Vetuta Carmen 29.08.1977-07.01.2000

Viata este un labirint,viata este imprevizibila,viata uneori este doar o amagire...era tirziu,miercuri seara 29.12.1999,pe la orele 18.00-19.00,cind Liliana,prietena cea mai buna a surorii mele(Vetuta-Carmen)caci despre ea o sa va spun,a sunat la usa.Sora mea ai dadu-se telefon si a rugat-o sa vina,sa ma intrebe daca mai merg sau nu la Slobozia.Vreau sa mentionez acum ca Veti se casatorise in urma cu un an,cu un baiat minunat(Claudiu)el locuind la Slobozia.Locuiau in mica lor garsoniera de un an de zile...Nu am stat prea mult pe ginduri si am plecat spre gara urmind sa pornesc spre Slobozia cu trenul sau eventual cu vre-o masina...Cind am ajuns,i-am gasit acasa,Veti facea mincare iar Claudiu era prins intr-o sedinta cu locatarii,dezbatind ca subiect,usa furata peste noapte,de la intrarea pe palier(in Romania,totul este posibil)Veti ma invitat in casa bucuroasa,ne-am pupacit si ma rugat sa ma fac cit mai comoda.Am gasit in casa lor atita dragoste si caldura suleteasca,totul era atit de frumos in jurul meu...inaintea ochilor mi se expunea un tablou real de poveste,un cadru intim si plin de multa,multa dragoste.Erau fericiti iar undeva intr-un coltisor,stralucea mindru si gatit,dind parca si mai multa nuanta peisajului,primul lor brad de craciun.Amindoi erau mindrii de braduletul lor care impreuna il impodobisera cu o seara in urma.Intre timp Veti pusese masa si la un sprit de vin am inceput sa depanam amintiri.In acea perioada eram singura si sincera sa fiu,pentru un moment i-am invidiat,evident in sensul cel mai bun al cuvintului.2.-Devenisem atit de trista,melancolica as spune si nu reuseam nicicum sa ies din acea stare...Veti nu stia cu ce sa-mi mai stea inainte pentru a ma readuce oarecum cu picioarele pe pamint...Am ramas la palavre cu Veti pina in noapte tirziu,Claudiu intre timp adormise,a doua zi de dimineata,urmind sa o ia de la capat cu lucrul si obosit fiind,dupa o zi destul de grea,a adormit foarte usor.Am programat la combina melodia celor de la N&D"Vino la mine"(pe atunci un hit in mare voga)si ascultam cu mare atentie versurile.Cred ca in acea noapte am ascultat acel cintec de cel putin 50 de ori.Un cintec foarte sensibil,care fara sa vreau ma facea sa fac legatura cu o tragedie ce se intimplase in Fetesti cu ft putin timp in urma(moartea in accident de masina,a unei copile de 16 ani)Am inceput sa pling,nu as fi avut un motiv concret sa fac asta,insa ceva in interiorul meu se intimpla.E drept ca ma simteam atit de singura iar toate astea le simti mult mai intens in perioada sarbatorilor,iar eu ca si in ceilalti ani si anul respectiv urma sa fiu tot singura de revelion.Veti sa intristat si ea si mi-a spus ca daca ar avea o putere,ar da orice sa nu ma mai vada trista...."ti-as da din fericirea mea sor-meo sa nu te mai vad trista,sa fii fericita si tu pentru ca eu chiar sunt"...plingeam si ea ma implora sa ma linistesc,ma ruga sa merg cu ei la Calarasi sa petrec revelionul,numai sa nu ramin singura,sau sa-mi aduc o prietena sa fac revelionul la ei acasa,in Slobozia.Nu i-am dat nici un raspuns,pentru ca stiam ca la Calarasi toti sunt familisti,nu prea imi era locul acolo...in fine continuam sa povestim si la un moment dat imi spune"Mari vreau sa-ti spun ceva,vreau sa-ti povestesc un vis,pe care l-am avut cu o saptamina in urma,Claudiu nu e superstitios si nu pot