Patricia Vanesa 12.10.2004 - 24.05.2010

Buna,

Ma numesc Delia si din 24.05.2010 am devenit si eu mamica de ingeras. In ziua de Rusalii, D-zeu mi-a chemat fetita de 5 anisori,7 luni si 12 zile la El...si ea s-a dus.In dimineata zilei de 24.05.2010, la ora 5, flacara vietii s-a stins pt printesa mea, Patricia Vanesa ,aici pe Pamant si s-a aprins acolo,sus,in ceruri.

Nu m-am putut impaca nicicum cu gandul ca n-o s-o mai pot tine in brate, ca n-o s-o mai pot saruta pe obrajori, ca de acum nu ma va mai striga nimeni "mami" cand voi ajunge acasa...M-am gandit si eu la pedeapsa suprema, am trait clipe de disperare si de deznadejde,am refuzat sa cred ca este adevarat ce se intampla, am crezut ca traiesc un cosmar continuu, am simtit cum in fiecare zi o bucatica din mine moare incet, am simtit cum traiesc o moarte lenta si chinuitoare care incepea in fiecare dimineata.Asteptam cu nerabdare venirea noptii in speranta ca ingerasul meu mi se va arata in vis, in speranta ca ii voi mai auzi glasul in vis.Imi doream sa fie vesnic noapte, sa dorm vesnic, sa imi apara mereu in vis.Si ingerasul meu imi aparea in vis, mereu cu un mesaj de transmis,mesaj pe care nu tot timpul il intelegeam.Singurul lucru pe care mi-l doream era sa merg si eu acolo unde este printesa mea, sa nu o las singura.Ma rugam Tatalui Ceresc sa-i fie mila de mine si sa ma ia si pe mine sa ma duca la copilasul meu.In ultima vreme fetita mea mi se arata mereu suparata in vis...si eu eram disperata, nu stiam ce sa fac sa nu o mai vad suparata..

