Nina Nicoleta 11.04.1992 - 19.11.2004

    Eram o familie fericita:doua fete sanatoase, frumoase cu o diferenta de 5 ani intre ele. Cea mica era in cls.a6a, trecuse doar 2 sapt de cand incepuse scoala, parca acum o vad intrand pe poarta cu ghiozdanul in spate,o bluza rosie cu parul intins pe spate,ma cauta cu ochii ei mari prin curte sa-mi spuna ca a venit mai repede astazi,era vineri,ultima zi de scoala din viata ei.Ma iubea enorm,toata ziua ma striga"mami"!sa fie sigura ca sunt in preajma ei,chiar si knd stateam in pat imi saruta mainile,picioarele,iar knd dormea cu mine tinea piciorul sau mana peste mine sa fie sigura ca sunt langa ea.Era iubita si apreciata de toata lumea pt sufletul ei curat si pt bunatatea ei,iubea mult copiii,parintii,bunicii si tot ce o inconjura .Duminica dimineata cand s-a trezit avea temperatura 39* dar nu m-am speriat deoarece nu am avut niciodata probleme cu ele.Luni am mers la dispensar,dupa tratament nu scadea febra,marti am ajuns la Onesti,iar miercuri la Iasi,unde imi spunea ca nu au ce sa-i faca,sanse de supravietuire1%.Tot spitalul s-a alertat,peste mine cazuse totul,nu mai vedeam nimic,ea micuta imi tot cerea apa si chiar daca medicii imi interziceau eu tot ii dadeam cate un pic sa nu o refuz.Dupa 2 zile simteam ca s-a inrautatit mai tare,atunci eu am sunat familia sa vina la noi,dar le-am dat termen,in 2zile sa fie la mine altfel o sa ma omor.Drumul dura 4 ore dar ei s-au speriat si in 2-3 more erau au fost la mine uitand tot bagajul acasa, ea vomase si avea diaree si nu mai aveam nimic curat.Nu le puteam spune nimic deoarece eu ma dadeam cu capul de pereti si ma tavaleam  pe jos,imi dadeam seama de necazul care ma pastea.Dupa ce a plecat familia a intrat in coma,dar eu nu stiam,credeam ca-i adormita de la medicamente.M-am rugat la ea 3 zile sa se trezeasca si a3a zi s-a trezit, eu dormeam cu capul pe marginea capului,pe un scaun,invelita cu o patura,ea m-a asteptat pana m-am trezit si mi-a spus sa-mi pun o perna.Am sunat familia si am spus ca fata e bine,toti sareau de bucurie.Apoi m-a intrebat de sora si de tatal ei si am lasat-o sa vorbeasca cu ei la telefon,chiar a intrebat-o pe sora ei daca i-a venit comanda la Avon.Dupa aia m-am asezat langa ea si i-am spus cu o presimtire rea:"Te rog sa ma ierti pt toate cate ti-am facut",iar ea a dat din cap si a zis"te rog sa nu mai plangi si sa nu pleci niciodata de langa mine",iar eu cand dormea mergeam in baie si plangeam pana nu mai puteam.Dupa cateva zile urma sa intre iar in coma,toti doctorii veneau sa o vada si faceau comisii peste comisii s-o salveze.Eu n-am incetat sa ma rog,citeam acatiste zi si noapte,am mers la toate bisericile si manastirile din Iasi si din apropiere sa ma rog pentru ea.Eram la etajul 3 si ori de cate ori ma uitam pe geam ma gandeam sa ma arunc de acolo,apoi ma gandeam ca ma astepta cealalta acasa.Coboram la magazin si faceam cumparaturi pt ea ca ziceam ca o sa se trezeasca si n-o sa am ce sa-i dau sa manance,dar toate se stricau si le aruncam,nu stiam cand e zi si can e noapte.Familia speriata sa nu fac ceva rau a platit pe cineva sa stea cu mine sa nu se intample vreo nenorocire.Eram 2 la capul ei,o ingrijeam,o curatam,o spalam,dar fiindu-mi rau a trebuit sa vin acasa si m-a inlocuit fata cealalta stand cu ea si ca prin minune dupa 3 saptamani de coma s-a trezit si a vb cu sora ei,probabil ii era tare dor de ea.Dar cand m-am intors eu in spital era iar in coma.Am dus preoti acolo la capul ei sa-i faca toate rugaciunile,dar ceea ce m-a cutremurat mai tare a fost cand am coborat la capela spitalului sa ma inchin,plangand am ridicat mana spre frunte sa ma inchin,dar o minune urma sa se intample,cand am privit icoana Lui Iisus am simtit ca-mi vorbeste zicand suparat"Imi pare rau dar o s-o pierzi",atunci m-am prabusit iar de durere si tristete ,am urcat iar in salon dar urcand calcam peste 3 scari deodata si nu vroiam sa plec de langa ea.Chiar daca s-a intamplat si chiar a murit o fata de 16 ani langa patul nostru,chiar daca intr-o