vorbi cu el despre asta..."eram cu Raluca(verisoara) si cu Dolly(catelusa ei) aici in Slobozia si fusese un foarte mare cutremur,printre ruinele unei cladiri,vazusem 2 femei si incercam sa le salvez apelind la pompieri si politie,dar nimeni nu ma lua in serios,cu greu i-am convins si au reusit sa-mi dea o mina de ajutor,salvindu-le....apoi am plecat cu Ralu si Dolly spre casa mea,dar pe drum l-am intilnit pe Claudiu,eu il vedeam,insa el pe noi nu...am incercat sa-l ating,sa-i fac un semn ca sunt in fata lui dar nici o sansa..."asta a fost o parte din visul pe care ea mi la povestit,dar nu am stiut decit sa-i spun"vise de noapte sorme-o,doar nu stai sa le interpretezi pe toate,cu toate astea fi si tu atenta,ai grija de tine"...Habar nu aveam ce nenorocire avea sa ne rezerve viata,destinul...3.-Starea mea de neliniste,visul acela de noapte au fost semne care ar fi trebuit sa le d-au importanta...sa le spunem prevestiri...pacat insa ca recunoastem asta,cind este prea tirziu,mult prea tirziu.Am adormit intr-un tirziu plingind si suspinind.De dimineata ne-am trezit cu totii,ei plecind la lucru iar eu raminind acasa.Inainte ca Veti sa plece la munca mi-a spus ca ma asteapta in jurul prinzului la ea la munca pentru a merge impreuna pina la spital(pentru a face eu un control,dar dat fiind faptul ca era deja 30decembrie,toata lumea era libera) apoi la masa la soacra ei....m-am tinut de cuvint si la 12.00 eram la magazin la ea,bucuroasa ca luase prima de craciun(cine nu s-ar bucura in perioada sarbatorilor?)ne-am abatut din drum pe la diverse magazine si as fi vrut sa-mi cumpar o bentita rosie,ea mi-a spus"ti-o fac cadou,dar,alege o alta culoare,numai rosu nu"....amanuntele astea sunt necesare pt ca toate intre ele au o legatura....Ajunse in sfirsit la soacra ei,ne-a intimpinat catelusul lor Fredy amuzindu-ne teribil de toate tumbele care le facea de bucurie ca ne vede:)Asa mi-a venit ideea sa-l i-au cu mine la Fetesti,dar se c-am impotrivea,pt ca nu stia cum o sa reactioneze soacra ei,numai ca Emy fratele lui Claudiu,mi-a dat ok fara nici un fel de problema.Dupa amiaza urma sa plec spre Fetesti...nu ma grabea nimic spre casa,insa imi era rusine,chiar daca era sora mea,o respectam enorm si nu vroiam sa creez probleme privindu-i de intimitate... 4.-Veti ma rugat tot timpul sa nu plec,sa ramin la ei,sa mergem impreuna la Calarasi(la un al frate al lui Claudiu)insa....din nou nu i-am dat nici un raspuns,nici ca as merge cu ei nici ca as reveni in Slobozia,desi mi-a dat cheile de la casa in cazul in care as lua o decizie...am luat cheile si ne-am pupacit,ne-am luat la revedere pe 1999 urmind sa ne revedem la Fetesti pe 3 ianuarie 2000.A ramas in usa magazinului ei uitindu-se dupa mine,facindu-mi cu mina si stringindu-l pe Fredy...parca revad si acum imaginea chipului ei,privirea aceea blinda,zimbind....nu am sa o pot uita niciodata.Vineri 31.12.1999 aveam o stare tare ciudata,aici rideam,aici plingeam,nu reuseam sa ma inteleg...urma nenorocirea si probabil presimteam asta(legatura de singe)...pentru noaptea de revelion am stabilit sa ramin acasa impreuna cu Elena(o colega).....ne aranjasem cit de cit si tocmai ai spuneam Elenei ca parca astept sa se intimple ceva,nu stiu daca bine sau rau,cert e ca eram tare curioasa sa vad ce ne ofera trecerea dintre ani....in jurul orei 20.00 a sunat cineva la usa,si tocmai indrazneam sa cred ca Elena vrea sa-mi faca vre-o surpriza...insa era o vecina,care ma ruga sa vin la telefon,ca ma cauta cineva de la Slobozia(nu a reusit sa-mi spuna exact cine este persoana)... refuzam sa cred ca este adevarat ce-mi auzeau urechile,aveam senzatia ca joc intr-un film de comedie,regizat ft ft prost........5.