Alexandra 23.02.2011
Dragele mele, m-am cutremurat citind necazurile voastre si vreau sa va marturisesc ca va impartasesc suferinta, am pierdut o sarcina de 21 saptamanai pe data de 23.02.2011 si va spun ca a fost cel mai groaznic moment din viata mea si nu stiu cum oare ma va putea intari Dumnezeu sa trec peste aceasta pierdere. a fost prima mea sarcina, primul sufletel care lua forma in pantecul meu si eram atat de fericita si de nerabdatoare sa imi tin copilasul la piept cand urma sa vina pe lume.
S-a intamplat ca Luni pe 21.02.2011 sa simt o durere de mijloc foarte usoara, dupa care noaptea m-am trezit din somn simtind nevoia sa ma duc la toaleta cu dureri groaznice de spate si burta. Nu va pot descrie ce am simtit in mometul in care am pus mana si am simtit cum ceva vroia sa iasa din mine, era placenta, casuta copilasului meu..... defapt erau contractii si nu am stiu. Am ajuns la spital si mi-au spus ca s-a deschis colul 0.6 cm si iesise o parte din placenta. Au incercat sa imi faca cerclaj dar din pacate in acea punguta era si un piciorus al copilasului meu si nu au putut face numic.
Am sperat pana a doua zi ca poate in urma amniocentezei se va retrage din lichidul amiotic si copilasul isi va retrage si el piciorusul, dar nu a fost asa. Pe data de 23.02.2011 la ora 10:00 am nascut copilasul meu care pana atunci credeam ca este baietel, dar era de fapt o fetita.
Nu pot sa va exprim durerea sfasietaore pe care am simtit-o cand a parasit corpul meu, cand am pierdut-o. Cu ajutorul vostru am inceput sa prind curaj si am inteles ca am pierdut un copilas pe lumea asta, dar il am sus la Dumenezeu in gradina Raiului alaturi de alti ingerasi si ca va aveni o zi cand o voi vedea si o voi putea tine in brate pe fetita mea Alexandra.
Mergi sus