Raul Stefan 08.03.2008
Am crezut ca trecerea timpului va face ca acesta durere sa treca mai repede. dar amintirea clipelelor in care micul inger era la mine in burtica nu vor fi uitate niciodata. Iar azi mai mult ca oricind nu puteam sa nu ne amintim de el.
Am crezut ca in urma cu 4 ani ca o sa fie ultimul craciun pe credeam o sa-l sarbatorim singuri, ca o sa fim cei mai fericiti oameni atunci cind o sa il vedem si o sa fie linga noi, dar cineva acolo sus nu a vrut sa fie asa. Au trecut sarbatorile si mai aveam citeva luni si am fi putut sa ne tinem minunea in brate. Ziua de 8 martie 2008 - a devenit ptr mine o zi ca oricare alta, aveam atunci o sarcina de 7 luni si nu am mai reusit sa il tin in siguranta la mine in burtica - a vrut sa plece undeva unde e mai bine ptr el.
Nu am putut sa il vedem si asta e cea mai mare durere.Il vom iubi mereu si va fi intotdeauna in sufletele noastre. Azi am petrecut-o pe ultimul drum si pe mama verisorilor nostrii ADINA SI SORIN asa ca doamne - doamne a mai primit un inger - o cheama EMA si a fost una din cele mai blande si mai altruiste femei pe care am cunoscut-o, iar acest eveniment m-a ajutat sa imi fac curaj si sa scriu aici.
Mergi sus