-Veti cu Claudiu,pe la orele 15.00 ale amiezii,in drum spre Calarasi,au suferit un grav accident de masina....la volan era fratele lui Claudiu(cel din Calarasi)si a pierdut controlul masinii din cauza timpului nefavorabil,intrind in singurul pom ce se afla pe partea dreapta,pe o raza de 300m,masina sa izbit in plin exact pe partea in care era Veti...ea fiind internata la sectia reanimare al spitalului din Calarasi,cu ft multe leziuni externe si interne...mana stinga si piciorul drept rupte,claviculele de asemenea,splina sectionata din cauza centurii de siguranta,motiv in urma careia i-au facut interventie extirpindu-i splina la urgenta...Claudiu era internat tot la reanimare dar la spitalul Gheorghe Marinescu din Bucuresti,avind o dubla fractura la piciorul drept,necesitind si el o interventie chirurgicala destul de complicata.... Parintii mei erau la rude,si pt prima oara in viata mea m-am vazut pusa in dificultate pt ca nu stiam cum sa le d-au aceasta veste greu de suportat...am reusit intr-un sfirsit sa mormai cite ceva,cert e ca si-au dat seama ca sa intimplat ceva grav si in 15 minute erau acasa,desi afara incepuse o iarna cum nu mi-a fost dat sa vad niciodata in 24 de ani,zapada se masura la metru de acum iar pe sosele,cai ferate nu circula absolut nimic...mama plingea,plingeam si eu iar cumpana dintre 1999-2000 in aceasta situatie ne-a gasit,iata ce-mi rezervase cumpana dintre ani....imi impuneam sa gindesc pozitiv dar nu reuseam...nu o vedeam decit pe Veti zacind pe patul ala de spital,acuzindu-ma ca nu pot avea nici o putere sa o ajut intr-un fel intr-o noapte asa importanta cum este cea dintre ani.Parca totul se intorsese impotriva noastra,trenurile nu aveau nici o sansa sa se urneasca din loc,de masina nici nu putea fi vb,in nebunia mea si in durerea mea as fi plecat pe jos numai sa ajung la Calarasi sa vad cu ochii mei in ce conditii se afla.Toata noaptea au zbirnait telefoanele la vecini dindu-ne informatii despre starea lor rudele din apropiere care au reusit sa ajunga la ei..si de atunci pina pe 2 ianuarie cind au inceput sa se miste trenuri si masini am ramas in tensiune si in asteptare,pentru ca toti devenim sceptici in astfel de momente si orice ni s-ar spune nu credem nimic pina nu vedem cu ochii nostrii care este de fapt realitatea. 6.-Ai mei abia pe 2 ianuarie au reusit sa ajunga la Veti...era constienta,au vb mult timp...se plingea ca-i este foame,ca are dureri de abdomen si spate,cu toate astea inca mai avea putere sa le ridice moralul la ai mei.Stiu ca avea dureri ft ft mari,dar nu a indraznit sa-i sperie pe ai mei mai mult decit erau deja....Intreba mereu de Claudiu,de starea lui,apoi de mine,de Dolly,nici macar in clipele acelea nu se putea gindi doar la ea.Abia pe 3 ianuarie 2000 am reusit sa ajung si eu la Calarasi sa o vad,sa stau de vorba cu ea....imi parea atit de bine ca vorbeste,ca este constienta si ca de fapt starea ei este mult mai buna decit ceea ce imi imaginasem eu...asta insa,era doar o aparenta...avea privirea putin pierduta din cauza socului si intreba mereu de Claudiu.A trebuit sa o mint ca este bine,ca o asteapta la el la Bucuresti,ca or sa-i bage pe amindoi intr-o rezerva pentru a fi unul linga celalalt pe perioada recuperarii.Era conectata la aparate iar imaginea aceea,nefiind obisnuita cu ambientul spitalului,ma facut sa-mi pierd putin controlul de sine,si am reusit sa ies la timp din camera,altfel riscam sa-i lesin linga patul ei si nu era nici locul si nici momentul potrivit.M-am reprins repede si m-am reintors in salon la ea incercind sa-i ridic moralul atit cit imi statea in putinta. Era frumoasa chiar si asa in ghips...am rugat-o sa-mi promita ca se va face bine..."iti promit Mari,iti promit ca am sa ma fac bine"...Am plecat apoi cu Liliana si doamna Emilia ,la o ruda de a lor din Calarasi urmind sa revenim la spital in jurul orei prinzului.Cind ne-am reintors,in salonul unde o lasasem pe Veti,patul era gol...am crez ca lesin acolo,ca imi sar din minti...doctora care era de garda ne-a spus ca Veti este in drum spre Bucuresti.Cei care se ocupasera de ea,au ajuns la concluzia ca,cazul surorii mele nu mai este de competenta lor si asa s-au hotarit sa o porneasca pentru Bucuresti.Am plecat din spital cu inima sfasiata de durere,cautam sa gasesc un raspuns la sutele de intrebari ce-mi veneau in minte,dar,nu gaseam un raspuns concret.Seara,ajunsesem deja in Fetesti si ma sunat tata spunindu-mi ca starea lui Veti este relativ buna,ca este internata la spitalul Fundeni si ca v-or tine legatura cu mine informindu-ma de orice noutate. 7.-A doua zi tata ma sunat din nou si mi-s spus aceeasi poveste,ca Veti este bine,insa adevarul era cu siguranta altul iar ei imi spuneau ca e bine doar sa nu intru in panica.Miercuri dimineata,doamna Emilia,mama Lilianei,ma anuntat ca starea lui Veti este mult mai grava,ca afost operata la duoden si ca intre timp facuse embolie pulmonara.Intrase in coma exact dupa aceasta operatie,mai exact de marti dupa amiaza de la orele 13-14 ale amiezii.Fara sa mai stau pe ginduri am plecat impreuna spre Bucuresti iar drumul pina acolo drumul mi sa parut o vesnicie,abia asteptam sa ajung sa vad cu ochii mei ceea ce se intimpla exact.Cind am ajuns,abia cel internase si pe tata la un alt spital,i se declansase si lui criza de pancreas.Am intrat in salonul unde se afla Veti si ce am vazut acolo,nu am sa pot uita vreodata...fiind si de aceasta data conectata la aparate,inconstienta,intr-o asa zisa coma provocata de ei pentru a nu-i obosi organismul.Situatia ei era mai mult decit critica si totusi indrazneam sa cred si sa sper ca se va face bine doar peste putin timp.Toti doctorii ne spuneau ca un caz la o mie ca acesta a fost salvat,era sedata tot timpul si nu am mai reusit deloc sa mai vorbesc cu ea.Doar ma rugam neincetat la D-zeu sa faca o minune,sa o salveze,sa-i mai dea o sansa,era singurul lucru pe care puteam sa-l fac din tot sufletul pentru ea. 8.