Antonia 09.06.2003
Incerc sa va scriu de multa vreme si azi simt ca e momentul. Povestea mea incepe acum 8 ani. Desi au trecut multi ani, amintirile sunt dureros de actuale. In urma unei sarcini fara probleme, la 32 saptamani, placenta s-a dezlipit si dupa un travaliu prelungit de aproximativ 18 ore, am nascut-o pe mica mea minune, Antonia.
Nu vreau sa insist asupra modului defectuos in care s-au purtat medicii in timpul travaliului si al nasterii sau ce a urmat dupa aceea, vreau doar sa am puterea de a merge mai departe, fara sentimentele de vinovatie care ma apasa. Timp de trei zile nu m-am gandit nicio clipa sa-mi botez copilul, nu mi s-a permis s-o iau in brate, s-o alaptez... O plang peste tot si nicaieri... As vrea sa pot da timpul inapoi sa schimb ceva. O sa ma intrebati: CE?!? In primul rand nu le-as permite medicilor - daca-mi este ingaduita exprimarea, sa mai fim tratate ( eu si pruncul meu) ca obiecte fara valoare.
Din aceasta experienta nedorita am invatat multe si poate cel mai important lucru, a fost acela de a ma lupta din toate puterile pentru viata copilului meu, fara sa-mi pese ca deranjez pe X doctor sau Y asistenta. Prin schimbarea atitudinii si cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit dupa doi ani s-o am pe Maria. Dar ceea ce nu am invatat inca este cum sa-mi alin dorul de Antonia.
Poate o sa vi se para ciudat, dar intre Maria si Antonia exista o stransa legatura, desi una e aici pe pamant si cealalta sus in cer. Sunt nascute la diferenta de trei zile una fata de cealalta si s-au regasit in visul Mariei. Cand fiica mea, Maria, avea aproape 3 ani, m-a intrebat cum o cheama pe surioara ei care e ingeras. Am refuzat sa cred ca ceea ce aud este adevarat si am venit cu intrebari "ajutatoare", gen: care surioara?...tu nu ai surioara!". S-a bosumflat putin si mi-a zis ca vrea sa stie cum se numeste. A visat-o, stie ca-i surioara ei, dar nu-i cunoaste numele. Am fost nevoiti, eu si sotul meu, sa-i povestim pe intelesul ei ce s-a intamplat.
Acum trei zile Maria a implinit 6 ani, iar astazi Antonia ar fi implinit 8 ani. E foarte greu sa trec peste data de 9 iunie fara sa ma doara. As vrea s-o strang in brate si sa-i soptesc, asa cum ii spun Mariei:
"La multi ani, draga mea copila!"
Elvira Nicolae
Mergi sus