pot asemui cu primul copil care nu a fost o "intamplare" ci a fost dorit atat de mine cat si de sotul meu.In ziua,in clipa cand Oana a decedat,eu dormeam si exact in clipa aceea m-am ridicat brusc din pat si am afirmat catre celelalte persoane din salon ca fetita mea a murit.Ele au fugit catre salonul copiilor si au venit si mi-au confirmat cele spuse de mine.Nu stiu daca se poate numii presimtire,ca de altfel acei oameni,numiti medici,care au hotarat sa-i opreasca oxigenul,ptr mine,sunt ucigasi nu medici.Tarziu am aflat ca ei au luat acea masura.La aproape un an dupa cele intamplate.

Nu pot sa-ti spun decat sa fii tare si bucura-te in continuare de fiul tau Luca si nu o uita nici pe fetita ta,vorbeste despre ea in continuare cu persoane pe care le simti din suflet ca sunt alaturi de tine,te uiti in ochii lor si iti vei da seama singura care sunt acele persoane care te inteleg cu adevarat.M-as bucura sa-mi dai un semn ca ai citit ce ti-am povestit in cateva randuri simple,fara a face niciun fel de ciorna ci sunt transmise direct din sufletul meu,fara sa-mi mai corectez greselile de exprimare,ptr ca nu as fi avut curajul sa mai citesc inca o data ceea ce ti-am scris tie astazi.Ce-am trait noi,nu se poate uita. Te pup dulce si te respect. Liliana..Craiova ( astept un semn de la tine )

4 zile

Draga Bianca,
Am butonat telecomanda aseara si am dat peste postul b1tv. Ce sa mai spun...Plang odata cu tine... odata cu toate mamele care au nesansa sa treaca prin asa ceva. Am o poveste trista. Sunt o mama care a pierdut copilul la 4 zile de la nastere. Eu spun ca din culpa medicilor dar ... din pacate, la noi in tara nu poti face nimic. Am avut un baietel pe care l-am vazut doar 3 minute... Cand voi avea puterea sa scriu poveste si prin ce cosmar am trecut voi spune tot. Medicii si asistentele au fost sub orice critica si daca nu eram tare ma prabuseam odata cu acest inger.Ce putem face ? Nu stiu ... traiesc o stare confuza. Este foarte greu desi a trecut mai bine de 1 an. Eu nu mai am alt copil si pana acum inca n-am ramas insarcinata. Este ingrozitor.
Gabriela Popescu (Bucuresti)

mesaj de la claudia joi 7 -2-2008::: iti inteleg perfect suferinta,deoarece si eu am trecut prin asa ceva eram foarete tanara aveam 21 de ani cand miam pierdut primul copil o fetita de 4kg ,din vina medicilor din Romania. copilul mi-a trait 3 zile iar apoi a murit din cauza ca a fost tras cu forcepsul. am avut noroc de un sot bun,care a fost mereu alaturi de mine si a stiut sa imi mangaie suferinta cu toate ca el a suferit mai mult decat mine.un an de zile mi-a fost exagerat de greu vedeam copii in carucioare pe strada si plangeam nu mai cine trece prin asa ceva stie ce inseamna suferinta unei mame care isi pierd e copilul. CLAUDIA,BUCURESTI 37..

Buna,sunt o mama de inger din vaslui.acum 2 ani pe 11 martie am nascut o Fetita,care pe 12 mart a devenit ingeras. A avut o malformatie la inima.am reusit sa O inmormantez,dar fara preot.acesti copii au locul lor in cimitir,undeva uitati Parca de lume,intru-n colt la sfarsitul cimitirilui.de ce oare ei nu sunt tot Oameni?

Aveam acasa un baietel,cand am aflat ca voi avea o fetita,eram cea mai Bucuroasa,radiam de fericire dar acea fericire avea sa se transforme in cel mai mare Cosmar.cand am nascut-o am anuntat pe toata lumea,era cel mai frumos cadou de ziua Mamei,chiar daca a venit cu cateva zile intarziere.a doua zi a fost un soc pt toti .a 3 zi parintii si sotul meu au scos fata di spital si au ingropat-o.eu nu am Participat la acest eveniment,fiind sub tratament la spital.dupa vre-o 3 saptamani Am avut curajul sa ma duc la mormant la fata mea.eu parca asteptam inca sa o nasc,nu Eram constienta de cele intamplate.nici acum dupa 2 ani nu pot realiza ce s-a Intamplat,mi-o aduc aminte cum era in incubator si plangea,plangea de durere.am Acasa poze de la inmormantare ,dar parca copilasul acela din sicriu nu e al meu.o Chema teodora(pt ca s-a nascut de sf. Toader)si andreea(pt ca asa a vrut baiatul Meu).nimeni nu poate sa-mi inteleaga durerea din suflet,toti pot doar sa ma Consoleze..