-Nu indrazneam sa mai pling fiind obsedata ca avind aceeasi grupa de singe i-as fi putut transmite telepatic starea mea,imi repetam in gind continuu si chiar cu voce tare,ca copilul asta trebuie sa traiasca,pentru ca a avut noroc in viata pina acum si eram convinsa ca norocul nu o va parasi atit de usor,mai ales in clipele acestea de grea incercare.Eram convinsa ca,credinta din sufletul ei o va ajuta,D-zeu fiind de partea ei.Singura persoana care a indraznit sa-mi spuna cite ceva a fost un tinar(fost copil al strazii) pe care spitalul il adoptase oferindu-i un loc de munca,lucra ca brancardier,insa prinsese drag de sora mea si ai statea mai mult timp in preajma,dind o mina de ajutor cind venea vorba de ea.Mi-a spus ca de fapt Veti era intr-o stare foarte grava si ca ar fi bine daca am lua-o din Fundeni,si cu multi bani am incerca posibilul in alta parte pentru ca in Fundeni nu va avea nici o sansa.Refuzam categoric sa cred asta,si ma gindeam ca e doar un copil care se hazarda,incercind sa braveze in fata noastra,insa vineri 07.01.2000 pe la orele 5.30 ale diminetii,am intrat cu mari eforturi la ea in salon,si am vazut-o....ma durea sufletul cind vedeam ca zace in acel pat,inconstienta,as fi vrut sa incep sa zbier si sa o zgiltai sa-si revina la realitate si sa-si tina promisiunea care mi-a facut-o la spital la Calarasi. Asistentele de garda dormeau,desi ma intreb cum dracu e admis asa ceva tocmai intr-un loc unde omul se zbate intre viata si moarte.....si totusi Veti imi promisese la Calarasi ca se va face bine...Am iesit de acolo dupa ce incercasem oarecum sa vorbesc cu ea,mi se parea ca-s ridicola pentru ca stiam ca este in coma,insa am incercat cu orice pret sa simta ca atit eu cit si mama suntem alaturi de ea si ca trebuie sa lupte,sa nu abandoneze lupta cu viata.Am hotarit atunci,indemnind-o si pe mama sa mergem impreuna la prima biserica apropiata sa ne rugam,simteam ca e singurul lucru bun ce il mai putem face pentru ea,restul nu depindea de noi.Cred ca practic fugeam de locul acela dureros,de urletele de durere ale celorlalti pacienti.Ma simteam neputincioasa,imi venea sa o i-au in brate si sa fug cu ea,sa o trezesc si sa-i reamintesc ca este foarte tinara, ca are un viitor alaturi de un sot pe care il iubea si o iubea nespus de mult,ca mai era si mama care ia dat viata si care ani de zile sa sacrificat pentru noi sa ne stie fericite si implinite la casa noastra,sa-i amintesc ca mai sunt si eu,ca nu vreau sa ramin a nimanui pe lume,ca am nevoie disperata de prezenta ei,ca este singurul meu suport moral,modelul meu de viata dupa care ma ghidam........ 9.- Cind am intrat in biserica in loc sa incep sa ma rog cum fiecare credincios o face eu am inceput sa urlu,sa racnesc durerea mea,fara sa ma pot controla,o iesire de care nu eram constienta,asemeni unui animal in cusca...un singur preot din toti cei 7 prezenti a inteles ce se intimpla cu mine si dupa ce au facut toti o rugaciune pentru sora mea,mi-a dat binecuvintarea si am plecat direct spre spital....ma atragea ca un magnet insa aveam senzatia ca nu mai ajung niciodata,totusi am gasit puterea necesara sa-l sun pe Claudiu si sa-i spun adevarul despre Veti,pentru ca pina atunci toata lumea il tinea la adapost,ascunzindu-i adevarul atit lui cit si lui tata.Habar nu am de unde am gasit atita curaj,eu aveam impresia ca joc un rol intr-un film...mama saraca se lasa ghidata de mine si ea,era terminata...o vedeam topinduse si eu trebuia sa-mi gasesc forte de a duce in spate alti 2 oameni,tata si Claudiu,eu nu mai existam....ma agatam de orice,credeam in minuni si eram convinsa ca intorcindu-ma la spital o voi regasi cu zimbetul pe buze intrebind de Claudiu,de mama,de tata de Dolly si de toti cei dragi.Nu mai stiu cind si cum am ajuns la spital...