Brianna Maria 13.06.2008-26.12.2008
Dupa o sarcina fara complicatii,adusa la termen,sa nascut in data de 13 iunie 2008 fetita mea Brianna-Maria,de 3250 Cu nota 10.Era frumoasa foc,cum zice fiecare mamica de puiul ei...era perfecta. A fost dragoste la prima vedere. Dar dupa cateva saptamani am observat ca ceva nu e in regula, iar dupa multe saptamani de mers la toti doctorii pediatri din sibiu, am aflat intr-un tarziu ca e suspecta de leucemie si ne-au trimis la cluj.Acolo ni sa confirmat si au inceput cele mai lungi,mai dureroase si mai groaznice 3 luni din viata mea. Dupa nenumarate tratamente, citostatice, complicatii, lupte fara de sfarsit, rezultatul a fost o usurare in momentel e acelea....in ziua de craciun au zis ca daca vrem o putem lua acasa ca nu mai dureaza mult... 
A plecat de langa noi cu sufletel impacat ca chinurile au luat sfarsit.
Dupa am fost oarecum intr-o anumita masura fericita si usurata la gandul ca oricum nu avea viata buna tot in spitale si daca razbea...e o boala crunta care nu iarta nimic...dar cu ce trecea timpul imbarbatarea mea se ducea pe apa sambetii si facea loc suferintei...
Am fost mamica la doar 19 ani,si tot la aceias varsta am ajuns si Mamica de Ingeras!
Sufletul imi e pustiu,o visez in fiecare noapte,imi vorbeste....o strangg in brate,o iubesc...iar dimineata sunt dezamagita cand realizez ca EA nu e langa mine....
Nu stiu ce sa mai fac...nu am cu cine sa vorbesc,desi sunt tanara si pare absurd,nu am prietene,doar pe mama...cu ea sunt mai toata ziua...dar si pentru ea e dureros si nu pot vorbi cu ea....
Ma gandesc sa fac inca un copil dar nu vreau sa para ca il fac ca sa imi alinte suferinta,sa imi fie pansament....vreau sa mil doresc pe EL ....Nu vreau ca de cate ori ma uit la el sa o vad pe Brianna,prima mea dragoste....sper sa ii pot oferi si lui aceias dragoste,dar nu sunt sigura.... 
Intr-o saptamana,poate am doua zile in care nu ma gandesc la ea,iar 5 in care sunt plangacioasa si nimic si nimeni nu ma scoate din starea aia...si totusi au trecut 3 ani...
cat mai dureaza pana trec peste???????
Sunt constienta ca toata viata o voi iubi si ma voi gandi la ea dar ma gandesc ca de aceea a lasat D-zeu timpul....sa treaca peste rani si sa le faca mai putin dureroase...
Multumesc din suflet ca m-ati lasat sa-mi astern povestea si ca stiu ca nu sunt singura.
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus