Bogdanel 27.08.2007 - 24.02.2008
Imi este alaturi in tot ce fac si il iubim cu totii ca si cum este cu noi. As incerca sa va spun cu mare drag povestea mea care incepe tot in preajma zilei mele de nastere acum patru ani cand dupa o mare dorinta de a avea si cel de-al doilea copil, Dumnezeu ne-a trimis semnul ca am ramas insarcinata.
Ne-am bucurat cu totii foarte mult dar toate au durat primele trei luni cand toate au fost bune si frumoase, pe la patru luni am fost la ecograf 3d si mi s-a spus suspect sindrom Down. Au urmat lunile de analize, triplu test apoi amiocenteza apoi alta ecografie mai peformanta la o clinica privata in Bucuresti si toate astea pana la 6 luni cand toate analizele au spus ca o sa am un copil sanatos.
Sarcina a fost frumoasa, usoara din alte puncte de vedere asa ca ne-am bucurat din plin ca o sa mai avem inca un baietel. Intr-o dimineata de august, desi era un pic prea devreme sa nasc am inceput sa am contractii asa ca am mers la spital. Doctorul m-a asigurat ca sunt bine ca trebuie sa mai astepte copilul dar ma mai tine internata, intre timp contractiile se oprisera.
Spre miezul noptii am inceput sa am contractii iar, asa ca nu am mai avut nici eu si nici doctorul incotro si a trebuit sa se nasca BOGDANEL. Dupa operatie cand am inceput sa-mi revin o asistenta mi-a spus ca nu e bine copilul asa ca noaptea aceea a fost una din cele mai lungi nopti ptr ca nimeni nu a venit sa-mi mai spuna ceva. Dimineata am trimis pe toata lumea care venea sa-mi vada copilul si sa-mi spuna ce s-a intaplat. Ei m-au linistit ca e bine copilul doar ce e cam mic in greutatae. Dupa ce m-au mutat la salon ( la noi in spital inca stau mamele separate de copii, ele sunt chemate la alaptat) am vrut sa merg sa-mi vad copilul. Am fost tratata ca o leproasa ptr ca mi s-a adresat foarte urat o asistenta ca am copilul foate bolnav si m-a intrebat ce boli am in familie. Cred si acum ca acea asistenta nu avea habar ce inseamna sindromul Down.
DA Bogdanel s-a nascut totusi cu sindromul Down, si a avut 1.7kg, l-au hranit prin gavaj doua saptamani apoi a luat bine in greutate si mi l-a dat la san si la biberon. Avea mese cand manca binisor si mese cand manca mai putin insa o alta asistenta bine scolita l-a fortat sa manance, copilul a varsat nu a fost supravegheat si a ingerat voma si i s-a dus in plamani. Asa ne-au trimis la alt spital din judet, mai bine dotat, cu oameni cu SUFLET SI EXPERIENTA. Aici mi-au explicat ca poate fi si bine ca formele sindromului sunt multiple si ca trebuie sa merg mai departe cu investigatiile. Asa am si facut. Dupa alte doua saptamani state aici m-au trimis l-a Fundeni, la cardiologie, unde am intalnit numai oameni minunati. Domnul dr. Alin Nicolescu un om de nota 20, mi-a confirmat boala, a pus diagnosticul canal atrio ventricular, am facut si analiza sangelui pentru cariotip, s-a confirmat sindromul Down. Am mers periodic la Fundeni, in noiembrie am ajuns al Cluj pentru operatie la inimioara dar dr. Cotul mi-a explicat ca e prea mic in greutate si are prea multe de corectat la inimioara lui cea mica asa ca ar fi bine sa mai asteptam sa mai creasca.
Am plecat acasa, Bogdanel era centrul familiei. Robert, baietelul cel mare l-a iubit foarte mult, si ne-am bucurat de el cat am putut de mult cu totii. La sase luni fara cateva zile in urma unei raceli banale Bogdanel a inceput sa nu se simta prea bine asa ca am fugit la Bucuresti chiar in ziua in care celalat copil implinea doi ani, si in noaptea aceea Bogdanel a facut stop respirator si s-a luptat cu timpul trei zile, pana pe 24 februarie 2008. Atunci a obosit sa se mai lupte cu suferintele pe care poate ca le avea dar nu stia sa ni le spuna. Asa am intrat si noi in randul celor fericiti ce au putut sa atinga sa iubeasca sa priveasca un INGERAS. Pentru noi Bogdanel e prezent in discutiile noastre, Robert stie si-l iubeste in continuare pe fratiorul lui ingeras si imi place sa cred ca am trecut peste momentele acelea doar pentru ca Bogdanel a vrut sa se nasca si sa ne bucure pe toti. El stie ca noi toti il iubim.
Va multumesc!
Mergi sus