Ma numesc elena, in anul 1985 am nascut un baietel de 3450gr, viu si a trait 27 de Ore, iar in 1988 alt baietel de2600gr, a trait 12 ore, perfect sanatosi. Dupa citeva Ore de la nastere mi s-a spus ca au decedat. Pe nici unul dintre ei nu i-am vazut, Nici macar nu m-au intrebat daca vreau sa-i vad.dupa atitia ani, inca nu mi s-a Sters din minte nimic si-i pomenesc mereu. I-mi aduc mereu aminte zilele lor de Nastere...i-ti inteleg durrea perfect, dar poate ca acel ingeras te va ajuta in Viitor sa treci peste asta, atit cit se poate trece...am 48 de ani, dar parca s-a Ptrecut ieri. Am noroc cu fiica mea, altfel i-mi pierdeam mintile. Ma alatur tuturor Voua care a-ti avut aceeasi suferinta ca a mea si va daresc putere si Intelepciune.d-zeu sa-i ierte pe ingerasi nostri..

Cateva ore

Buna Bianca,
In urma cu cateva minute s-a incheiat emisiunea 9595 de pe antena 1 , unde , se discuta , printre altele , de drama prin care ai trecut la pierderea copilasului tau. Am inca lacrimi in ochi si sunt profund marcata de cele auzite , si vreau inainte de a continua ceea ce vreau sa iti scriu , sa ma prezint.Fac o paranteza prin care imi cer scuze de incoerenta ideilor si celor scrise de mine , deoarece imi e foarte greu sa scriu si vei afla cauza mai tarziu.

Ma numesc Judit Toporan , sunt din Maramures si am 32 de ani.Am citit tot din aceasta pagina , si as vrea sa ma alatur campaniei inceputa de tine.

Povestea mea e mult asemanatoare celei prin care ai trecut tu , si a altor mamici care trec prin situatii asemanatoare. Plang , si CRED ca aici imi voi putea descarca suferinta pe care o port in sufletul meu de cand fetita mea , Teodora , a murit la trei ore dupa ce a venit pe lume.De fapt aceasta suferinta e mai veche , dinaintea acestui eveniment tragic , cand am pierdut o sarcina la 2 luni.

M-am casatorit in toamna lui 2001 , cu un om care ma iubeste si pe care il iubesc din toata inima. Exista o diferenta de varsta intre noi , cam mare ar zice altii , dar care nu ne-a impiedicat sa ne unim vietile in fata lui Dumnezeu.Suntem oameni care stiu sa pretuiasca viata si impreuna am reusit sa ne construim o casa , si sa trecem peste toate necazurile care ne-au marcat vietile , si crede-ma ca nu au fost putine in cei aproape 7 ani de cand suntem casatoriti.

Revenind la fetita mea , care acum e un inger , vreau sa iti relatez intreaga poveste si poate in acest fel , prin destainuirea ce o fac pe acest site , voi putea sa ma mai linistesc sufleteste.

Deci sa trec la subiect. Dupa ce am pierdut prima sarcina la doua luni , mi-am facut analizele , am avut certitudinea ca pot sa am un copil deoarece sanatatea mea era buna din toate punctele de vedere , medical si emotional.Am ramas insarcinata la aproximativ un an dupa prima tragedie prin care am trecut.A fost o bucurie fara margini pentru mine si sotul meu , dar si pentru familie si prietenii care intr-adevar ne erau prieteni adevarati , asta urmand a se confirma mai tarziu.

Mi-am refacut toate analizele , eram sanatoasa , si foarte fericita. Medicul care s-a ocupat de mine si de evolutia sarcinii a fost foarte cooperant , a avut mare grija de mine si niciodata nu am trecut peste sfaturile lui mergand de fiecare data cand imi zicea la controale.

Dar , in luna a patra de sarcina , cand am fost la ecograf , parca cava m-a impins sa-i cer doctorului o foto copie cu copilasul meu. A fost prima si ultima fotografie a fetitei mele.

