Octavian Gabriel 12.08.2006 - 24.10.2006

Buna seara mamicilor de ingeri! ma alatur si eu voua cu povestea mea : totul incepe foarte frumos ,in 2005 am avut nunta ,dupa nunta am ers in luna de miere ,si cand ne-am intors ,la o luna am ramas insarcinata ,nu ne venea sa credem nu nu asteptam sa se intample asa de repede ,eram bucuroasa dar si speriata in acelasi timp ,ne doream un copil deja ne facusem planuri si minunea a venit cand nici nu ne asteptam ,am avut o sarcina foarte usoara am lucrat pana la 8 luni totul a decurs perfect ,la inceputul luni august in 2006 m-am dus la medicul de familie ptr controlul periodic ,deja intrasem in noua luni ,cand m-a vazut m-a trimis direct la spital cu bilet de internare pentru cezariana ,eu sant mica de statura si pers sub un metru cincizeci se fac obligatoriu cezariana .
m-am dus la spital m-au internat dar nu m-au bagat la operatie cum ma asteptam am stat vreo 3 zile in spital si nimik nu dureri de nastere nimic nici vorba sa ma bage la cezariana ,au zis dr ca nasc normal ca am bazinul mare ......
m-am cerut acasa nu avea rost sa stau degeaba internata ,la o saptamana tin minte perfect si acum ,era intr-o vineri 11 august ,toata ziua am avut mici dureri ,spre seara durerile deja incepuse sa se acentueze deja aveam contractii destul de dese si dureroase ,la ora 18 am plecat la spital m-au internat ,iarasi m-a vazut dr mi-a spus ca am bazinul mare si ca e posibil sa nasc normal .
Deja contractiile erau destul de dureroase si dese ,am inceput sa elimin si dopul gelatinos care era de culoare verzuie ,eu habar nu aveam ce inseamna ,eram atat de speriata si nestiutoare eram la inceput prima sarcina prima nastere ,habar nu aveam de dopuri gelatinoase si alte chesti,in fine i-am spus sotului sa vorbeasca cu dr sa ma bage la operatie ca nu mai suport durerile ,a mers sotul la dr l-a rugat sa ma bage in op i-a dat dreptul lui ,la care dr i-a raspuns : sa ma opereze sotul meu daca vrea ca el nu are de gand ,ca nasc normal....
A urmat o noapte groaznica cu contractii si tot tacamul ,pana la ora 6 dimineata cand sa rupt apa dar cata apa fetelor nu-mi venea sa cred ziceai ca a aruncat cineva o galeata de apa pe mine ,atunci asistenta l-a sunat pe dr speriata ,cand a ajuns dr si a vazut m-a bagat in sala de op urgent dar prea tarziu .....
Baietelul meu a avut cel mai mult de suferit ,a inghitit lichid care i-a perforat un plaman avea probleme respiratorii sa lovit si la caput in lupta lui ptr a supravietui ,a fost groaznic ,s-a nascut la ora 7 si 45 min ,51cm si 3,1kg o spendoare de baiat ,a fost dus de urgenta sa spunem la bucuresti la sp budimex in jurul ore11 va dati seama pentru el orice secunda orice minut conta .
Acolo niste dr nemaipomeniti au facut tot posibilul ptr ca el sa traiasca nu-i dadea nimeni sanse sa traiasca ,sa luptat pentru viata lui ca sa traiasca .
A stat internat o luna jumate ,eu nu am putut sta cu el in spital ,cand am foast externata am stat 10 zile internata de cand am fost operata si in ziua cand m-am externat m-am dus direct la el sa-mi cunosc baietelul pentru care aveam atatea planuri .........
Cand l-am vazut ptr prima oara m-am speriat ingrozitor ,era conectat la aparate avea zeci de fire pe el respira ff greu era vanat ,inca mai avea chegulete pe el erau verzui ...... groaznic era peentru prima oara cand vedeam un copilasi in halul acela ,si ca el erau si multi alti copii acolo ,groaznic.....
La a doua intalnire cu el a fost altfel ,am putut sa-l ating ,avea o piele fina ,deja arata mult mai bine ,dr deja isi schimabase parerea despre sansele lui ,l-am tinut de manauta l-am mangaiat ,el mi-a prin un deget in manuta lui mica a deschis un ochisor ,i-a cazut o lacrima ..........baietelul meu o simtise pe mama lui pe care o vazuse pentru prima oara dupa mult timp .
deja lucrurile meregeau mult mai bine pentru el rugaciunile mele aveau efect asupra lui nu mai era conectat la aparate deja respira singurel ,dar era inca gavat ,il hraneau prin sonda ne-au dat drumul acasa ,dar intai ne-au trimis la noi la spital in oras unde am stat vreo 3 zile ca sa invat eu procedurile de gavaj ,lucrurile au decurs bine am imvatat ce aveam de facut .