(abia acum la momentul asta,fac legatura,de ce am avut acea iesire inumana in biserica pentru ca intre timp ce eu racneam,imploram si aprindeam luminari in biserica,Veti se pregatea sa lase lumea asta,isi prepara sufletul lundu-si adio de la lumea asta pacatoasa, si plina de venin. Lumina luminarilor si rugaciunile mele au ajutat-o dar nu sa ramina ci sa-i usureze sfirsitul,inca mai cred ca rugaciunea si lacrimile mele au fost spovedania ei.)... dar cind am ajuns in fata spitalului,am intilnit din nou acel tinar care a avut grija tot timpul de sora mea...ma chemat de-o parte si mai tin minte doar atit...Mari trebuie sa fi tare,sa fi alaturi de mama ta,de tatal tau,de Claudiu...asa a fost sa fie,asa a vrut Dumnezeu,Veti a murit acum un sfert de ora...Nu am sa pot descrie niciodata in cuvinte,tot ceea ce a urmat,voi incerca totusi sa astern aici o parte din trairile mele interioare.Da,Veti,unica mea surioara ma parasea pentru totdeauna.Nu am sa pot niciodata sa accept aceasta realitate...de ce Doamne ai ales-o tocmai pe ea sa exprime realitatea unei povesti si chiar s-o depaseasca?????????????? 10.- Lupta cu mine insumi tocmai incepuse si trebuia in primul rind sa am grija de cele trei suflete ce trebuiau protejate si sustinute:mama,tata si Claudiu...o misiune nu grea ci ft grea si ft dureroasa pentru mine.Mama a inceput sa urle si cu greu am ajuns sus la Veti,sperind ca cineva sa-mi spuna ca a fost o neintelegere,pt ca gluma proasta nu puteam sa o numesc,ca Veti este bine,dar...dind cu ochii de ea,mi-am dat seama ca am ajuns mult mai tirziu decit ar fi trebuit.Veti era acoperita cu un cearceaf alb si nu stiu cind in nebunia mea am inceput sa-l arunc,am inceput sa urlu de durere si sa o i-au in brate sperind ca este doar un cosmar din care urma sa ma trezesc.Am inceput sa o pup sa o imbratisez,era inca calda,dar era adevarat,prea adevarat,se stinsese din viata,Veti a mea,nu a mai suportat probabil durerea si organismul ia cedat...a luat putin pansament si i-am sters buzele,pt ca inca i se prelingea un firicel de singe amestecat cu serurile ce-i fusesera administrate.Am imbratisat-o din nou si cu multa durere in suflet speram sa deschida ochii,insa nu,nu ia mai deschis niciodata.In durerea si disperarea mea uitasem de biata mama care urla de durere pe coridorul spitalului,si am inceput sa tip la toti care erau de garda ca nu mai vreau sa vad acel cearceaf alb peste ea,sa-i acopere fata,pina nu aveau sa o ridice din salon...atunci abia am observat ca sub ea cearceaful de pe pat era plin de singe si ca inca sub sinul sting avea o taietura,am inceput sa racnesc si mai tare uitind de toti din jurul meu. Mai tirziu mi-au explicat ca de fapt au facut tot ce le-a stat in putinta sa o salveze,timp de 2 ore s-au chinuit sa o reanimeze...resurcitare,masaj cardiac...nici un rezultat pozitiv insa,o pierdusera.Doctora a venit la mine si mi-a spus..."condoleante,imi pare rau ca am indraznit sa cred ca o idioata ca-si va reveni,dar avind in vedere ca organismul era tinar din cauza asta m-am agatat de un fir de par,am sperat ca va avea suficienta putere sa lupte cu suferinta,insa nu a fost deloc asa,inima ia cedat si inevitabilul sa produs...imi permit sa-ti raspund in anticipat la o intrebare care mi-o vei face negresit...nu a simtit durere,practic a murit in somn,brancardierul nostru a aprins o luminare si a murit cu luminarea aprinsa"...intr-un tirziu mi-am amintit de mama si am adus-o sa-si stringa puiul la piept...era