La exact 3 luni de la plecarea fetitei mele dragi,in ziua in care am facut parastasul, un lucru ciudat mi s-a intamplat.Parca D-zeu a potrivit ca ziua aceea sa fie ziua cand ceva trebuie sa se schimbe si mi-a indreptat pasii spre un cabinet de Medicina energetica, cabinet in care am intrat neincrezatoare, cu ideea"hai sa o fac si pe asta, hai sa o incerc si pe asta".Ceva extraordinar s-a intamplat acolo.D-na doctor mi-a spus ca fetita mea nu poate sa plece inspre lumina deoarece este legata de mine si nu ma poate lasa in starea asta de disperare.Mi-a spus ca daca vreau sa o ajut si vreau sa-i fie bine, trebuie sa o eliberez si sa o las sa mearga spre lumina.Impreuna cu doamna doctor am rostit niste cuvinte prin care ii spuneam printesei mele sa mearga linistita ca mami va fi bine si ca mami o iubeste mult .Cum stateam cu mainile ca la rugaciune si cu ochii inchisi asa cum mi se ceruse, mi-a aparut Patri a mea in fata imbracata intr-o rochita alba pana la glezna, cu aripioare de ingeras, razand si zbenguidu-se f fericita.Mi-am amintit imediat ca eu doar suparata o vazusem si incercam sa o vad din nou asa, convinsa ca pot sa o vad oricum.Dar imaginea aceea nu mai vroia sa apara.Imi aparea mereu imaginea in care radea si se zbenguia bucuroasa in rochita ei alba si cu aripioarele ei de ingeras.Apoi brusc am vazut-o cum tasneste cu o viteza f mare in sus, departe, f departe incat doar o linie mai ramasese in urma ei si dintr-o data am vazut-o cum coboara la fel de repede si imi intra in burta si se invarte in pozitie de fetus ca si cum as invarti o minge in maini.S-au repetat imaginile acestea de vreo 3 ori.La sfarsitul sedintei, dupa ce i-am povestit doamnei doctor ce vazusem, dansa mi-a explicat ca ingerasul meu a plecat spre lumina, ca ea este o entitate f evoluata care si-a asumat o responsabilitate imensa in aceasta viata si pe care a dus-o la sfarsit si ca daca i se va permite , ea va putea sa se reintoarca poate tot ca si fiind copil al meu.Mi-a spus ca nu a fost intamplatoare imaginea pe care am vazut-o in timpul sedintei.De cand am iesit din acel cabinet, parca m-am transformat, parca ceva m-a facut sa inteleg si sa accept ca fetita mea scumpa este bine acolo unde e, aproape de D-zeu si mi-a redat speranta ca intr-o zi ea s-ar putea reintoarce.Acum reusesc sa fac sa nu mai ma gandesc doar cu disperare si cu tristete la ea, ci cu f multa dragoste si bucurie.Am vazut-o ingeras , am vazut-o fericita , stiu ca e bine.Dand firul evenimentelor inapoi si aminindu-mi unele amanunte, ma minunez si acum de felul in care D-zeu ne arata ca exista si ne ajuta prin oamenii pe care el ii are aici pe pamant(psihologi, medici energeticieni...).Asa cum atunci cand s-a intamplat tragedia m-am gandit ca D-zeu este nedrept si nu trebuia sa imi ia fetita, acum ma gandesc la faptul ca D-zeu avea mai mare nevoie de ea si ca a luat-o langa el sa-i fie mai bine decat aici pe Pamant.Sunt lucruri pe care noi, oamenii de rand nu le intelegem.Ma alatur si eu miilor de mamici de ingerasi,doresc sa imi aduc contributia cu ce pot ca ceva sa se schimbe de acum inainte.Si fetita mea a plecat datorita indiferentei cu care a fost tratata de o toxiinfectie alimentara.Mancase o lingurita de cremes .D-na doctor Georgeta Calinescu de la Spitalul de boli infectioase din Oradea nu a considerat ca fetita mea necesita o ingrijire speciala fata de ceilalti 10 adulti care am mai fost internati impreuna cu ea.D-nei doctor i s-a parut ca este de ajuns o jumatate de pastila de algocalmin ca sa ii scada o temperatura de 42,i s-a parut absolut normal sa imi lase fetita sa agonizeze 2-3 ore in coma fara sa fie conectata la nici un aparat,fara sa aiba o masca de oxigen, i s-a parut normal sa imi ascunda starea grava a fetitei spunandu-mi ca asa trebuie sa reactioneze organismul, i s-a parut normal sa imi transfere fetita la ATI atunci cand sansele ei de supravietuire mai erau de 5%, cand creierul si ficatul nu mai functionau, cand sangele nu se mai coagula.Imi doresc sa se schimbe ceva in sistemul acesta sanitar, imi doresc ca cei raspunzatori sa fie pedepsiti pe masura consecintelor si nu doar cu o penalizare la salar.Astept si acum ,la mai mult de 3 luni sa primesc rezultatele autopsiei si sunt hotarata sa lupt si sa merg pana in panzele albe ca aici, pe Pamant, fetitei mele sa i se faca dreptate,iar cei vinovati sa fie pedepsiti si aici pe Pamant.Ma ingrozesc vazand in fiecare zi la televizor cate un caz in care un copilas devine ingeras datorita neglijentei unor persoane din lumea medicala.Retraiesc de fiecare data sentimentul deznadejdii si ma revolt alaturi de acei parinti care si-au pierdut ce aveau mai drag in lume.E strigator la cer cum ne pleca puisorii din aceasta lume, unul datorita unei banale toxinfectii alimentare, altul datorita unei fracturi la mana, altul datorita unei plagi la picior, altii arzand de vii, toti ucisi de indiferenta unor cadre medicale in spitale din Romania.

M-as bucura foarte mult daca ati adauga si numele fetitei mele alaturi de numele celorlalti ingerasi. O cheama Patricia Vanesa, s-a nascut in 12.10.2004 si a plecat la D-zeu in 24.05.2010 la varsta de 5 anisori, 7 luni si 12 zile...
D-zeu sa ne ajute pe toti si D-zeu sa aiba grija de ingerasii nostri!
Imi ofer sprijinul acestei organizatii si doresc sa ma implic atat cat imi permite timpul in actiunile pe care le intreprinde acesta fundatie!

Multumim EMMA ca existi si ne ajuti sa ne regasim si sa ne unim fortele.Poate impreuna vom reusi sa schimbam ceva.
 

Povestea pe forumul E.M.M.A.

Înapoi la "Ingerasii Nostri"