Timpul s-a scurs , sarcina evolua normal , ironia sortii ca nu am avut pofte si greturi pe tot parcursul sarcinii fapt care ma bucura atunci . Acum ma gandesc ca ingerul meu din burtica nu vroia sa ma supere pentru ca poate stia ca o data cu venirea pe lume isi va lua ramas bun de la aceasta.

A venit si ziua mult asteptata : 12 iulie 2004.Am plecat la spital , unde ma astepta medicul meu.Am ajuns acolo pe la 6 dimineata , dupa ce m-au pregatit pentru nastere am avut ocazia sa vad o alta nastere , bucurandu-ma alaturi de mamica aceea. Pe la amiaza , am intrat in travaliu. Am ascultat sfaturile moasei si ale medicului , chiar am fost surprinsa ca o studenta aflata atunci in practica la sectia aceea a fost alaturi de mine si mi-a cerut acordul sa imi urmareasca evolutia pana in momentul nasterii. Toate erau ok , pana cand , dupa ce au ascultat bataile inimii copilului , au inceput toti sa se precipite , inclusiv prietena mea , medic la radiologie , care de altfel mi-a fost alaturi si m-a incurajat. Timpul trecea , eu am vazut ca se intampla ceva , insa toti mi-au spus ca situatia e sub control. Teodora nu vroia sa vina pe lume chiar daca eu eram pregatita.M-au pus in perfuzii si au inceput sa imi dea injectii.

Pe la 15.35 m-au dus in sala de nastere unde mi-au spus sa urmez sfaturile lor , ceea ce am si facut.La ora 15 55 s-a nascut Teodora.Doctorul care m-a asistat , dupa ce a curatat-o si i-a facut ceea ce se face unui nou nascut , mi-a adus-o langa mine si mi-a pus-o pe piept.Atunci am simtit prima data bucuria suprema care urma sa se stinga incet.....incet.Am constatat ca Teodora avea corpul vanat , dar m-i s-a spus ca e ceva normal .Au cantarit-o...2,900gr , au masurat-o...53 cm si mi-au zis" e cel mai frumos copil pe care l-am vazut vreodata" , adevar pe care l-am remarcat si eu : o fetita frumoasa cu parul negru si carliontat.Apoi a urmat calvarul....... Mi s-au facut analize de sange , mi s-au pus intrebari multe si mi-au dat injectii cu nemiluita.

In tot acest timp fetita mea plangea , un plans care parca cerea indurare.Cat timp am stat sub supraveghere , doua ore , ea a plans fara oprire.Sotul meu ,care era la usa , nu stia situatia , a auzit-o si el si a fost , pentru cateva clipe , cel mai fericit si mandru tatic din lume.

Mi-am dat seama ca se intampla ceva rau , deoarece prietena mea , Radiologul , a trecut pe langa mine cu un carucior cu aparate medicale.Toti alergau , medici , asistente si eu stiam ca doar fetita mea s-a nascut in acele putine ore. M-au dus in salon si m-a surprins grija ce mi se acorda , mai ales ca am fost dusa intr-o rezerva. Mi-au mai dat cateva injectii , iar daca am intrebat pentru ce sunt , au spus ca pentru a-mi diminua durerile si ca uterul sa isi revina.Nu am crezut dar deja nici nu puteam sa ma opun.Incepeam sa ametesc si sa imi pierd atentia.Poate am adormit cateva minute iar la ora 19 , cand m-a sunat sotul meu , inca eram ametita , deoarece mi-au injectat foarte multe calmante.O terapie care inlocuieste cosilierea psihologului , o practica animalica zic eu.

La telefon , am vorbit cu toti cei care erau langa sotul meu si care incercau sa imi spuna ca fetita mea s-a dus la Ceruri . insa eu nu mi-am dat seama.Dovada ca eram drogata de injectiile administrate.

A venit la mine o prietena, care era asistenta , si mi-a adus mancare. Mi-a zis ca daca Teodora trece de acea noapte , va trai , si ca a fost botezata de preotul spitalului. Atunci m-am trezit parca dintr-un vis si mi-am dat seama ca e grav , dar inca nu stiam adevarul.

Aproape toata noaptea am trimis SMS-uri prietenilot mei , raspandind bucuria pe care o traiam.

Am aflat adevarul intr-un mod barbar , dimineata cand a venit doctorita la vizita; "A...tu esti aia la care i-a murit aseara copilul? Hai mai repede ca daca as sta atat dupa fiecare bolnava...m-ar prinde Craciunul!!!! Te transfer la Septici pe sectia mea"

Atunci s-a rupt sufletul meu si am inceput sa plang.L-am sunat pe sotul meu , pe medicul meu , care nu a avut indrazneala , pana atunci sa vina sa ma vada , si care a venit de urganta la mine si i-a interzis doamnei doctor sa se atinga de mine , chiar a vrut s-o denunte conducerii spitalului pentru comportamentul animalic de care a dat dovada.

