Ayana Christiana 06.10.2010 - 12.04.2011
Povestea mea incepe cu nasterea prematura,26 sapt ,a micutei mele minuni, Ayana Christiana. Chiar daca a fost foarte mica, 750gr,micuta mea a respirat singurica dar prematuritatea i a afectat intestinul subtire perforandul.La 3 zile de la nastere a fost operata ,ea cantarind doar 640gr.doctorii nu ne au dat nici o sansa dar ea le a demonstrat cat e de puternica si a rezistat si anesteziei si interventiei chirurgicale, prin care i s a extirpat partea perforata din intestin,facanduise un anus contra naturii pana ce ajungea la gr de 6 kg cand o operau din nou.cresterea in greutate a fost foarte lenta din cauza iliostomei, intampinand probleme cu venele care se spargeau la fiecare intepatura, i s-au pus 6 catetere centrale, a avut crize de apnee, stop cardiorespirator si multe altele dar cu multe rugaciuni si incredere in Bunul DUMNEZEU dupa 4 luni jumatate, la 2 kg am aduso acasa unde o astepta cu mult drag tatal si sora ei, Andrada. A urmat o perioada minunata din viata noastra, eram cea mai fericita familie, mai ALES CA MAI PIERDUSEM o sarcina inaintea "minunii mele".
Ayana era un bebelus perfect,nu plangea noaptea,era frumoasa ca o papusa de portelan...poate prea perfecta pentru lumea asta.Am fost o mama foarte grijulie mergeam la controale la spital,la oftamolog,rmn la cap a iesit fara modificari,totul ok pana intro dimineata cand respira foarte greu si am duso la spital unde au diagnosticato cu bronhopneumonie,pneumocist.un microorganism care i a afectat plamanii din cauza imunitatii foarte scazute,in conditiile in care cu o zi inainte am fost la control tot la spital,la aceeasi doctori spunand ca fata este foarte bine.am facut tot ce ne a stat in putinta sa o salvam,am obtinut din Italia injectii ce la noi nu se gaseau,dar nu au mai ajutato,boala fiind avansata.doar o luna de zile am avuto acasa, doar atat de putin... dupa internare minunea mea a mai rezistat inca o luna,intubata, chinuinduse foarte mult,si eu am suferit enorm vazand cum se stinge pe zi ce trece.cum cedeaza fiecare organ,cum ma strangea de deget cu manuta,cum ma urmarea cu privirea si eu nu aveam cum sa o ajut.nu exista durere mai mare pentru o mama decat sa si vada sufletelul mic cum se stinge.sunt disperata,dar stiu ca pt Andrada trebuie sa merg mai departe,pentru fetita ce mi a ramas pe pamant .BUNUL Dumnezeu mi a lasato 6 luni si voi multumi vesnic ca mi a dat posibilitatea sa petrec alaturi de ea clipe minunate.
AYANA TE VOM IUBI VESNIC...VEI FI MEREU IN GANDUL SI SUFLETUL NOSTRU
MI E FOARTE DOR DE TINE INGERASUL MEU FRUMOS,AJUTA-MA SA MERG MAI DEPARTE,MINUNEA MEA
Mergi sus