Daniel, Bogdan si Razvan
Buna ziua si mii de multumiri Biancai pentru acest site.
Povestea mea incepe in urma cu 5 ani cand am inceput un drum lung si anevoios in conceperea minunii nostre.Dupa multe analize si investigatii,dupa tratamente si dupa 3 inseminari nereusite, a venit si timpul pentru o fertilizare in care ne -am pus toate sperantele noastre.
Pe 5 iulie am inceput protocolul.Deja aveam experienta dupa tratamentul inseminarilor, imi faceam singura injectiile in burtica,mergem de fiecare data la monitorizare cu zambetul pe buze,eram optimista si ma gandeam tot timpul ca de data asta o sa reusesc.
Pe 30 iulie aveam de facut testul beta.Inimile mele si ale sotului se puteau auzi in sala de asteptare a rezultatului.Si vine hartia,ma uit era scris 110.nu stiam ce sa fac, nu imi era clar,dupa zeci si zeci de teste de sarcina cu o singura liniuta, acum aveam in fata o hartie pe care scria mare 110.Atat imi amintesc ca am luat hartia am inchis usa clinicii si sotul a inceput sa planga de bucurie, plangea atat de tare ca nu a putut porni motorul masinii.
Eram in al noualea cer, visul nostru devenea usor realitate.Era ceva de nedescris, totusi nu ma puteam bucura , stiam ca de-abia acum o sa vina greul...care nu s-a lasat mult asteptat.La 2 zile o durere de burta si spate, urmata de o sangerare a facut ca inima mea sa inghete.Mergem sa refacem testul beta si surpriza , era mai mult decat dublu in 2 zile.Incepusem din nou sa sper.La o saptamana ni s-a confirmat sarcina ecografic, un punct mic negru era in pantecul meu.Inca nu anuntasem pe nimeni de frica, de teama,de...
Urmatoarea ecografie vine cu o surpriza si mai mare erau 2 saculete,erau gemeni.Eu am presimtit tot timpul ca o sa am 2 baietei :razvanel si bogdanel de cand mi s-au implantat embrionasi.Atunci am hotarat sa anuntam parinti, care au primit vestea cu zambete si lacrimi.La eco pt bataile inimii vestea a venit ca un trasnet, unul dintre ovocite s-a divizat si erau 3 inimioare care bateau.Avem tripleti.
Aveam ceva ce rar se intampla.Ma gandeam la minunile mele, la muschetarii mei.Sarcina a fost una grea, cu greturi , varsaturi, sangerari.Din 5 zile pe saptamana , 3 eram la ecograf sa vedem daca totul este ok.Mi-aduc aminte ca am fost la babyexpo, in septembrie.Eram in al noulea cer, in sfarsit mergeam la expo in calitate de mamica, nu de vizitator.La eco morfologica mi s-a spus posibil sa fie 2 fete si 1 baiat.In continuare credeam ca 2 sunt baietei.Culmea, era ca pentru fete nu aveam nici un fel de nume, mai avem unul pentru baiat:daniel.
Am implinit 3 luni si ma gandeam ca de acum nimic rau nu se mai poate intampla.Insa...la un control mi s-a constatat col ffff mic si ....internare in spital cu repaos la pat.Nu m-am inspaimantat.Mi-am redecorat rezerva,( care am impartit-o cu niste fete minunate Nik si Nicol, carora le multumesc pt tot ce au facut pt mine)sotul mi-a pus fotografii cu toate locurile minunate pe unde am fost impreuna, cu copii dragi mie, aveam totul , totul la dispozitie si eram pregatita sa imi petrec sarbatorile in spital.
Intr-o dimineata m-am trezit cu niste dureri groaznice de spate , urmate de sangerari abundente...Cea urmat nu vreau sa imi mai amintesc...travaliul de aproape 6 ore...urmat de chiuretaj....
Durerea cea mai mare a fost cand am citit biletul de externare: 3 baieti, nazdravanii mei : Daniel, Bogdanel si Razvanel.Atat am putut sa ii tin doar 3 luni si jumatate...
