Ingerasul Monicai 02.07.2010-12.10.2010
Monica Geiger ( 12 octombrie 2011) - mi-am spus de mai multe ori povestea: şi la tribunal, şi la poliţia din Ungaria, şi la poliţia din Satu Mare şi la Colegiul Medicilor din Satu Mare şi am s-o spun de câte ori va fi nevoie, pentru a se face dreptate şi pentru ca cei care au jurat să „respecte fiinţa umană şi să o salveze chiar cu preţul vieţii lor!” (mă refer la doctori) să ajungă să facă ceea ce trebuie să facă, dacă nu de bună voie şi din suflet, atunci obligaţi.
Eram foarte fericiţi ştiind că vom avea încă un copil în septembrie 2009, atunci când am şi hotârât că ar fi fost timpul ca acest lucru să se întâmple. Fetiţa noastră, care acum are 9 ani, era foarte fericită că va avea un frăţior.
În 2002 am născut o fetiţă care azi are 9 ani. Am născut foarte greu, iar medicul care trebuia să fie lângă mine după ce timp de 9 luni nu am lipsit de la niciun control, nu s-a prezentat la naştere. Dar, cu toate acestea, finalul a fost unul fericit – avem o fetiţă sănătoasă, talentată, sârguincioasă, inteligentă, veselă şi foarte înţeleaptă.
Tragedia s-a întâmplat în 02 iulie 2010 când am născut un băieţel. Faptul că doctorul nu a venit la prima naştere m-a determinat să mă îndrept spre doctorii din Ungaria. Am auzit de un anume doctor Kanyo Andras din Fehergyarmat Ungaria la care multe sătmărence mergeau tocmai datorită faptului că îţi răspundea prompt la telefon şi se prezenta la naşteri.
Am ales acest medic la care am mers la fiecare control şi la toate analizele stabilite, ca la carte, timp de 9 luni de zile, însoţită fiind mereu de soţul meu. Pe tot parcursul sarcinii nu au existat probleme de niciun fel.
În a şaptea lună, la control, dr. Kanyo Andras a afirmat că fătul este situat în poziţie pelviană şi, cu foarte multă certitudine, a spus că nici nu se va mai întoarce până ce voi naşte.
Din acel moment, am insistat mereu, şi eu şi soţul meu să mi se facă cezariană. Ne-a spus că în Ungaria nu există o practică în sensul internării înainte, dar ne-a asigurat că în momentul în care voi veni la spital cu deurei de naştere va fi făcută cezariană.
La 02 iulie 2010 ne-am prezentat la spital cu dureri, soţul meu fiind cu mine în salon deoarece făcusem un curs pentru a putea asista şi el la naştere.
În urma controlului efectuat la ora 4,00 – 4,30 dimineaţa, medicul a stabilit că fătul se află într-o poziţie foarte proastă şi că îmi face cezariană.
După ce au fost urmate procedurile obişnuite, am fost dusă într-un salon împreună cu soţul meu, unde eram monitorizată cu un aparat pentru a se auzi bătăile inimii copilului şi pentru a se urmări frecvenţa durerilor. La un moment dat, durerile erau foarte dese, aproape fără pauze, şi foarte puternice. S-au scurs orele şi cezariana nu se mai făcea. Când soţul meu l-a întrebat de ce nu-mi face cezariana despre care am vorbit şi eram convinşi că nu mai există niciun dubiu în acest sens, dr. Kanyo Andras a afirmat că „este prea târziu pentru a se mai face cezariana” - menţionez că am ajuns la spital la orele 4,00 dimineaţa şi am născut abia la ora 10 – el spunând că nu a mai avut timp să facă cezariana. Consider că în 6 ore se puteau face multe cezariene.
Acest om - Kanyo Andras – care se pretinde a fi doctor – am să vă spun eu cum a ajutat o femeie să nască: după ce a stabilit dumnealui că este prea târziu pentru a se mai face cezariana, s-a aşezat pe un scaun la picioarele mele, pe care vreau să subliniez că mi le-a şi legat cu nişte curele, şi îmi spunea „împinge, împinge mai tare”. Asta este tot ce a făcut un om care se pretinde a fi medic. A avut la dispoziţie 6 ore în care nu a făcut absolut nimic decât a spus „împinge” . Ceea ce este mai grav este faptul că eram monitorizată constant cu un aparat NST – care arată bătăile inimii; în timp ce mă chinuian să nasc, de am simţit că-mi zboară şi smalţul dinţilor, aparatul acela era pe burta mea. Aparatul a arătat clar suferinţa fătului care în pântece a murit. Timp de 15 MINUTE în pântece nu i-a mai bătut inimioara. Acest lucru era clar pentru toată lumea. Şi de ce spun toată lumea – pentru că salonul era plin: acolo mai erau doi medici – medicul BERKO FLAVIU din Satu Mare şi şeful de naşteri şi mai multe asistente; toţi rezemau pereţii şi nimeni nu a luat nicio măsură; au asistat cum o mamă este pe punctul de a-şi da şi ultima suflare şi cum un sufleţel care doreşte să vină pe lume nu poate, dar nu au făcut nimic.
La un moment dat, când şi-au dat seama că nu mai există nicio şansă, l-au smuls cu forţa; un bărbat s-a urcat pe abdomen şi l-a apăsat, iar doctorul l-a tras. Mi-a mărturisit ulterior soţul că picioruşele erau deja ieşite dar căpuţul îi rămase timp de 15 minute în pântece. Vă rog să judecaţi singuri cum se numeşte această faptă!
