Stefania Teodora 02.09.2010

 Stefania Teodora

Buna seara,

Ma numesc Ramona si anul acesta pe 02.09.2010 am devenit mamica unui minunat inger.
Povestea incepe pe 01.09.2007.cand eu si sotul meu aveam cea mai frumoasa nunta.inca din aceea noapte am inceput lucrul la un bb.bb care a venit pe 7 ianuarie 2008. Stiu sigur pt ca am facut tratament si atunci am ramas gravida. La 38 sapatamani si 1 zi am nascut prin cezariana cel mai frumos copil, Andrei Rares 3200g.

Andrei Rares a fost prima minune din viata noastra.
La 9 luni de la nasterea lui Andrei am mai vrut un bb. Au urmat 2 incercari nereusite.in ianuarie 2010, tot pe 7 ianuarie am ramas iar gravida. Au fost 4 embrioni prinsi. Intai am aflat ca sunt 2 apoi 3 apoi 4. Dr nostru ne-a sfatuit sa facem reductie embrionara. La fix 12 saptamani am facut reductia. Am redus 2 fetite din acelasi saculet si am ramas cu gemeni -fata si baiat.
La 28 de saptamani, pe 6 iulie m-am internat cu contracti la 15 min si dureri. Am stat in spital pana la nastere cu tratament cu ginipral si nospa, dexa 3 cure.

La 36 saptamani si 1 zi am nascut. A fost cea mai neagra zi din viata mea. Am suferit dupa fiecare sarcina pierduta dar acum a fost altfel. Stefania era foarte activa in burtica si totusi nu imi aduc aminte cand a miscat ultima oara. In acea noapte am dormit chiar foarte bine pt ca nu m-a durut nimic. Dimineata la vizita rezidenta a zis ca nu gaseste inimioara Stefaniei. Am zis ca poate nu aude bine. Am coborat la sala de nasteri pt un traseu. Acolo stefania avea puls 56-58. M-au dus jos la ecograf unde au spus ca nu mai aveau ce face. Am simtit ca inebunesc de durere. Mi-am sunat sotul si mama si i-am chemat la spital. Urma sa intru in cezariana de urgenta.

Dr meu nu era in spital. A fost sunat.la 8.30 mi-au zis ca Stefania nu mai traieste si am nascut la 11.05 pe Matei si la 11.07 pe Stefania. Am avut anestezie totala pt ca a trebuit sa curete si saculetul ramas in urma reductiei si sa-mi lege trompele.

Mama a fost singura care a vazut-o pe Stefania. A spus ca era f frumoasa.pe mine nu m-au intrebat daca vreau sa o vad. Oricum in acele zile am hotarat sa nu mi se spuna mare lucru. Am hotarat sa o luam acasa sa o ingropam dar sa nu o vad. Si am refuzat si autopsia. Am rugat-o pe cea care trebuia sa-i fie nasa sa-mi dea rochitica pt botez sa o imbrace la morga iar taticul ei a cumparat cel mai frumos sicriu-patutul ei de acum inainte.

In spital a fost ok. Nu ma gandeam la ea decat cand ma intalneam cu mamici sau cu cei din spital care ma cunoasteau. Am stat 9 saptamani si sant o fire foarte vesela si sociabila si am avut multi prieteni.

Pe 7 .09.2010 la ora 11 a venit sotul meu si impreuna am luat sicriul de la morga. Doamne ce durere am simtit cand l-am vazut iesin cu sicriul acela mic in brate. Imi venea sa-l rog sa-l deschida dar m-am gandit ca nu voi ma fi niciodata intreaga la minte pt ceilalti din jur. Ploua asa de tare. Pe Matei l-am lasat in spital si am plecat sa ne ingropam fetita.

La cimitir au fost alaturi de noi parintii si nasii lui Matei si nasii nostri. Dureros. Si andrei, baietelul meu cel mare a fost dar nu a inteles nimic si a stat si in masina cu strabunica lui. A fost o simpla rugaciune pt ca Stefania nu e botezata dar pt noi a insemnat mult.

De la cimitir am plecat la spital ca sa-l aducem pe Matei acasa. Nu m-am gandit atunci sa las aceea zi Stefaniei, sa o plang . Am vrut sa caut un motiv de bucurie ca sa nu inebunesc. Acum cred ca nu am facut bine. Aveam nevoie sa o plang,..

Pe 1.10 am plans fara sa-mi dau seama de ce. Apoi am inteles ca asa o sa fie. Voi plange pe 1 si il voi sarbatori pe Matei pe 2. Asa e corect.

Povestea pe forumul E.M.M.A.


sageata Înapoi la "Ingerasii Nostri"

 

sg sus Mergi sus