Multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine, mai ales ca sunt si singura azi acasa, imi face bine sa va simt aproape.
Totul a inceput cu o frumoasa si fascinanta poveste de dragoste, care s-a desavarsit acum 3 ani printr-o casatorie. Ne doream copii si astfel am ramas insarcinata, in aug 2009 am aflat vestea cea mare. Am stiut ca va fi fetita si numele ce l-am ales era: Iulia Sanziana. Am fost foarte fericiti si totul a decurs normal pe perioada sarcinii. Inainte cu cinci sapt de DPN, nu am mai simtit-o ca misca in burtica asa cum facea deobicei, si mai ales seara si dimineata.Asa ca am mers la un control, iar dr. ne-a spus ca nu are activ.cardiaca si sa mergem la o clinica pt mai multe investigatii. Am ajuns la clinica dupa putin timp si acolo ne-au dat acelasi verdict. Nu ne venea sa credem, parca nu noua ni se intampla, a fost un cosmar...Pt ca era dupa-masa m-au internat la clinica, iar a doua zi am mai cerut un echo(ca sa ni se confirme inca o data)si mi-au provocat nasterea, si am nascut normal.Durerile fizice nu mai conteaza, insa golul imens ce a ramas....groaznic. Am reusit sa o vad pt cateva clipe si doar din lateral. Apoi liniste, si dupa 2 zile m-au trimis acasa ca imi revenisem destul de bine. Tot atunci sotul meu a luat-o si a dus-o sa doarma sub un par batran, intr-un peisaj superb. Am adunat atata putere sa merg o data pana acolo.Multe lacrimi si durere m-au insotit de atunci. Fara intrebari, fara raspunsuri, doar regrete si sentimente incalcite Nu am primit nici un raspuns concret din partea nimanui, nimeni nu stie ce s-a intamplat. M-am intarit cu ajutorul lui Dumnezeu si cu sprijinul celor dragi, iar de ceva timp am incercat sa visez ca voi deveni Mama, pt ca ne dorim asta, si eu si sotul meu, foarte mult.Acesta cred ca este si motivul pt care am scris la topicul 'din nou insarcinata', pt ca imi doresc foarte mult sa fiu din nou insarcinata si sa imi tin copilul in brate si sa imi zambeasca.