Samburel 14.11.2011
Nici nu stiu cu ce sa incep...ma numesc Felicia ,am 34 de ani,m-a binecuvantat DD cu o fetita pe Pamant si 2 ingerasi in Cer..Nici nu stiu....a 2 sarcina a fost depistata ca fiind gemelara,insa doar unul dintre puiuti avea activitate cardiaca ..Socul a fost mare,dr mi-a zis sa mai asteptam o saptamana sa vada ce e cu cel de al 2 lea bb(sarcina era bivitelina)...din pacate la 6 saptamani mi s-a confirmat ca primul plecase...insa al doilea avea o inimioara puternica ce batea hotarat...eram pe jumatate fericita,insa ma bucuram pentru micutul meu care crestea frumos(asa ziceau medicii).Ne facusem planuri,ii spuneam fetitei ca va primi de ziua ei un fratior../surioara... Insa toate visele,sperantele noastre s-au naruit,cand la morfologia de trimestru 1...s-a constatat ca era mai mic cu 2 saptamani...am stiut!!Dr incerca sA ma linisteasca,insa cand a dorit sa asculte activitatea cardiaca.....NIMIC! 
COPILUL MEU DEVENISE INGERAS!!Am simtit ca se prabuseste o lume peste mine... 
Mi e atat de greu sa vorbesc despe asta desi au trecut 4 luni,azi fix 4 luni, de cand am aflat ca si cel de al 2 lea plecase catre o lume mai buna sa si vegheze de acolo surioara..Ii cumparasem fetitei un papusa bebe ,sa o pregatesc,ii povesteam ca in burtica e fratiorul.
Pe langa durerea pierderii,ma macina neputiinta de a ma elibera...e greu sa nu poti vorbi ca te doare..e greu, pt ca lumea bagatelizeaza pierderea de sarcini la varste mici...Am auzit de n-pe mii de ori"LASA CA ERA PREA MIC"" Si ce daca??? era suflet din mine..De asemenea e greu sa vezi ca oameni dragi,rude prieteni nu stiu sa ti fie alaturi,considera ca daca nu vorbesti(poate e prea banal!),te vindeci..nu!!vindecarea vine treptat,dupa ce ai epuizat durerea,ai scos-0 afara din corp,te-ai eliberat...sau mai degraba e vorba de acceptare..asa ceva nu se uita si nu se vindeca niciodata..cum nu trece nici indiferenta oamenilor..
sunt 4 luni de cand imi oblojesc singura suferinta,cand plang doar cand sunt alaturi de voi,gandandu-ma ca nu exista durere mai mare decat aceasta..
Dragi parinti de ingeri,si inainte de aceasta pierdere aveam o empatie si intelegere deosebita fata de durerea prin care treceti...va imbratisez cu toata fiinta mea!
Mergi sus