Luca Vlad 26.07.2010-30.07.2010
Si eu sunt o mama de inger din data de 30 iulie 2010.Ingerasul meu nu a trait nici 4 zile implinite.Ma doare cumplit sufletul,am o durere in suflet pe care o voi avea toata viata,nici timpul nu o va vindeca.Cand am aflat ca sunt insarcinata a fost ca un soc,nu ne asteptasem,aveam alte planuri, dar nu a contat ne-am bucurat tare mult. Am mers la cabinet singura doar prima oara cand medcul a confirmat sarcina,aveam 6-7 saptamani, apoi controale si analize lunare,sotul meu nu a lipsit de la nici un control, de fiecare data totul era in regula. Nu am prea avut greturi, varsaturi sau stari de rau doar de molesala, sotul meu sa comportat exemplar, doresc fiecare femei un om alaturi langa ele asa cum am eu, ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.
Treceau lunile,saptamanile si-l asteptam cu nerabdare,ii cumparasem de toate, carucior, cosuletul de la nasi, totul era pregatit doar Luca Vlad nu mai vroia parca stia ca ii era mai bine in burtica.Am nascut la maternitatea din Sighisoara, internandu-ma la cererea mea,dejea trecusem de termen. Abia mi-a provocat travaliul si asa dupa mai multe controale de o alta ductorita fiindca doctorul meu a fost in concediu. Cica nu se baga alt medic peste altul ce conteaza daca asta duce la suferinta si asa a inceput calvarul cum ca nu poate sa-l provoace ca doctorita respectiva nu e de garda sa vin in alta zi cand dansa e de garda,mentionez ca mi sa facut ecografe si a facut NST copilului si a ascultat BCFurile de fiecare data. A venit ziua cea mare sa ma internez ptr.declansare de travaliu, ma duce sotul meu si ne luam la revedere ptr.moment ma ia in primire asistentele pana ce vine d-na doctor,vine le zice la asistente ce medicatie sa-mi dea si pleaca.Eu raman cu perfuzia si astept durerile care nu au venit in acea zi.Seara mi se mai face un ecograf si asculta BCFurile si mi se spune sa stau linistita ca totul e bine si poate ca nici nu sunt la termen,mentionez ca am dat carnetul de gravide si analizela la internare.
Dimineata ne cheama la vizita si imi spune ca azi nu ami mai pune perfuzie ca nu mai e de garda si daca vreau daca ma apuca durerile poate sa vina sa ma asiste la nastere,raspund afirmativ si pleaca.Urmeaza o zi fara nici o durere ,fara nici o vizita din partea cadrului medical.Seara ma iau durerile nimeni nu ma baga in seama,spre dimineata incep sa ma decompensez sa tip dar nici nu a contat,cer sa o sune pe doctorita dar nu se poate ca nu e ora 7,cer sa mi se faca cezariana ca nu mai suport durerile nu sunt luata in seama ca doara nu se face cezariana la ora respectiva. Nu s-a ocupat nimeni de mine,nici asistentele nu mai vorbesc de doctorita,mau lasat mai ceva ca un animal sa sufar. Dimineata intra medicul meu chiar venit din concediu, ma recunoaste cere sa imi puna perfuzie ptr. grabirea travaliului si vitamine, e mai bine fiindca cineva vede de mine, mai urmeaza cateva ore de durere dar cineva drag mie a fost in sala de travaliu de dimineata si a fost mai bine.
Cand a venit momentul expulziei m-a ajutat doctorul, apoi l-am vazut pe masa era vanat si nu plangea apoi agitatie mare in jurul lui,dupa un timp a venit pediatra care a si sunat sa vina masina de neonatologie de la Tg.Mures, diagnosticul dat in foaia de externare a fost:tegumente impregnate meconial, cordon vested, suspect de pneumonie de aspiratie. A urmat ore de neimaginat,asteptam sa vina urmatoarea zi sa pot merge si eu acolo unde era el,Doamne ce m-am rugat sa se faca bine. Era clar a fost si o aspiratie de lichid meconial. Apoi intr-o noapte ma cheama cineva sa merg la bebe ca nu ii e bine, Dumnezeu mi-a dat putere de mi-am luat telefonul l-am sunat pe sotul meu sa vina repede ca pleaca copilul nostru sus, am ajuns la el si doctorita ii facea masaj cardiac,am avt putere sa sun pe Parinte si a urmat de atunci doar durere. L-am inmormantat pe ingerasul nostru pe data de 30 iulie, intr-o duminca. Dumnezeu ne-a ajutat, a fost langa noi si ingerasul nostru care ne-a dat putere, sotul meu care m-a ajutat enorm, am fost sprijin unul pentru celalalt.Am ramas cu o dezamagire mare,cum se poate ca in secolul al 21 lea sa se intample asa ceva ? Cum d-na doctor mi-a spus ca e in regula si cine stie de cand a suferit el?Apoi ceaalalta dr. nu s-a deranjat sa monitorizeze copilul,apoi dr.meu care si el a lasat de dorit cu multe.
Saptamana viitoare e gata si necropsia si vom sti cauzele plecarii sale sus la Doamne Doamne.Vrem sa depunem plangere dar stim ca nu o sa se intample nimic. E tare trist,ce ne consoleaza e ca stim ca acum e un ingeras si acum ii e bine acolo langa Dumnezeu si ca el ne vede si stie ca nu o sa-l uitam niciodata si o sa-l iubim mereu si va ramane primul nostru copil care e sus la Dumnezeu si ne va ajuta sa ii facem alti frati sau surori.Am vrea sa plecam in alta tara dar asteptam ceva sigur,stiu ca ingerasul nostru va fii mereu langa noi oriunde.Tara asta nu mai are scapare, e prea mare hotia, e tara in care se poate intampla orice.
Sper ca nu v-am rapit prea mult timp cu povestea mea, va doresc sanatate si bunul Dumnezeu sa aiba grija de ingerasi nostri si de noi toti.
Dana, mamica ingerasului Luca Vlad
Mergi sus