de astazi esti ingeras. In ciuda lacrimilor din ochii parintilor tai si a durerii incredibile din sufletele lor, tu zambesti. Cel putin asa sper. Mi te si imaginez in bratele Domnului, inconjurat de alte mii de ingerasi ca si tine, sub atenta si dragastoasa supraveghere a unchiului Gabriel. Cu siguranta el te-ar fi vrut acasa, langa mami si tati, dar daca Dumnezeu ti-a ales acest drum, e fericit ca poate sa aiba grija de tine.

            Nu ai implinit nici macar trei luni, nici nu ti-ai vazut casa, patutul si nu ai apucat sa imbraci hainutele cumparate de parintii tai. Dar te-ai saturat de spital, de perfuzii, ace si doctori. Trupul tau firav a vrut liniste. Iar azi-dimineata te-ai dus cat ai putut de linistit sa-ti primesti

 noua pereche de aripioare. Iti sta bine cu ele! Sunt albe, pufoase si se potrivesc de minune cu parul tau negru si chipul zambitor. Maica Domnului nu te hraneste prin mici furtunase, ci te tine rabdatoare la pieptul ei. Emana aceeasi caldura ca si mami, de aceea te simti protejat.
            Sper ca vei veni si vei mangaia din cand in cand obrajii parintilor tai, le vei sterge supararea si-ti vei ajuta viitorii fratiori sa le reaprinda in ochi luminitele pe care le-ai aprins si tu odata.
           Adio, scump ingeras!
          Sa nu uiti niciodata cat de mult esti iubit!

 

Oana Sopu