Cele trei zile pe care le-am petrcut in spital , am fost mai mult moarta decat vie.Cand am iesit , sotul meu m-a asteptat cu flori , iar cand am vazut mamicile fericite cu bebelusii in brate , durerea a pus stapanire pe mine iar lacrimile imi curgeau fara sa pot sa le controlez.

Tot in spital , m-i s-a spus ca mai bine a fost asa decat sa fi trait fetita mea....ar fi fost o leguma....vei face altul ca esti tanara... Nici azi nu stiu cauza mortii ei doar diagnosticul , scris mecanic , stop cardio-respirator , probabil cauze genetice.

Teodora a fost incinerata la morga spitalului si am ingropat o urna cu cenusa , ceea ce am acceptat atunci , deoarece toti au vrut sa ma scuteasca de o alta tragedie care ar fi putut rezulta daca as fi vazut trupusorul fara viata.Azi imi pare rau........

Acasa lumea deja tragea concluzii.......s-a zvonit ca am nascut un copil handicapat fizic , ca am nascut prin cezariana si ca fetita a fost scoasa moarta , minciuni pe care le-am aflat dupa ceva vreme.

O luna nu am avut puterea sa ies din casa si sa vad copilasi.Sotul meu ma intreba daca vreau sa vad pe cutare ....dar eu imi selectam vizitele.Mila celor din jur , privirile pline de mirare , rusinea , durerea , intrebarile chinuitoare , ma urmareau secunda cu secunda.

Vreau sa mai spun ca , in ziua in care am ingropat fetita , dimineata , cand clopotele au inceput sa bata la biserica , eu am vazut-o cum e purtata de doi ingerasi si dusa la cer.Poate nimeni nu m-a crezut , m-am trezit plangand , poate nici tu Bianca nu poti sa ma crezi dar e ADEVARAT.

In urmatoarea perioada scurta , am avut alte necazuri: mi-am ingropat bunica , cea care m-a crescut si care a fost pentru mine mai mult decat o mama , apoi , la doua luni , a murit tata-l meu ,rapus de o boala gra si poate de singuratate. Au trecut cativa ani de atunci , eu nu mai am curaj sa fac alt copil , si am decis , impreuna cu sotul , sa adoptam un bebelus.

Relatia mea de cuplu e super , dar , am remarcat ca niciodata nu pot deschide subiectul Teodora , deoarece sotul meu il evita mereu.Oare de ce? Poate si de aceea mi-am descarcat sufletul in fata ta , esti singurul om care sper sa ma asculte si sa ma auda.....

Golul din sufletul meu e imens , plang in fiecare zi , ma gandesc la EA si la ce ar fi facut azi daca era in viata.As fi dus-o la gradinita asa cum fac alte mamici. Durerea mea e amplificata de faptul ca multe femei , nu mame , ca e un cuvant sfant , isi omoara copii si ii arunca in tomberoane. DE CE E ATATA NEDREPTATE???????????

Cred in Dumnezeu , ma rog in fiecare seara , stiu ca ma ajuta deoarece simt asta , dar uneori parca puterile mele se sfarsesc. Stau acasa , la calculator si citesc tot felul de sfaturi ale psihologilor , ma documentez referitor la adoptii , ma gandesc si chiar traiesc uneori momentul cand voi avea iar un copilas , mi-am revenit psihic , pentru ca altfel as fi ajuns intr-un ospiciu , dar sufletul ma doare..........rana n-am s-o pot vindeca niciodata.

E greu , e durere , e speranta......... Poate prea mult am scris , poate prea multe detalii am dat , dar asa parca mi-am eliberat sufletul de putina durere.

Daca vrei , te rog chiar , sa imi scri pe adresa mea ***pi@yahoo.com As vrea sa pot da o mana de ajutor in actiunile pe care urmeaza sa le faci. Ne-ar putea ajuta si sotul meu care e Secretar la Primaria comunei Ocna Sugatag MM si care are multe relatii , dar asta depinde de tine. Sper ca aceste randuri sa nu treaca neobservate si poate si cu raspuns. Iti doresc multa tarie , sanatate si sa treci cat mai repede peste aceste episoade care ti-au marcat viata.

