Raghda 01.04.2009-07.01.2012
Buna seara tuturor si va imbratisez cu drag.Am simtit nevoia sa schimb titlul povestii noastre, deoarece au fost 2 ani si 9 luni de fericire pina in ultima clipa. Nu a fost absolut nicio durere in tot acest timp.
Inima ma doare, sufletul mi-e pustiu, ochii nu se usuca de lacrimi.
Timp de 2 ani si 9 luni Raghda, fetita noastra scumpa, a fost centrul universului nostru si nu mai stim cum sa traim fara ea. Nu mai putem da timpul inapoi nici macar o clipa...Dumnezeu ne-a creat si la EL ne vom intoarce la un timp tot de EL stabilit. Nu putem schimba nimic. Nu avem aceasta putere. Incercam sa invatam cum sa traim fara ingerasii nostri, incercam sa invatam cum sa traim cu durerea permanenta in inima.
Ragude (asa cum o alintam) nu a suferit deloc. Nici macar simptome ca ar avea o tumoare maligna de 6 cm pe creierasul ei micut, nu a avut. Dumnezeu a iubit-o atit de mult incit a luat-o fericita, cu zimbetul pe buze si nu ne-a lasat nici macar o zi sa suferim (daca am fi vazut-o chinuita de dureri). Cu o zi inainte de tragedie, pe 6 ianuarie 2012 a inceput sa acuze dureri de cap. In aceeasi zi ne-am dus la oftalmologie, la neurologie si la ORL. NIMIC. Pe 7 ianuarie am ajuns la Colentina unde a facut toate analizele, inclusiv tomograf. Ne-au trimis imediat la neurochirurgie la sp.9. O tumoare maligna de 6 cm ameninta viata copilasului nostru. Prin ce am trecut si cum am trecut de acea zi si acea noapte e greu de descris si sint convinsa ca deja cunoasteti sentimentul.
Urma sa o opereze in doua zile, timp in care trebuia hidratata pentru ca nu mai minca si tot ce bea vomita. Ne-am internat. Spre seara, dupa perfuzii, si-a revenit putin. A vorbit cu noi dar nu am stiut ca acele cuvinte si acele mingaieri aveau sa fie ultimile pe care le auzeam de la iubita noastra Ragude. M-am dus la toaleta. Cind m-am intors mi-a spus:"" Pai mami, nu ti-am spus eu sa nu mai pleci fara mine ca nu vreau sa ramin fara mamica?"" Si apoi m-a mingaiat mult cu manita ei mica pe obraz. Pe babi l-a imbratisat, l-a pupat si la batut pe umar usor si apoi l-a impins si i-a spus sa se barbiereasca ca inteapa barba obrazul ei micut. Asa facea si acasa mereu. O, Doamne, nu stiam ca sint ultimile ei cuvinte. A urmat o noapte de cosmar. A facut un stop respirator la 12:30 noaptea(deja tumoarea singerase si asta a fost cauza primului stop respirator), a urmat terapia intensiva, operatia pe care am semnat-o sperind intr-o minune de la Dumnezeu, inca un stop in operatie, a inchis-o, iar al treilea stop a fost cel fatal. Medicul ne-a spus ca nu a mai vazut asa ceva in viata lui, o tumoare atit de agresiva la un copil atit de mic.
La 7:20 dimineata Raghda noastra iubita era un ingeras in grija lui Dumnezeu.
Nu a suferit deloc, nu a avut dureri, a plecat cu zimbetul pe buze si ne-a lasat cu o durere infinita in inima.
Uneori ma doare atit de tare incit simt ca nu pot respira.
Am asteptat-o timp de 16 ani dupa doua operatii de extrauterina si un FIV nereusit, al doilea FIV a fost printesa noastra.Iubirea mea fara de care nu mai stiu cum sa traiesc. I-a iubit atit de mult Dumnezeu pe ingerasii nostri incit i-a considerat prea puri si prea buni pentru acest pamint plin de rautati.
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace 
.
As vrea sa stiti mamici de ingerasi ca pentru noi, aici pe pamint, timpul se masoara altfel decit la Dumnezeu. Pentru noi zilele trec ca anii, la Dumnezeu anii sint doar clipe. Asadar, pina vom ajunge linga ingerasii nostri vor fi doar citeva clipe. Ingerasii nostrii dorm acum si nici nu-si vor da seama ca am lipsit de linga ei.Cind ne vom intilni cu ei va fi ca si cind s-au trezit dimineta si nu vor stii ce noapte lunga, infinit de lunga(pentru noi) au dormit.
Nu va pierdeti credinta si curajul.
Eu incerc...a trecut doar o luna...dar incerc...si cu ajutorul lui Dumnezeu sper sa si reusesc.
Va doresc multa vointa, putere si cele care mai aveti copii(si cele care nu mai aveti) traiti fiecare zi ca si cind ar fi ultima caci, de fapt, ziua de maine nici nu a fost creata si doar Dumnezeu o cunoaste. Ne facem planuri pentru ziua de maine si se poate sa nu mai apucam acea zi despre care inca nu stim nimic, pentru ca in fiecare noapte cind ne culcam sintem morti, si in fiecare dimineata cind ne trezim sintem inviati, si toate acestea prin puterea lui Dumnezeu care ne-a creat si EL da viata, si tot EL o ia la un timp tot de EL stabilit.
Va multumesc ca existati EMMA.
Mergi sus