seara a fost cutremur si s-a luat lumina eu nu am plecat de langa capul ei,stateam si ma rugam la pereti,la florile si la copacii care se vedeau pe geam.Nu-mi venea a crede ce ni se intampla.La un moment dat numarasem 20 de aparate pe langa ea,toate erau numai fire;nu va mai zic ca am avut parte si de un medic care ma tot tachina zicandu-mi"din orice moment sa te astepti a o nenorocire",iar eu il blestemam in gand si chiar cateva asistente stiind gravitatea bolii se purta urat cu noi si zicea ca de ce n-am epilat-o jos"e frizerul in concediu?"si radeau,dar asta nu m-a deranjat.Toata lumea venea si se uita la ea,era foarte frumoasa.Dupa vreo cateva saptamani a scos-o de la aparate,intr-un fel isi revenise,probabil inaintea mortii,vedea,auzea,manca,dar nu vorbea,iar eu eram multumita asa cum era.Dar minunea n-a durat decat 3 zile,intr-o zi a mancat foarte bine,carne de vitel amestecata cu danone ,dat la masina,iar pe la ora 13 a inceput sa-i fie rau,asta a durat pana la 1 noaptea,cand a mutat-o in alt salon(probabil nu putea sa plece de pe lumea asta de mila mea.)Slabisem 17kg,cand m-am uitat intr-o zi in oglinda m-am speriat rau de cum aratam.Intre salonul meu si al ei era geam,stateam un pic in pat apoi ma ridicam si ma uitam la ea,apoi am atipit si am sarit deodata si m-am dus la ea,dar saracuta era deja plecata.Am stat o ora jumate langa ea dar n-am realizat ca ea era plecata pana nu a venit cei de la morga.In noaptea aceia toti verisorii ei au visat-o moarta.Dupa inmormantare a urmat durere,chin si 3 luni de nopti nedormite si chiar intr-o duminica vroiam sa mergem la o manastire(Magura-Tg.Ocna),iar eu de acasa urmaream cu gandul tot traseul care era printr-o padure si ma gandeam la prapastia cea mai mare unde vroiam sa ma arunc,dar n-a fost sa fie asa,probabil era si mana Domnului acolo.Dupa 3 zile de la inmormantare vine o vecina la mine si imi povesteste ca a visat fata care ii spunea"te rog sa te duci la mamica sa-i spui ce-i zic eu:pana la mormant am vazut totul,cel mai mila mi-a fost de mama mea,iar de la mormant m-a luat 2 oameni si m-a dus intr-o gradina pe o alee unde era pe o parte si pe alta numai copii care cantau frumos si aveau coronite pe cap,iar eu am mers pe aleea aceia pana am ajuns la niste scari iar cineva mi-a spus sa ma urc pe ele,le-am urcat,acolo ma astepta pe un scaun mare un barbat imbracat in alb cu o cruce mare la gat:a intins mainile si a zis"vino la mine copila mea"si m-am dus in genunchi apoi mi-a pus o coroana pe cap,dar era cea mai frumoasa coroana fata de ceilalti copii si mi-a aratat copiii zicand ca sunt fratii mei si trebuie sa am grija de ei."Prea mult nu m-a incurajat dar eram multumita ca primisem un mesaj de la ea.Pe 19 noiembrie 2010 implineste 6ani de cand a plecat,iar eu nu am incetat sa o iubesc ,ma culc,ma trezesc cu ea in gand si in inima mea si plang,plang fara sa stie nimeni,o durere imensa am in mine care nu o crede nimeni,inima-mi arde de suferinta cand vad toate colegile ei si toate prietenele ei .Nimic pe  lume nu se compara aceasta durere,chiar de multe ori parca-i simt prezenta langa mine alintandu-ma.Probabil Dumnezeu a iubit-o mai mult ca noi si a luat-o pentru bunatatea fara margini din ea.Pana la urma doctorii i-au pus un diagnostic:purpura trombocitopedica idiopatica.Dar tot ce v-am povestit e doar 20%din ce s-a petrecut acolo,deoarece am avut o pierdere de memorie si chiar am ramas sterila de la stres si suparare si dupa vreo 3 ani prin spitale,cu multe operatii am intrat in menopauza . 

Eu doresc la toata lumea in veci sa nu-i ajunga durerea sufleteasca ca-i cea mai grea pe pamant . Chiar azi la biserica mi-a zis o vecina ca a visat-o:era imbracata cu o rochie alba lunga ce cuprindea tot drumul si nu i se vedea capatul si avea parul lung cu bucle,era tare frumoasa,ca o zana,ca un ingeras;m-am mai bucurat putin sa aud asta,adica ca un semn ca ea este bine acolo Sus.

   P.S. Mi-e tare dor de Greierasul meu ! (asa o alintam eu si toata familia)

Înapoi la "Ingerasii Nostri"