Doar noi stim ce e in sufletul nostru.

17 0re

Buna, Bianca! Ma numesc Elena si am trecut si eu prin aceeasi experiernta ca si tine, si ca si alte atea mamici. In urma unei ecografii, medicul care era foarte grabit si suparat mi-a spus ca fatul sufera de o malformatie congenitala a inimii.In clipa aceea nu am vrut sa mai vad pe nimeni, sa vorbesc cu nimeni. Am cautat cu sotul un alt medic care , la insistentele noastre ne-a chemat intr-o sambata la clinica inaintea inceperii programului si mi-a facut din nou ecografia. Acesta nu a gasit nici o malformatie a inimii. Dar, s-a imtamplat sa ajung la spital si sa nasc prematur.Asta se intampla acum trei ani in ziua de RUsalii. Nu vreau sa comentez cum s-au comportat asistentele din sala de nastere. De medic nu am ce sa zic. Fetita mea nu a trait decat 17 ore. Am intrat la neonatologie si am vazut-o o singura data, dar nu mi s-a spus nimic. Seara m-au chemat si mi-au spus ca ceva nu este in regula cu ea. Am stat pe la usi si intrebam mereu ce se intampla. Intr-un tarziu a iesit doctorul neonatolog si mi-a spus ca a fost nevoit sa-i scoata aparatele care o mentineau in viata pentru ca nu mai era nimic de facut. Am cerut sa se faca necropsia pentru ca eu am lupus eritematos sistemic si vroiam sa stiu daca nu cunva ceea ce s-a intamplat a fost din cauza mea. Nu a fost nimic de genul acesta, asa a fost sa fie. Sa mi se intample si mie.De atunci incerc sa mai raman gravida si nu am reusit. Vreau sa mai incerc odata , dar cu teama in suflet.Am vazut in seara aceasta emidiunea doctorului Andrei. Acum am aflat despre ceea ce ti s-a intamplat. Si eu pastrez bratarica, dar numai pe cea care am purtat-o eu . De a fetitei nu stiu nimic. Stiu doar ca a trebui sotul sa mearga si sa faca certificat de nastere si apoi de deces, pe care le tine la el in acte. La cateva zile de la venirea de la spital m-a gasit acasa cu certificatele in mana si plangand.Le-a luat incercand sa imi aline cumva suferinta. Stie ca nu a reusit.In legatura cu medicul care m-a supravegheat in timpul sarcinii nu am ce sa-i reprosez. Timp de cateva zile dupa nenorocire ma suna sa vada cum stau din punct de vedere psihic.Cand voi mai avea puterea sa scriu mai incerc.

florina 37 ani, Franta, exista in pagina mami.ro deja multe mame si acolo care isi plang suferinta de a pierde copilul.eu mi-am pierdut bebelusul, ThĂŠo, a doua zi dupa nastere,pe 28 august 2008, l-am vazut murind tinandu-i manuta, sint departe de familie, obligata sa imi traiesc viata si asa trista cu durerea de a nu il mai vedea niciodata desi cu putin timp inainte juca in pantelcele mele ca toti ceilalti copii.Am vrea sa ne facem auzite, dar cred ca e imposibil, numai cele ce au trait asemenea experienta pot sa se inteleaga pe sine si intre ele, hai mai bine sa ne intalnim toate la vara intr-un parc sau in mai multe parcuri, fecare de unde e, sa trimitem baloane catre cer, in belgia asa se face. Nici aici in franta, femeile ce pierd copii nu beneficiaza de psy decat daca platesc, nici aici ele nu sint decat pieze rele de care celelelate femei se feresc, chiar si colegii. Asta traiesc eu aproape zilnic.La sectia de neonatologie unde puiul meu s-a stins, asistentele medicale in noaptea cand micutul meu era sub aparate, in plus si un medic pediatru faceau chat pe net in loc sa supravegheze copilul, un pic de oxigen in plus cine stie si el ar fi fost poate si acum cu mine. Tu spui ca in germania e altfel, in franta eu NU mai pot spune asta.E descurajant ce zic, dar e adevarat. Daca te ajuta cu ceva in campania ta, eu sint asistent social.

