Eric Stefan 31.08.2011-01.09.2011

Cand a murit EMMA NICOLE m-am gandit oare cat e de cumplit sa treci prin asa ceva. Auzeam mereu pe mama spunand ca cel mai greu lucru este sa-ti ingropi copilul si am tinut minte...Mi-a parut mereu rau pentru oamenii care aveau probleme si am incercat sa-i ajut fara sa ma gandesc daca voi avea si eu vreodata nevoie de ajutor.Cum mi-a spus o prietena de-a mea ca eu m-am rugat mereu ptr altii si cand a fost nevoie sa ma rog pentru mine nu am mai avut putere.

Au trecut 9 luni de speranta,de fericire si de emotii dar si de rau fizic,varsaturi zilnice pana il ultima zi,de dureri si de lacrimi de durere dar de fericire,dar mereu ziceam ca ce nu fac eu pentru bebita al meu?...Cand am luat cele 35 de kg in timpul sarcinii si m-am vazut plina de vergeturi am zis ca fiecare kg in plus si fiecare vergetura o sa merite totul cand o sa vina bebita..ziceam ca o sa rad cu el si o sa-i povestesc..Nu stiu de ce nu am vrut sa-mi fac nici o poza in timpul sarcinii,am refuzat sa am amintirea asta cu toate ca sotul meu zicea ca o sa creasca Eric si o sa vrea sa vada unde a stat el noua luni,cat de mare era casuta lui(burtica mea).

Au trecut noua luni de sarcina perfecta cu toate cele ce au fost,cu toate analizele perfecte si totul perfect.Am avut o raceala in timpul sarcinii la 8 luni dar am luat exact medicamentele care m-i le-au dat medicii,fara sa cred ca se va intampla ceva.Eu sunt din Neamt dar ptr ca-mi doream tot ce e mai bun ptr bebita si ptr o nastere perfecta am ales sa nasc la Bacau si toata sarcina am fost la un doctor din Bacau.

Pe 30 august am mers la ultimul control si sotul a avut inspiratia sa luam si bagajul cu noi.Aveam 38 de saptamani de sarcina.Cand a inceput controlul d-na doctor mi-a zis:gata iese,nu mai pleci acasa,maine dimineata la prima ora te operez si iese bebita.A intrat si sotul meu pentru al vedea in burtica pentru ultima oara,isi sugea degetelele bebita si se misca,si el voia sa iasa afara sa ne vada.Daca as fi stiut ce urmeaza l-as fi tinut vesnic acolo, asa greu cum mi-era sau m-as fi uitat mai mult la el,nu stiu ce as fi facut...

A doua zi la ora 8 eram prezenta,fara frica si cu o emotie de nedescris ..abia asteptam sa-l vad,vorbeam cu el..La 9.15 am nascut un baietel de 3200 kg si de nota 10.Nu va spun ce fericire pe sotul meu,atat de mult l-a dorit si atat de mult l-a iubit,vorbea cu el,ii canta,dormea cu perna in brate si spunea ca e bebita si ca abia asteapta sa iasa sa-l tina pe bebita in locul pernii.De unde sa stim noi atunci ca vom ramane doar cu perna in brate?

Noi cumparasem tot ce ne trebuia macar pana la 2 ani,tot ce era mai frumos,deja pusesem patutul cu baldachin si cu carusel muzical si din cand in cand puneam caruselul si-i canta lui bebe din burta ca sa se obisnuiasca cu melodia.

Dupa ce am nascut taticutul l-a vazut pe bebe si cand a venit la mine mi-a multumit pentru baietelul nostru frumos.Eram atat de fericita !!Mi-a zis ca seamana cu mine,ca e frumos ca mine dar nu era asa,era leit ca el.Eu fiind la reanimare si bebe la copilasi ,totul perfect ,l-am rugat pe sot sa se duca pana la noi acasa in Neamt sa-mi mai aduca ce ne trebuia si urma sa se intoarca a doua zi de dimineata.In timpul noptii eu nu am mai putut respira la un moment dat si m-au pus pe aparate de respirat.Am inteles mai tarziu ca exista o legatura intre mama si bebe si ca daca mie mi-e rau ii este si lui si invers.Chiar atunci cred ca-i era rau si lui.