inca calda Veti,iar mama a luat-o in brate la fel cum o facea cind era micuta,vrind parca sa-si ofere viata ei pentru a-si salva puisorul ei mic.E strigator la cer sa-ti vezi copilul murind,e cea mai grea pedeapsa pe care D-zeu ti-o poate da.Pe 07.01.2000 a murit o parte din noi,nimic nu va mai fi la fel iar realitatea nu o v-om putea accepta niciodata,Veti va continua sa traiasca prin fiecare din noi.Astazi,dupa aproape 2 ani inca nu putem accepta realitatea,suferinta asta ne-a marcat profund si ne este enorm de dor de ea,pe zi ce trece din ce in ce mai mult si nu putem accepta ca nu o vom mai vedea niciodata. 11.- Din 07.01.2000 sunt alt om pe care eu insumi nu-l recunosc.La inmormintare a strins atita lume in jurul ei si ma gindesc cu stringere de inima,ca daca ar fi avut nunta pe care si-a dorit-o atit de mult,probabil nu ar fi adunat in jurul ei atitea suflete...am condus la altar o mireasa frumoasa,dureros de frumoasa,dar o mireasa moarta....ma dor amintirile si lacrimile fierbinti Veti,imi este dor de tine si nu-mi doresc altceva decit sa te intorci acasa,sa fim iar impreuna.Te iubesc enorm de mult,am atita nevoie de tine...Traiesc cu speranta ca odata si odata tot ne vom intilni,asta imi da puterea sa razbesc mai departe in viata cu sau fara ajutorul cuiva.Dar stiu ca tu esti mereu cu mine Veti,unde sunt eu esti si tu,te simt mereu in preajma mea si stiu ca traiesti prin mine.Nu te pot vedea inca,insa reintilnirea va fi curind si atunci nu am sa ma mai satur niciodata de tine,nimic si nimeni nu va mai putea sa ne desparta."Promit ca nu te voi uita,chiar daca nu mai esti cu mine,vei exista in viata mea,si-am sa ma rog sa-ti fie bine"Dumnezeu sa te odihneasca in pace!TE VOI IUBI MEREU VETI!!! 24.04.2002 Au trecut 2 ani si 4 luni de cind ai plecat cu trupul dintre noi Veti...ai multumesc lui D-zeu ca-mi ofera posibilitatea sa te visez,sa vorbesc cu tine...sunt clipe in care ma gindesc si regret ca nu am mers cu voi la Calarasi,poate asa sfidam moartea sau poate chiar ma alegea pe mine.Locul tau era aici,linga mama,linga tata,linga Dolly copilutul tau,linga sotul tau,linga mine...Nimic nu mai este la fel Veti,de cind ai plecat totul merge din ce in ce mai rau,ma simt din ce in ce mai singura,mai singura ca niciodata si m-am transformat intr-un om mult mai cinic,mult mai insensibil la ce se intimpla in jur,crede-ma ca fara sa vreau am ajuns sa urasc casa unde am crescut amindoua,parca incerc sa ma razbun pe tot ce este in jurul meu.Claudiu inca mai tine legatura cu noi iar lucrul asta mai atenueaza din durere.Chiar daca nu mai vin la cimitir atit de des,sa sti ca esti mereu in inima si gindul meu.Iarta-ma ca nu ma mai rog atit de des pentru tine.Sunt intr-o stare in care nu mai traiesc decit pentru mama.Te implor sa ai grija de mine si de viitorul meu,ajuta-ma ca prin fericirea mea sa readuc macar un zimbet pe chipurile parintilor nostrii,ajuta-ma sa am parte de copilasi frumosi si sanatosi,ajuta-ma sa-i mai luminez lui mama viata.Te rog din suflet sa nu ma parasesti niciodata.Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace!(verisoara mea Raluca,la 3 luni dupa moartea lui Veti,a nascut un baietel,insa dupa 3 zile a murit,am facut o paranteza referitor la visul lui Veti,inainte de moartea ei,in care o visase si pe verisoara noastra).

Povestea pe forumul E.M.M.A.

Înapoi la "Ingerasii Nostri"