Larisa Cristina 14.08.2010
Buna, ma numesc Lucia si am 31 de ani.
Vreau sa va impartasesc povestea mea trista: m-am casatorit in 2006 si dupa un an am ramas insarcinata dar n-a fost sa fie, am pierdut sarcina la aproape 3 luni. Am fost foarte suparati dar nu ne-am descurajat am continuat sa cautam acel bebe mult dorit. Dupa cativa ani, o lista lunga de medici si o serie de analize, in noiembrie 2009 s-a intamplat minunea mult asteptata: am ramas insarcinata.
Toata lumea a fost fericita si asa au decurs cele 9 luni. A venit si momentul cel mult asteptat dar a fost o alarma falsa. Fetita mea nu era hotarata sa iasa si dupa cateva zile internata m-au externat. La cateva zile m-am intors dar acum aveam contractii foarte puternice. Am ajuns undeva la ora 11 si la ora 12 mi-au facut o monitorizare la care erau toate bune. Medicul ne-a spus ca trebuie doar sa asteptam sa inceapa dilatatia. La vreo 2 ore contractiile au devenit continue fara intrerupere i-am spus medicului dar n-a intervenit mi-a spus sa astept si am asteptat cu toate ca nu eram nici un cm dilatata, timpul se scurgea, eu ma simteam tot mai rau dar nimenui nimic. La ora 3 m-au supus la inca o monitorizare unde fetita mea abia ca mai putea. Semne vitale erau foarte slabe. Chiar si asa m-a lasat sa astept acea dilatatie ce nu mai avea sa vina. Am rugat medicul sa-mi faca cezariana si raspunsul a fost:NU ESTE ANESTEZIST. L-am rugat sa ma trimita la alt spital mi-a spus ca nimeni nu ma primeste asa. Intr-un final vede ca nu poate face nimic(PUTEA FACE MAI DEVREME INAINTE SA SE FI INTAMPLAT TOATE CE URMEAZA SA VA SPUN) se descotoroseste de mine si ma trimite la alt spital mai mult moarta decat vie cu o tensiune de 4 cu 5. Cand am ajuns la celalalt spital m-au bagat de urgenta in sala de operatie pt cezariana, dar fetita mea era deja ingeras. Au resuscitat-o dar fara rezultate ...micuta mea era deja in lumea ingerilor unde nu mai suferea. Acum lupta pt viata era a mea: ori luptam sa raman sa-i fac dreptate ori sa ma duc alaturi de ea. Am ales sa traiesc si sa-i fac dreptate cu toate ca am avut o hemoragie foarte puternica am avut nevoie de 2 l de sange si nu mi-au fost destule toate astea mi-au facut si o histerectomie(miau scos uetrul si anexele). Am castigat aceasta lupta dar mi-a mai ramas o lupta care e pt toata viata. Nu ma pot consola cu gandul ca am pierdut-o nu ma consola cu gandul ca voi avea alti copii pt ca nu mai pot ..........nu ma mai consoleaza nimic. Mi-au mai ramas amintirile celor 9 luni unde o aveam pe Larisa in burtica .........niste poze.
NU TE VOM UITA IN VECI!!!!!!!!!
Lucia, mama unui ingeras
Mergi sus