Cateva ore

Sunt Alida din Rm-Valcea si in martie 1999 am nascut 2 fetite gemene dar dupa 2 ore una dim ele a murit nu am apucat s-o vad decit foarte putin cind am nascut dar starea in care eram nu am realizat prea mult .Nu am putut urca imediat la prematuri s-o vad dar dupa 4 ore fetele din salon m-au anuntat ca una din fetite a murit .Nu stiu daca a fost botezata nu stiu nimic decit ca am avut 2 fetite .Soarta m-a lovit a doua oara am aflat ca fetita cealalta are un handicap descoperit la 1an . De atunci umblu cu ea in spitale si clinici de recuperare.D-zeu mi-a dat o speranta dar a trebuit sa lupt .Viata este o adevarata lupta de supravietuire.Acum Raluca are 9 ani este un copil minunat. Are parapareza spastica ,am facut 3 operatii la picioruse si mai avem de facut 2 la bazin si medicii di Italia au garantat 90%recuperata.Ii multumescc celui de sus ca mi-a dat putere sa lupt.am avut curajul sa mai fac un copil si Andrei are 5 ani si este sanatos si un spidi gonzales .Recuperarea fe titei i se datoreza si baietelului care o ia mereu la joaca.Mi-fost foarte greu dar am reusit sa fiu implinita pe plan familial .Mi-a fost alaturi si sotul dar greul eu l-am dus .V-a veni si timpul sa ma gindesc si la realizarea profesinala dar mai intii sanatatea copiilor.Este minunat sa te poti descarca in fata cuiva dar unele pesoane le este rusine sa spuna ca au copii cu handicap sau ca au alte probleme.In viata trebuie sa ai curaj sa recunosti ca tu esti omul care esti.ALIDA BANU.

Sunt Alina din Brasov si am vrut sa-ti scriu doar cateva vorbe ca sa simti ca sunt alaturi de durerea ta. Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asa ceva si nu as vrea sa mai treaca nimeni prin dureri asemanatoare. Acum 10 ani am ramas insarcinata cu primul meu copil... O sarcina asteptata cu emotie, cu nerabdare cu mare, foarte mare iubire. Eram casatoriti de un an si copilul venise ca o incununare a iubirii noastre. In timpul sarcinii m-am simtit extraordinar, fara nici un fel de probleme, cu controale periodice lunare, ca un copil cuminte si ascultator. A venit momentul de nastere... dar nasterea nu se declansa... Si am asteptat o zi, doua, trei iar in patra mi s-a facut operatia de cezariana. Multumesc Domnului ca am fost anesteziata total pentru ca nu as fi putut sa aud in sala de operatie ca fetita mea e foarte, foarte bolnava. Cand m-am trezit mi s-a spus ca nu e in ordine cu copilul dar nici o problema peste doi ani voi putea avea un alt copil. Avea do ar o ora de viata si deja era condamnata la izolare. A fost cumplit, nici astazi nu stiu cum am trecut peste acele momente grele. M-a ajutat sotul meu, familia si credinta ca Dumnezeu se va indura si de noi si vom avea un copil sanatos. Abia dupa 5 ani ne-am hotarat sa mai avem un copil. Nu pot sa descriu in cuvinte ce am simtit timp de noua luni cat am fost insarcinata... Dar Dumnezeu m-a ajutat si ne-a facut cadou cea mai frumoasa fetita din lume. Si in fiecare clipa multumesc pentru darul primit.

Stiu ca e usor sa dai sfaturi... dar eu cred ca doar in tine exista puterea de a trece peste acest moment. E important ca cei din jur sa te ajute, sa stie ce simti, sa stie ca ti-e greu. Nu e usor, stiu dar e important sa ii ai pe cei dragi aproape. Sa ai putere sa treci peste acest moment greu din viata ta si sa te bucuri de puiul tau Luca. Te pup

