Danut 31.05.2010-25.06.2010
Ceau numele meu e Madi si sant mama unui ingeres,care daca ar fi trait pe 31mai ar fi facut un anisor.pe 25 iunie se va face un an decand mi-a murit puiul,puiul meu drag si scump,sufletul meu,lumina zilelor mele.L-am nascut pe 31 mai 2010 sanatos,voinic,frumos de 3,350kg;55 cm eram cea mai fericita,era minunea mea pana intr-o zi cand mi-a racit,am racit si eu si el.M-am dus la spital cu el,LA LUIS TURCANU-SECTIA PREMATURI,FOSTUL LEAGAN DE COPII,acolo lucra medicul pediatru unde mi-a fost tratat ca pe un obiect,ca pe o tabla nu ca un suflet.le spuneam ca e palid mi se spunea ca de la neon,le spuneam ca are febra mi se raspundea ca poate are,efectiv mi l-au calmat cu fenobarbital sa nu m-ai planga,parca copilul meu ar fi fost epileptic sau poate ar fi facut spume la gura,nici una din astea nefind valabile,dar facand acest lucru doar pentru ai inchide gura unui sufletel pentru a nu se dovedi incompetenta lor.M-am dus cu lacrimi an ochii marti noaptea sa le spun ca,copilului meu nu ie bine am fost luata la misto ce sant medic stiu eu ce pot sa-i fac?el e tratat cum trebuie.Joi dimineata la 3 ,24 iunie mi-am gasit copilul deabia respirand an patut cand am venit de la baie,de abia mai respira,am batut ca disperata an geamul de la usa pentru ca era ancuiata,mi-au raspuns cu greu au fost chemati cei de la terapie intensiva de la LUIS TURCANU,a fost transferat la terapie intensiva,medicul care a venit mi-a spus foarte clar citez 
oamna copilul dumneavoasta a fost tratat cu cefort nu trebuia tratat cu cefort are pneumonie interstitiala:povestea e lunga am sa o scriu dar nu acum nu pot sa ma concentrez,cert e ca mi-a murit copilul,iar eu sant o mama singura distrusa,simt ca an groapa aia mi-am angropat totul,fericirea,lumina ochilor,daca as stii ca daca as sapa an mormantul ala as putea sa-l iau acasa as face-o acum dar din pacate nu se poate si singurul lucru de care ma pot acuza e faptul ca nu am murit eu in locul lui sau ca nu am murit amandoi o data.durerea mea e cumplita iar cu trecerea timpului e din ce in ce mai apasatoare.nu m-ai pot de dorul puiului meu,iar acum ma pregatesc de parastasul de un an durerea mea e si mai mare.o sa scriu m-ai multe cand am putere.
Numai bine.
Mergi sus