Yasmina Roberta 23.07.2011

Nu stiu cum sa incep....

Intr-o zi de ianuarie m-am intors de lucru cu gandul sa imi fac un test de sarcina.Era pozitiv.

A urmat bucuria primirii vesti ca in familia noastra va veni un bebelus.Primul meu bebelus.

Am fost la doctori,analize,poze,ecografii cu bebelusul nostru.Am poze cu ea inca de cand aveam 4 saptamani.Am poze cu ea pana la 28 de saptamani de sarcina.

 

A fost cea mai frumoasa parte din viata mea ,zilele cand ma trezeau piciorusele ei.Ne-am facut planuri,cum o sa o cheme,cum o sa o imbracam,cum o sa o piptanam....

Au urmat controale la care de fiecare data mi se spunea ca totul e bine.Banuiesc ca e la fel pentru multe alte mame de ingeri de pe acest forum.

 

Dar intr-o saptamana,la 28 de saptamani de sarcina,pe 17 iulie am simtit ca ceva nu e inregula,nu ma trezit de dimineata fetita mea.

Am asteptat sa miste....nimic.

Am fugit repede la control....era moarta.

A fost un moment in care fetita mea a murit odata cu mine.

Nu o sa pot sa uit privirea sotului meu,cand ne-a spus ca nu mai traieste.

M-au internat miercuri seara in spital. In salon mai erau 2 femei bucuroase de ceea ce aveau sa se intample,bucuroasa ca peste cateva ore isi vor strange bebelusul in brate.

Ma intrebam mereu:de ce?de ce eu?de ce fetita mea?

De ce eu nu pot sa spun ca imi voi strange fetita in brate?

Am stat 3 nopti fara sa pot sa o aduc pe lume si  sa o dau lui Dumnezeu.

Cezariana nu au vrut sa imi faca,poate din cauza ca am refuzat sa le dau bani medicilor.

Preferam sa mor odata cu ea.Nu puteam sa suport gandul ca nu mai e.Imi puneam mana pe burta si asteptam sa vina cineva sa imi spuna ca fetita mea traieste.

Dar nu a fost asa.

In cele din urma pe data de 23 iulie,exact de ziua de nastere a sotului meu,am reusit sa nasc normal,printr-o sarcina provacata.

Am nascut o fetita de 880 de grame.o chema Yasmina-Roberta.

Am cerut sa o vad....

 

Imaginea ei ma urmareste in tot ce fac. In fiecare pas pe care il fac.Si nu vreau sa o uit.Nu pot sa o uit.

Era frumoasa,si va fii mereu in sufletul meu cea mai frumoasa,avea gurita rosie-vanat,era bruneta,si avea un nasuc asa de frumos.

Era cea mai frumoasa.

 

Sunt multe intrebari la care nu o sa am raspunsuri niciodata.

Merg aproape in fiecare zii si ii aprind lumanari,i-am arunact un balon pe 15 octombrie,in speranta ca o sa il prinda si o sa aiba cu ce sa se joace.