Dimineata la ora 6 a venit o doctorita in salon si a intrebat unde sunt eu.Si mi-a zis: Cheama-l repede pe tatal copilului ca eu nu ti-l mai tin in viata !! SOC !! -Doamna eu sunt mama copilului ,ce s-a intamplat?Nu mi-au zis....L-am chemat pe sot si nu stiu saracul cum a condus si ce o fi fost in sufletul lui.S-a dus ,l-a vazut si i-au zis ca nu au ce sa faca..Noroc ca sotul le-a zis ca eu vreau sa-l vad si a insistat si m-au dus sa-l vad...el a coborat dupa mine si in timpul acela cat ma pregateam o albinuta a intrat in salon si m-a muscat de mana unde aveam bratara aia de spital...Era bebita,mi-a dat prima si ultima sarutare...

L-am vazut-vai cat era de frumos !!! Doamne ce a fost in sufletul meu...m-au dat afara si l-au oprit de la aparate,s-a auzit un sunet care si acum imi tiuie in creier..Ne-au spus dupa aia ca in timpul noptii bebe s-a inecat si l-au taiat la piept ca sa-i scoata aerul si il pompau cu o pompa manuala dar cred ca s-a pompat prea tare si i-au mutat inimioara in dreapta si a facut hemoragie interna...Nu au mai avut ce sa-i faca !

Am cerut sa-l iau in brate,sa am grija de el,sa stau cu el chiar si asa cum era.Nu mi-au dat voie..Era sa nu ni-l dea nici acasa dar ne-am luptat cu toate fortele noastre sa-l putem lua acasa sa-l ingropam..Ce bine am facut ! Noroc ca in timpul noptii o asistenta l-a botezat Marius chiar daca pe el il chema Eric Stefan si l-am putut ingropa cum este traditia....M-au externat rapid ca sa scape de mine:m-au pus sa semnez ca ies pe proprie raspundere si nu scria nicaieri ca bebe a murit pe foaia de externare,in schimb scria ca bebe a avut upgar 10.

Iata-ne ca am venit acasa in loc sa-l aducem pe bebe in patut l-am adus in sicriu... Doamne cat e de greu sa spun asta... L-am ingropat... A fost frumos la inmormantare sa stiti chiar daca suna ciudat...A plans si preotul de drama mea si cum vorbeam eu cu el..L-am pupat si l-am strans asa rece cum era:mi-a racorit sufletul asta al meu gol ..Off doar atunci am putut sta cu el;as fi vrut sa-l iau acasa chiar si asa mort sa-l tin asa,sau daca m-i l-ar fi dat macar o luna il dadeam inapoi dar sa-l am macar un pic sa ma bucur de el..Cum as fi avut eu acasa asa doi baieti frumosi si el si taticutul?as fi fost cea mai urata printre ei doi..Am sarutat pamantul acela rece care l-a acoperit-ma durea corpul si sufletul..Parintii nostri erau distrusi vazandu-ne si pe noi cum suferim si suferind si ei dupa nepotelul lor perfect.Era durerea dubla cred..Of taticutul meu si mamicuta mea-nici acum nu-si revin,mi-e frica sa nu se imbolnaveasca si mai tare si sa nu-i pierd si pe ei.Toata viata m-am rugat sa nu-mi ia Dumnezeu pe mama si pe tata si pe iubi meu dar nu m-am gandit niciodata ca o sa mi-l ia pe bebita.

L-am rugat sa ma faca sa visez ce a patit, daca a suferit ,si in noaptea aceea am visat ca o sa avem un baiat Andrei.Poate ma vrea sa stau linistita si sa sper ca vom avea un alt baietel, care chiar daca nu e Eric va umple un pic din golul acesta imens...

Nu mai sunt persoana aceea fericita mereu,plina de energie si draguta cu toata lumea - ma mai regasesc zambind uneori doar cand ma gandesc la el... Am vazut pe site la Emma ca mai sunt ingerasi cu numele Eric Stefan-oare sa fie un nume destinat doar ingerasilor?

Ma ajuta mult ai nostri si in primul rand sotul meu...E greu si pentru el ca sufera si pentru mine si sufera si pentru lipsa lui Eric.Am ramas cu pernele sa le strangem noaptea in brate.

Norocul meu daca pot spune asa este ca inca din spital dupa ce s-a intamplat am intrat pe net de pe mobil si am intrat pe EMMA.Doar voi stiti cum e si ma intelegeti si poate ma veti ajuta .Ma ajuta mult incurajarile si orice vorba buna.Pentru mine acum ca am ramas fara nimic orice inseamna enorm,orice vorba buna,orice imbratisare,orice..

Va doresc pace sufleteasca ,multa liniste si dragoste.

Cu mult drag, ELA din Neamt - mama ingerului Eric Stefan(31.08.2011-01.09.2011)

Povestea pe forumul E.M.M.A.

Înapoi la "Ingerasii Nostri"