La momentul naşterii scorul apgar era 0. L-au resuscitat timp de 45 de minute, după cum a recunoscut doctorul pediatru, pe nimeni, niciodată, nu a resuscitat atâta timp.
După resuscitare scorul apgar a fost 1. L-au dus pe micuţ la spitalul din Nyiregyhaza unde au urmat 3 luni şi jumătate de calvar. Micuţul care în pântecele meu se mişca foarte vioi, acum nu mai mişca deloc, nu plângea, era înţepat peste tot, avea o mie de tuburi şi aparate. În fiecare zi trebuia să vâd cum este din nou înţepat pentru a i se căuta o nouă venă prin care să fie alimentat pentru că nu avea nici măcar reflexul de înghiţire. Am stat la secţia de neonatologie cu micuţul meu unde am plătit 1 milion de lei vechi pe noapte şi unde nici măcăr o singură dată nu mi-a fost schimbată lenjeria. Aştia sunt mult lăudaţii vecini !
Aici i-au dat micuţului multe vitamine doar pentru a-l ţine în viaţă, pentru că neavând nici reflexul de a înghiţi, nu putea să-şi înghită nici propria salivă. Stăteam şi plângeam lângă el văzând cum se îneacă cu propria-i salivă şi mă rugam să vină asitentele să-i aspire saliva, lăpticul care-i venea înapoi. Îi făceam masaj, pentru ca aşa mi s-a spus că asta îl ajută. De la 4,00 dimineaţa mă trezeam să mă mulg să-i duc lăptic proaspăt şi nu mă mişcam de lângă el. Îi cântam toate cântecele pe care le ştiam, îi spuneam poveşti şi poezii. Am sperat într-o minune ca orice mamă. Când au văzut că nu mai au unde să-l înţepe ca să-i dea vitaminele, i-au implantat în picioruş o venă artificială. Piciorul i s-a umflat foarte tare şi i s-a învineţit. VĂ ROG PE VOI, MĂMICI, SĂ VĂ PUNEŢI ÎN SITUAŢIA MEA ŞI SĂ JUDECAŢI. ORICARE PUTEAŢI FII ÎN SITUAŢIA MEA. E dureros că aud multe voci din Satu Mare care spun:”şi eu am născut cu el şi nu am păţit nimic”. Puteţi să-i mulţumiţi lui Dumnezeu că nu aţi fost în locul meu. Dar ca să vă conving cu adevărat de nenorocirile săvârşite de acest pretins medic” - am să vă spun că în aceeaşi secţie de neonatologie din Nyiregyhaza mai era încă un copil, mai mare cu trei luni decât Ştefăniţă al meu şi care acum, la 1an şi jumătate – nu vede, nu aude, nu vorbeşte, nu umblă – doar mănâncă, este tot rezultatul lui Kanyo Andras; azi, 12 octombrie 2011, când scriu aceste rânduri, la un an de la ziua în care micuţul meu a devenit un înger, cumnatul meu se află în Germania pentru a-şi opera fetiţa la ochi, pentru că, tot datorită acestui Kanyo Andras – nepoţica mea s-a născut cu grave probleme la ambii ochi, fapt confirmat de medicii dein Germania, la care fac tratament de mai bine de 3 ani.
Lista poate continua, pentru că, în Ungaria fiind am aflat multe despre acest „aşa-zis medic”.
Mămicilor, vă invit să vă puneţi în locul meu – în momentul în care nu mai puteam de bucurie că, după 11 zile, copilul meu a început să respire fără aparat, iar d-na. doctor de la neonatologie mi-a replicat:” doar atât ştie să facă, dar restul? - să înghită, să mănânce, să ........................... .
Am făcut tot ce am putut. Ne-am interesat să-l ducem pe micuţ în Germania, dar, de acolo ni s-a spus că nu pot face nimic mai mult. Vedeam cum se stinge sub ochii noştri, din copilul mare de 3,800 g, vedeam cum se usucă, devine tot mai uşor, precum o pană. La trei luni şi jumătate, pe 13 octombrie 2011, s-a stins cu totul.
Fetiţa venea cu soţul şi se uita prin geam la frăţiorul ei şi nu avea voie nici măcar să intre la el să-l mângâie.
Şi acum aflăm că, după ce în Ungaria nu mai poate profesa, dr. COICA îl angajează în Satu Mare la cabinetul său, făcându-i reclamă în ziar şi pe internet. Se pare că nimic în afară de bani nu mai contează. Dl. doctor COICA ştie că Kanyo Andras este pârât în mai multe dosare civile pentru neglijenţă în serviciu şi mai ştie că, în ceea ce priveşte naşterea şi moartea copilului meu s-a început şi este în curs în Ungaria şi o anchetă penală. Toate acestea nu îl împiedică, nici măcar din punct de vedere moral, să întrerupă orice colaborare cu acest Kanyo Andras.
Nu ne vom opri aici. Vom face cunoscut acest caz pe toate căile şi vom încerca să atragem atenţia tuturor viitoarelor mămici, să acorde o importanţă deosebită momentului naşterii. Iar toţi cei care aţi trecut prin astfel de momente faceţi-le cunoscute măcar din grija de a nu mai trece şi alţii prin aşa ceva.
Astfel de oameni care nu respectă jurământul pe care l-au depus „să respect fuiinţa umană” - aşa zic ei, să nu mai aibă dreptul de a profesa niciodată.
Mergi sus