Incerc sa spun aici povestea lui, pentru ca nu stiu cum sa-mi revin, poate vorbind cu alte mamici in aceeasi situatie voi reusi sa trec peste asta, desi acum pare imposibil. Ingerasul meu s-a nascut la pe 15 februarie 2011 la doar 25 de saptamani si 2 zile si a avut 675 g. S-a nascut prin cezariana dupa aproape 3 saptamani de chin in care s-a incercat orice pentru a se prelungi sarcina. N-am crezut ca va supravietui, neonatologul ne-a spus ca abia de la 26 de saptamani cresc sansele se supravietuire, dar el a trecut cu bine de primele zile, nu a avut absolut nimic, nicio hemoragie cerebrala, absolut nimic, timp de 16 zile totul a amers perfect. Dupa 16 zile au aparut probleme grave cu plamanii, am fost chemati de 4 ori in 5 zile fiindca au crezut ca nu mai pot face nimic pentru el. Si-a revenit insa, desi nimeni nu mai credea,a inceput sa ia in greutate, a ainceput sa arate ca un bebelus. Singura problema era ca nu reuseau sa-l faca sa respire cu masca, insa de fiecare data timpul petrecut cu masca era din ce in ce mai mare, toata lumea spera ca va reusi, nimeni nu se gandea ca il vom pierde. La cea de-a patra incercare cu masca a aparut si o infectie in plus si l-au reintubat. Dupa reintubare totul s-a prabusit, nu a mai putut mentine saturatia oxigenului din sange, nu au mai putut face nimic pentru el si bebelusul meu mic si perfect a murit in bratele mele. Nu pot intelege de ce s-a intamplat asa, am vazut bebelusi nascuti ca si el la 25 de saptamani si care au reusit, el de ce nu a reusit? Va rog nu-mi raspundeti ca Dzeu a vrut asa, eu nu mai cred ca exista, de ce l-a chinuit 2 luni de zile daca nu-i era dat sa traiasca? Timp de 3 luni de zile, o luna inainte de nastere si doua dupa am trait mereu in tensiune, mereu speranta urmata de dezamagire crunta, nu cred ca daca ar exista un Dzeu milostiv s-ar juca asa cu sufletul unei mame. Medicii spun ca la urmatoarea sarcina s-ar intampla la fel,asa ca nu mai am speranta unui alt copil.