ANDREI 01.08.2010
Numele meu este Mariana si am nascut un copil mort. Pe parcursul sarcinii totul a decurs bine. Singurele probleme au fost ca atunci cand mergeam afara, pe strada, imi batea foarte tare inima si simteam ca lesin, si faptul ca ma durea burta jos, dar eu credeam ca este din cauza greutatii. Totul a inceput astfel: miercuri, pe 21 iulie am fost la ecografie si doamna doctor a spus ca era bine, aveam opt luni si jumatate. Sambata, am fost foarte suparata din cauza unor situatii conflictuale din familie, m-am suparat foarte tare, simteam ca nu am cale de scapare (vreau sa mentionez ca pe parcursul sarcinii am avut aproape permanent teama de nastere, de travaliu), iar in seara acelei zile am simtit cum copilul s-a zbatut, sau a tesarit puernic de vreo trei ori, imediat mi-a venit in gand ca poate a murit. Dar apoi mi-am zis sa imi alung acest gand, ca nu are cum, copilul meu era bine. Eram la prima sarcina, nu stiam ce trebuie sa simti, citisem la inceput sarcinii, ca trebuie sa fii atenta sa miste in fiecare zi, dar pe parcursul sarcinii nu m-am mai gandit, imi aduceam aminte cateodata si eram atenta. Cum am spus , sambata am simtit acele zbateri, duminica am mers la biserica sa ma imprtasesc, de abia asteptam, m-am impartasit, eram asa bucuroasa, gandeam ca este prima impartasanie a fiului meu, bucuria acesta a durat cat am stat in biserica, cand am iesit cugetam in gand ca copilul meu s-aimpartasit, cand deodata m-a apucat o tristete cumplita, si nu intelegeam de ce. Nu mai simteam acea bucurie deloc. Nu imi mai amintesc daca in acea zi a miscat, sau doar simteam ca se ridica si coboara in lichid, cum am simtit si am inteles cand am aflat ca este mort, ca de fapt nu erau miscari ci doar plutea in lichid. Luni, m-am trezit si ma simteam bine, prea bine chiar, nu mai rasuflam greu. nu mai stiu sigur daca in acea zi sotul meu mia zis ca nu il mai simte pe copil ca mai misca ca inainte, dar a doua zi mi-a zis, mi-a spus sa o sun pe doctora, eu iam zis ca ma simt bine, ca copilul se misca (eu simteam de fapt ce se ridica si coboara) ca nu are rost sa o sun sa ma cheme sa dau 200 de lei pt o ecografie. Ma gandeam doar la mine, sa am bani sa dau la nastere, sa imi faca epidurala , ca sa nasc fara dureri, stiu ca am fost o ticalosa ca ma gandeam doar la mine, dar asta am facut. Am sunat pe cumnata mea si am intrebat-o daca in ultima luna ea a simtit ca copilul misca mai rar, sau nu la fel ca inainte. Mi-a spus ca da, dar mai bine sa o sun pe doctora. Nu am sunat-o, m-am gandit ca avand deja 2900 si se si intorsese nu prea mai avea loc sa miste ca mai inainte. Insa, miercuri, pe data de 28, sotul meu iar a insistat sa o sun pe doctora sa ai spun. Nici miercuri nu prea am vrut sa o sun, pt ca joi, a doua zi aveam programare la ea si ma gandeam ca imi va spune atunci. Dar totusi am sunat-o chiar daca eu tot ziceam ca misca si ca ma simt bine. Am sunat-o si m-a chemat la consult, pe drum radeam, sotul era mai rezervat, si in sala de asteptare glumeam, pana in momentul cand,chiar inainte sa intru, am inceput sa am o tristete. Mi-a facut ecografie si mi-a spus ca s-a oprit din evolutie. M-a trimis la spital, ea fiind la o clinica particulara, Acolo m-au inernat si au inceput sa imi administreze antibiotic, si m-au lasat asa, pana sambata cand disperati fiind, sotul a vorbit cu preotul de la biserica din curtea spitalului, daca cunoaste vreun medic sa ma ajute si pe mine sa nasc, pt ca nimeni nu se uita la mine. Parintele a sunat la un doctor, iar doctorul a spus sa merg la el la etaj. Am mers si mi-a dat o pastila de declansare a nasterii. In acea seara de sambata spre duminica, la ora 1 :30, l-am nascut, nu i-am vazut decat talpa piciorului care era alba, l-am intrebat pe doctor daca pot sa ma uit si a zis ca nu. Am intrebato apoi si pe moasa dupa ce ma cusut cum arata si mi-a spus ca rau. L-au pus intr-o cutie de plastic si l-au bagat in frigider. Cand am fost sa il luam sa il imormantam vroiam sa il vad dar imi era frica sa nu fac vreun soc, si nu m-am uitat la el. L-am ingropat fara sa il vedem. am rugat pe o ruda sa ai faca poze, ca sa il putem vedea cand credeam ca o sa fiu pregatita. Dupa cele 40 de zile de lauzie, ne-am uitat iar eu am crezut ca inebunesc, nu il puteam privi. Arata foarte rau, era cu gurita deschisa larg, semn ca se sufocase, si pe obraz avea pielea putin luata. Mi-a fost foarte greu de atunci. Am refuzat sa ma mai gandesc la el, ma uitam la televizor in continuu, intram pe internet doar ca sa nu ma mai gandesc. Nimeni nu vorbea cu mine pe acest subiect, am refuzat sa plang de fata cu alte persoane, nimeni nu m-a intrebat cum rezist, cum imi e fara el, nu am cu cine vorbi, parca nimeni nu ma intelege. Stiu ca sunt vinovata, ca nu am mers la timp la doctor, dar nu mi-am dorit sa moara. De atunci, nu mai imi gasesc locul, imi este dor sa stiu cum arata, dar fara sa ai vad suferinta pe chip, dar stiu ca sunt vinovata si probabil ca ma uraste ca nu mi-a pasat de el.
Iarta-ma puisorul meu!Iart-o pe mama ta cea netrebnica! Vreau sa va mai spun, ca pe toata durata sarcini, sau de cand am aflat ca e baiat nu ma puteam hotari la nume, cand ma intreba cineva spuneam ca nu stiu, ca probabil ai vom pune numele Andrei ca al nasului, care trebuia sa il boteze.L-am nascut pe 1 august 2010. Sper sa ma ierte, chiar daca nu merit, pentru ca nu l-am adus viu pe lume.
Mergi sus