Povestea mea incepe in urma cu 5 ani cand am inceput un drum lung si anevoios in conceperea minunii nostre.Dupa multe analize si investigatii,dupa tratamente si dupa 3 inseminari nereusite, a venit si timpul pentru o fertilizare in care ne -am pus toate sperantele noastre.
Pe 5 iulie am inceput protocolul.Deja aveam experienta dupa tratamentul inseminarilor, imi faceam singura injectiile in burtica,mergem de fiecare data la monitorizare cu zambetul pe buze,eram optimista si ma gandeam tot timpul ca de data asta o sa reusesc.
Pe 30 iulie aveam de facut testul beta.Inimile mele si ale sotului se puteau auzi in sala de asteptare a rezultatului.Si vine hartia,ma uit era scris 110.nu stiam ce sa fac, nu imi era clar,dupa zeci si zeci de teste de sarcina cu o singura liniuta, acum aveam in fata o hartie pe care scria mare 110.Atat imi amintesc ca am luat hartia am inchis usa clinicii si sotul a inceput sa planga de bucurie, plangea atat de tare ca nu a putut porni motorul masinii.
Eram in al noualea cer, visul nostru devenea usor realitate.Era ceva de nedescris, totusi nu ma puteam bucura , stiam ca de-abia acum o sa vina greul...care nu s-a lasat mult asteptat.La 2 zile o durere de burta si spate, urmata de o sangerare a facut ca inima mea sa inghete.Mergem sa refacem testul beta si surpriza , era mai mult decat dublu in 2 zile.Incepusem din nou sa sper.La o saptamana ni s-a confirmat sarcina ecografic, un punct mic negru era in pantecul meu.Inca nu anuntasem pe nimeni de frica, de teama,de...
Urmatoarea ecografie vine cu o surpriza si mai mare erau 2 saculete,erau gemeni.Eu am presimtit tot timpul ca o sa am 2 baietei :razvanel si bogdanel de cand mi s-au implantat embrionasi.Atunci am hotarat sa anuntam parinti, care au primit vestea cu zambete si lacrimi.La eco pt bataile inimii vestea a venit ca un trasnet, unul dintre ovocite s-a divizat si erau 3 inimioare care bateau.Avem tripleti.
Aveam ceva ce rar se intampla.Ma gandeam la minunile mele, la muschetarii mei.Sarcina a fost una grea, cu greturi , varsaturi, sangerari.Din 5 zile pe saptamana , 3 eram la ecograf sa vedem daca totul este ok.Mi-aduc aminte ca am fost la babyexpo, in septembrie.Eram in al noulea cer, in sfarsit mergeam la expo in calitate de mamica, nu de vizitator.La eco morfologica mi s-a spus posibil sa fie 2 fete si 1 baiat.In continuare credeam ca 2 sunt baietei.Culmea, era ca pentru fete nu aveam nici un fel de nume, mai avem unul pentru baiat:daniel.
Am implinit 3 luni si ma gandeam ca de acum nimic rau nu se mai poate intampla.Insa...la un control mi s-a constatat col ffff mic si ....internare in spital cu repaos la pat.Nu m-am inspaimantat.Mi-am redecorat rezerva,( care am impartit-o cu niste fete minunate Nik si Nicol, carora le multumesc pt tot ce au facut pt mine)sotul mi-a pus fotografii cu toate locurile minunate pe unde am fost impreuna, cu copii dragi mie, aveam totul , totul la dispozitie si eram pregatita sa imi petrec sarbatorile in spital.
Intr-o dimineata m-am trezit cu niste dureri groaznice de spate , urmate de sangerari abundente...Cea urmat nu vreau sa imi mai amintesc...travaliul de aproape 6 ore...urmat de chiuretaj....
Durerea cea mai mare a fost cand am citit biletul de externare: 3 baieti, nazdravanii mei : Daniel, Bogdanel si Razvanel.Atat am putut sa ii tin doar 3 luni si jumatate...
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus