Inca este mult prea devreme sa scriu despre ingerasul meu fara sa nu imi curga lacrimile pe obraz. Pe 7 Iunie 2011 am aflat ca sunt insarcinata in 11 saptamani si tot atunci am aflat ca vom avea un baietel. Era primul nostru copil si ne faceam mari sperante si mai ales ni-l doream enorm de mult. S-au efectuat toate analizele si totul era in regula asa ca DPN-ul era 12 Decembrie. Totul a fost mai mult decat perfect, cu o sarcina usoara si cu emotii din ce in ce mai mari asteptand luna decembrie pentru a ne strange puiul in brate.
Pe 8 octombrie insa seara m-am trezit cu o sangerare destul de puternica. Am fugit la camera de garda unde am fost internata de urgenta pentru a se incerca mentinerea sarcinii cel putin pana la 32 de saptamani. Din pacate nu s-a putut si pe 12 octombrie puiul meu a venit pe lume. Desi la toate ecografiile facute nu s-a vazut nimic puiul meu s-a nascut cu lichid in burtica (pe langa problemele provocate de o nastere prematura). Prea mic pentru a putea lupta ingerasul nostru a plecat in ceruri duminica, dupa 4 zile de luptat pentru viata lui.
Desi toata lumea imi spune ca a fost mai bine pentru el, nu ma pot impaca cu gandul ca ingerasul meu mult dorit numai este langa mine.
Ingeras, mami te iubeste mult si nu te va uita nicioadata!