Matei 06.06.2011
Salut dragele mele ...de cateva zile, de cateva saptamani intru pe site...citesc mesaje, intrebari despre una, alta si parca nu am curajul sa scriu ce ma doare...impartasesc durerea multor mamici de aici...ma doare sufletul si parca inca nu cred ca ingerasul nostru, MATEI, puiul nostru nu mai este. tragedia noastra s-a intamplat cu aprpoape 2 luni in urma, pe data de 6 iunie, cu o luna mai devreme decat asteptam...am stiut ca ceva nu e in regula, am simtit lucrul asta cu cateva zile ianinte si acuma cand stau si ma gandesc...toata sarcina am avut un feeling ca ne bucuram prea mult, ca suntem prea fericiti si ca ceva nu va fi bine. sarcina a decurs foarte bine, neasteptat de bine...analizele mi-au iesit la fel, foarte bine...toata lumea ginecologul, medicul de familie...imi spuneau si ne felicitau ca vom avea un baietel sanatos si in data de 4 iunie mi s-au rupt memebranele, adica "apa" mai exact...eram acasa cu sotul, l-am sunat de dl doctor si a zis sa mergem sa ne internamca probabil voi naste in cursul zilei urmatoare. aveam bagajul pregatit, inclusiv hainutele lui MATEI, scutece, bagajul meu si...cu inima stransa ca ceva nu e bine, am plecat. am ajuns pe la 12 noaptea. mai erau cateva mamici cu dureri, eram singura care nu avea nici-o durere...zambeam parca fara nici-un motiv.................m-au trimis direct in sala de nasteri si am asteptat pana a venit asisitenta cu ecograful............l-a pus pe burtica si parca s-a schimbat la fata, ma- intrbat de cat timp nu am simtit bebele...de 2 zile aproape, nu l-am mai simtit ca de obicei, deja era pozitionat cu capul in jos si simtema niste contractii sus la burtica, sub sani si aveam impresia ca da cu piciorusul, ceea ce m- a derutat, fiind la prima sarcina, nu aveam cum sa-mi dau seama ca nu sunt miscarile lui...dupa care a chemat medicul de garda, aceeasi reactie a avut-o si el, si mi-a spus ca copilasul noastru nu mai este, ca nu-i bate inima...........................prima reactie a fost...NU E ADEVARAT, NU VEDETI CA MI SE ZBATE BURTICA...ceea ce era de fapt pulsul meu..................nu am crezul pana dimineata cand a venitul medicul care m-a supravegheat, un medic foarte bun, incare am avut si am in continuare toata increderea, si jmi-a confirmat... am nascut luni dimineata la 10:50, am nascut normal, nu am avut dureri foarte mari, sau poate eram imuna din cauza a ce mi se intamplase...dl doctor mi-a zis daca vrea sa ma uit la bebe, pot....l-am vazut..............cateva secunde, era cu gurita cascata, era frumos, era dulce, semana cu taticul lui... si asta a fost tot.............................................am hotarat de comun acord cu sotul, chiar daca ne durea, sa i se faca autopsie, ca sa stim care e problema, si sa fim pregatiti pe viitor...am facut analize sa vedem de unde ar putea fi...analzele mele au iesit buna, iar de la bebe si de la cordon au iesit ca aveam tromboze..........la sf lui august trebuie sa mai fac ac antifosfolipidici si lupus antocoagulat si dupa aia vom afla raspunsul la ce ni s-a intamplat...dupa aproape 2 luni de la nastere, sunt relativ bine, la inceput plangeam mult... mai ales dupa ce sotul a trebut sa plece la servici, ramaneam acasa si plangeam, tot timpul dau cu ochii de patutul lui, de hainutele lui, intru in camera lui si vreau sa il vad acolo...ma doare sufletul si mi-e greu chiar daca vreau sa par tare si chiar daca am lg mine oameni care m-au ajutat sa nu "innebunesc" de sufernta, dar imi lipseste, mi-e dor de el...poate ca durerea se va diminua cand voi ramane iar insarcinata, dar asta numai peste vreo 6 luni, asa ne-a zis medicul ,ca e mai bine...stau si ma gansesc, ma intreb si nu gasesc nici-un raspuns...de ce a trebuit sa ni-l ia, de ce???????????????????????? l-am iubit enorm si inca il mai iubesc si cateodata ma gandesc ca nu e corect...dar asta a fost voia Domnului, asa a crezut EL ca e mai bine, dar totusi de ce?????????????????????????????????cum am putea afla raspuns la intrebarile noastre??????????????????????
Mergi sus