2 ore

Ma numesc gheorghe mihaela sunt casatorita de 12 ani iar in urma cu 7 ani am fost insarcinata spun de la inceput ca nu am avut chiuretaje****avorturi a fost prima mea sarcina a fost o sarcina mult dorita si asteptata dar care a avut din motive medicale un tragic sfarsit ,din cauza unui medicament pe care il luam cu buna stiinta a domnului doctor fetita mea a facut o malformatie la inimioara am traversat prin momente foarte grele pe perioda sarcinii ,7 luni dupa care am ajuns la un alt doctor care ma ajutat si sustinut cat a putut de mult imi pare rau ca nu lam inalnit de prima oara dar asa a fost sa fie mi sa facut cezariana dar nu totala si am avut sansa sa imi aud fetita cand a venit pe lume nu am vazuto nici eu nici sotul meu ea a murit la 2 ore dupa nastere .am trecut prin momente foarte grele dar toti cei din jur au fost alaturi de noi eu cand am fost adusa de la reanimare am fost dusa in salon normal cu mamici care tocmai nascusera dar la 5 minute mutata de asistanta sefa la indicatiile domnului doctor herghelegiu de la spitalul polizuintr o rezerva cu u singur pat unde am stat timp de o saptamana .le multumesc celor de acolo ca au fost alaturi de noi si ca ne au sustinut si am avut parte de toata atentia lor ce din pacate nu multe mamici au parte .nici baniii nu ni sau luat toti faceau totul ca sa fie bine fetita noastra cand sa nascut a fost botezata de preotul spitalului ioana maria desi repet se stia ca nu va trai apoi a fost ingropata la cimitirul din pipera de niste anumite maicute care se ocupau de acesti copii care se nasteau cu probleme ......dupa cati va ani sa aflam ca fetita noastra ioana *maria a fost ingropata de sora domnului gigi becali care facea parte din aceasta fundatie am fost foarte surprinsi sa aflam toate astea de la o emisiune a domnului dan diaconescu in direct unde domnia sa gigi becali a fost invitat .tot timpul ma rog pentru ea si eu si sotul meu cat si fetita noastra pe care o avem acum mergem la cimitir ,impartim cele ce se cuvine pentru sufletelul nostru care din pacate nu a putut sa fie cu noi .pe 14 noiembrie mia murit fetita am traversat o perioada foarte grea noua ,nu am cuvinte sa exprim durerea pe care am simtito atunci si starile ,trairile ,nopti nedormite ,lacrimi de durere ,departarea dintre noi doi eu crezand tot timpul ca el ca barbat a trecut mai usor dar mi am dat seama ca suferea enorm si asta o spun pentru ca lam surprins in sufragerie la ora 3 dimineata plangand ca un copil ..........apoi a urmat un moment in care ne am hotarat sa adoptam un copil ,eu neputand din cauze medicale sa mai fac un alt copil .in luna ianuarie mama mea a avut un vis la inceput m am gandit ca imi zice mie doar asa ca sa mai imi treaca supararea mai tarziu mi am dat seama ca era doar un mesaj divin de la fetita mea care tocmai murise ....mama mi a zis ca a visat ca era undeva la ea in casa cu fetita cea mica tocmai nascuta in brate si mio arata spunandu mi mie ca nu e moarta eu cand am vazuto cat era de mica si bolnava i am zis sa o ducem inapoi la spital dar ea mititica din bratele mamei ma ruga sa nu mai plang si sa astept sa treaca 6 luni ca voi vedea eu atunci.......asa sa sfarsit visul mamei si intradevar peste 6 luni la ora 11 si 15 minute pe 6 iunie am vazuto prima data pe comoara noastra cu care suntem impreuna de 7 ani si totul e minunat e un copil deosebit ca toti ceilalti deasemenea .inchei aici asta ca sa nu va rapesc prea mult timp .va rog din suflet sa ma contactati daca aveti nevoie de voluntari imi doresc din tot sufletul sa pot ajuta si eu mamici care trec prin ceea ce am trecut si eu cu sotul meu iar la acele mamici care nu pot avea copiii rog din suflet tot voluntar sa poata sa stea macar circa 15 ***20 de minute cu fetita mea de vorba care isi doreste din tot sufletul sa le poata ajuta chiar daca are doar 9 anisori poate si ea sa le ajute cu un sfat pentru ca ea stie ca este adoptata si isi doreste ca si mamicile care nu pot avea copilasi sa faca acelasi lucru pe care lam facut eu cu sotul meu noi fiind o familie foarte unita si iubindu ne foarte mult .este adevarat ca ioana maria ramane la fel i sufletele noastre dar si adevarat ca gabilula fetita noastra este un dar divin ,o raza de soare in viata noastra .si noi vrem sa ne implicam si sa ajutam pe cei care au nevoie iar din exempul nostru macar cativa daca la r urma ce bine ar face caci viata fara copii nu are nici un sens iar chiar daca adoptiii e vorba doar de niste hartiii pentru ca practic cand totul se termina ma refer la actele de adoptie totul intra in normal iar copilul zici ca este al tau de la inceput .cu mult respect pentru mamicile indurerate si pentru dumneavoastra doamna bianca .cat si pentru celelalte mamici care au si simt nevoia sa vorbeasca noi familia gheorghe ne oferim voluntari si vom ajuta si sprijini pe cat posibil cu mentiunea ca ni se va alatura noua oamenilor maturi copilasul nostru gabriela cu tot sufletul si sper ca vom reusi impreuna sa putam schimba ceva din aceste sisteme si din mentalitatea oamenilor .doamne ajuta si lumineaza mintile ***sufletele tuturor .cu miii de pupici si de imbratiseri mihaela gheorghe nr de telefon mobil 0729..*** adresa de email este adi _*** @yahoo.com rog sa ma contacteze doar cei interesati sa colaboram sa ne ajutam.cei care aveti chef de glume va rog din suflet mai bine va alaturati noua pentru ca durerea de a piarde un copil de a pleca din spital cu mainiile in buzunare .........................nu asa cum tia i dorit este sfasietoare deci nu radeti si incercati doar sa ne intelegeti durerea si u simplu sfat va fi bine venit intotdeauna cu mult drag mihaela gheorghe