A m ajuns in sfarsit acasa imi era tare frica sa raman cu el singura imi era teama unde il vedeam cu furunasul acela bagat pe nasuc ,era tot timpul adormit deoarece amveam un tratament ptr convulsii ,a urmat o perioada cand am incercat sa-i dau cu biberonul sau sa-i dau san ,avea momente cand era constient cand trgea din biberon sau tinea suzeta ,alteori parca simtea cand ma apropiam cu biberonul tinea gura stransa si nu reuseam sa-i bag biberonul .
IN alta zi ne-am trzit ca-si scosese furtunasul din nasuc si il tine strans intr-o manuta si nu vroia sa-i dea drumul ,parca incerca sa-ti spuna ca sa saturat de el .
A venit si ziua botezului pe 14 octombrie chiar de SF PARASCHEVA ,am ales aceasta zi ca drept multumire ca baiatul meu traia si ca aceasta sfanta botezandu-l chiar in acea zi sa-l protejeze ,dar cu o zi inainte de botez seara baiatul a facut temp mare am fost cu el la dr i-am luat tratament dar degeaba ,pe la ora 2 noaptea am chemat salvarea ne-au internat iar dimineata am fugit cu el la biserica de l-am botezat ,deja ii sczuse febra ,nu l-a bagat in cristelnita preotul ,dupa care eu m-am intors la spital cu el iar sotul a mers la restaurant cu invitatii.
Pe 24 octombrie dimineata am observat la o manuta ca este umflata am sunat dr si mi-a spus sa nu-l fi ciupita ceva daca nu sa ma duc la camera de garda ,bineinteles ca am mers acolo si dr mi-a spus ca nu are ce sa-i faca sa ma duc cu el la bucuresti ca oricum trebuia sa merg la control cu el si ca sa ma duc acum dar ei nu au salvare sa-mi dea sa ma descurc
Am facut rost de masina si am plecat la bucuresti tot drumul baietelul meu se vede ca nu-i e bine respira parca mai greu era agitat tot drumul l-am tinut in brate si l-am privit... ,la -m pupat intruna.....
Am ajuns la spital acolo era de grda medicul care il primise si in ziua cand sa nascut si la luat el in primire ,sa va mai spun ca la 10 minute dupa ce am ajuns a venit si o salvare de la noi din oras cu un baiat de 8-10 ani care avea o mana rupta ,si pentru al meu nu aveau salvare nu-mi venea sa cred ,dr de la bucuresti ne-au intrebat cu ce am venit ,ca trebuia sa venim cu salvare ......
De data aceasta era randul meu sa-mi vad puiul cum se zbate intre viata si moarte ,cand sa nascut a fost sotul acum era randul meu sa-l vad...
Au uramat ore groaznice dr nu au iesit deloc de la el ,eram singura acolo nu stiam ce se petrece ,dupa un timp a iesit dr si mi-a spus ca starea lui e critica si ca nu mai sant sanse ca avea o infectie puternica care deja era in tot corpul; si ca se uracase si la cap ,si ca elimina nu stiu ce lichid in cantitati prea mari ,lichid care lui ii facea bine daca nu il elimina ,nu imi venea sa cred inca speram daca areusit o data va reusi si a doua oara ,mi-am sunat sotul si i-am povestit el tot la fel inca credea ca va fi bine si de data aceasta .Dar nu a fost sa fie deja fusese resuscitat de 3 ori ,dr mi-a spus ca nu mai sunt sanse ....i-am tinut lumanarea micutului meu mult dorit in momentul in care s-a stins am simtit o usurare nu stiu cum sa va explic dar in momentul acela am simtit o liniste ,am simtit cum toata durerea pe care o aveam in suflet a iesit ,probabil in acel moment micutul meu a simtit si el in sfarsit fara nici un pic de durere ,durere pe care numai el o stia si pe care niciodata nu a putut sa o arate macar plangand sa-l aud si eu plangand ,a fost o durere pe care a stiut-o doar el doar sufletelul lui mic a stiut ce a indurat cat chin si cata suferinta .
La ora 22,45 baietelul meu devenise ingeras ,am zis ca innebunesc tot nu-mi venea sa cred ca a murit tot asteptam sa aud acele aparate ca tiuie iar ,am plans .... am tipat .... ma innecam in prea multa durere ,nu-mi mai aveam puiul langa mine nu il mai aveam pe OCTAVIAN-GABRIEL al meu era exact cu mi-l doream ,era visurile mele ,era toate planurile mele era...... dar toate au disparut odata cu el
Daca ar fi trait baietelul meu era posibil sa ramana cu sechele de la nastere ,era posibil sa nu vorbeasca sau sa nu auda ,sau sa nu mearga sau.... erau foarte multe suferinte pentru el.
Daca eram operat de la bun inceput acum nu mai eram aici cu voi eram cu puiul meu ,avea acum 4 anisori ,daca sant multe ....... dar faptul e consumat !
TE IUBESC INGERASUL MEU OCTAVIA-GABRIEL sufletul meu ,mai te iubeste si nu te va uita niciodata ,ai grija de mami si de tati ingerasul nostru scump!!
VENIREA TA PE LUME ,A FOST UN DAR IMENS
PLECAREA TA NE-A LASAT .....UN GOL IMENNS

Povestea pe forumul E.M.M.A.

Înapoi la "Ingerasii Nostri"