Ieri, 4 noi, a trecut o luna de cand puiutul nostru, David, s-a nascut la Toplita. A trait 10 zile si pe 14 oct. a murit. S-a nascut la 8 luni, a aspirat lichid amniotic, a facut o pneumonie urata si ....s-a dus. Medicii din Mures s-au straduit sa-l salveze dar nu a fost sa fie. E dureros ca un copil care se naste cu scor apgar 9 (s-a nascut cu cezariana), cu greutate 2660, care plange la nastere, care este declarat clinic sanatos, este trimis la 10 ore dupa nastere la Mures, iar dupa 10 zile moare. In fiecare zi am crezut ca innebunesc. Pe parcursul sarcinii nu am avut nici o problema. Cu o zi inainte sa nasc am fost la control si medicul nu a observat nimic deosebit. Si totusi... Copilul meu a murit. Am impresia ca nu e viata mea, sau ca viata mea a murit o data cu copilul meu. Mai am un copil, Darius, de aproape 6 ani. Mi-a fost atat de greu sa-i explic ca fratiorul lui cel mult asteptat, pe care l-a vazut la spital, nu va veni acasa pentru ca Dumnezeu l-a facut ingeras. Am crezut ca suferinta mea este cea mai mare din lume, pana cand am gasit acest site unde am aflat ca sunt parinti care sufera la fel de mult sau chiar mult mai mult decat noi.
Dumnezeu sa ne dea credinta si puterea de a merge mai departe! Nu mi-am dorit niciodata sa devin mama de inger. Si, totusi, uite-ma aici, alaturi de voi, mamicilor de ingeri. Va multumesc ca ma primiti si pe mine alaturi de voi, sa ne plangem impreuna durerea!