Cateva ore

Joi, 7 februarie 2008. Frumoasa Bianca. Sunt Crina,din Bucuresti, am 33 de ani si inteleg perfect prin ce calvar treci.In anul 2006 chiar in ziua in care ar fi trebuit sa implinesc 31 de ani am nascut un baiat perfect pe dinafara (spun asta pentru ca pe dinauntru totul era anapoda) care a murit in aceeasi zi, la cateva ore de la nastere iar eu nici macar nu am apucat sa-i vad minunatul chip pe care doar puteam sa-mi imaginez ca-l are. Povestea mea e una banala pentru multi dar tu,care ai trecut prin asa ceva cred ca vei intelege.Am aflat la eco 3d din saptamana 22 de sarcina ca bebe are o malformatie -hernie diafragmatica stanga- dar nu m-am gandit o clipa sa renunt. Mai am acasa un copil, o fata care atunci avea 11 ani, si care din prima clipa in care a auzit ce probleme avem , mi-a zis:Mami nu renunta ca tu ai putere si bebe ia puterea de la tine''. Si nu am renuntat chiar daca , la eco , doctorita mi-a zis sa intrerup.Am mers mai departe. ingerasul nostru a trait si s-a dezvoltat doar prin mine. Vorbeam toti cu el si nu ne gandeam ca nu vrea sa stea langa noi. Am avut o sarcina usoara de dus dar ce a urmat dupa aceea a fost fara rost. Am nascut prin cezariana la spitalul universitar Bucuresti unde am fost bine ingrijita de D-nul doctor Horhoianu Valerica iar de bebe s-a ocupat cum a stiut mai bine d-na Ana Culcer. Dumnezeu l-a vrut la el pe baiatul meu si l-a luat sa-l fac inger. Voi trai toata viata cu durerea in suflet, nimic nu va vindeca ranile. Sotul meu a avut puterea sa-l crestineze , dandu-i nume sfinte -Mihaita Constantin- eu nu am putut decat sa-i multumesc dupa aceea ca a facut asa cum trebuia. Acum, desi a trecut 1 an si jumatate , durerea s-a mai estompat dar sufletul este tot pustiu si golul nu va fi umplut niciodata. Cred insa ca Dumnezeu care ia, va fi bun cu noi si ne va mai da un bebe.Nu vreau sa renunt nici chiar acum cand am deja o fata mare care spera si ea alaturi de mine . Si chiar daca am deja 2 cezariene cred ca nu voi pati nimic la urmatoarea. Vreau ca femeile care au trecut prin asa ceva sa nu se dea batute, sa nu renunte si sa spere ca visul lor se va putea implini prin credinta si rabdare. Ingerasii nostri ne vegheaza si au puteri nebanuite. Se intalnesc cu totii acolo sus si au grija de noi, parintii lor.Ei stiu ca noi i-am iubit dar ei erau prea buni pentru aceasta lume rea. Dumnezeu nu ne va lasa in voia sortii, trebuie doar sa speram. Sa nu te lasi coplesita ne ganduri negre , tu, care ai puterea sa schimbi ceva mic in soarta femeii care este alaturi de tine, care a trecut prin multe sa-si salveze puii.Trebuie sa luptam cu temerile, sa avem puterea sa nu renuntam. Este greu , ma uit si acum in carucioarele mamicilor care trec pe langa mine si ma gandesc la chipul nevazut al puiului meu. Ma bucur pentru ele si sper ca intr-o zi sa mai fim si noi mamici de bebe. Iti doresc putere si un dram de noroc. Sa te ajute Dumnezeu sa iti implinesti visele si sa nu renunti niciodata sa speri. Am sa-ti mai scriu sa-mi mai descarc sufletul. Cu speranta, Crina.