Adelina Ioana 20.07.2010-21.07.2010

Ii multumesc lui Doamne Doamne ca mi-a scos acest sit in cale....

Povestea mea incepe frumos ca oricare poveste despre sarcina si se termina sfasietor la fel ca toate povestile de aici...sunt o mamica de ingeras tanara de doar 21 ani...dar asta nu inseamna ca nu simt durerea la fel sau pot trece mai usor peste ceea ce mi se intampla asa cum spun toti cei din jurul meu..

Povestea mea incepe in luna februarie cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata..am fost socati amandoi,dar mai socati am fost cand am aflat ca aveam deja 3luni de sarcina...am avut menstruatie peste sarcina iar burtica mea a fost ft mica in primele 6 luni...a urmat bucurie si extaz..desi tineri,am multumit lui Dumnezeu pt mica noastra minune...pentru ca eram deja in 3 luni dctr ginecolog din orasul meu nu a vrut sa ma ia in evidenta explicandu-mi ca el ia sarcinile din prima luna.nu-i nimic am fost in alta parte si la recomandarile unei rude ce lucreaza in maternitate de 8 ani am ales un alt docotr..am facut analize,tot ce era necesar...la primul eco mi s-a spus ca e baiat,dar la urmatoarele fetita...nu conta!ce e,sanatos sa fie spuneam noi!am avut o sarcina extraordinar de usoara,nu am simtit o sec k as fi gravida decat atunci cand gogosica mea misca...termenul meu de nastere era 10-15 august..deci zilele acestea...insa in iulie cand am fost pt ridicarea analizelor care mi s-au facut iar din cauza hemoglobinei mici:9,docotrul a decis sa ma opereze pe data de 20 iulie..dansul pe 22 intra in concediu si se intorcea abia pe 19 luna aceasta!mi-a explicat ca nu exista nici un risc daca ma opereaza mai devreme, ca majoritatea femeilor nasc la 37-38 sapt!

Pe 20 dimineata am fost prezenta la maternitatea medgidia insotita de tatal meu si soacra mea...mama era plecata in afara, sotul la fel...am semnat ca accept cezariana si anestezia rahidiana...am vazut cand au scos cea mai frumoasa fetita de pe acest pamant, plangeam intr-un hal nehal, de la tensiunea mea cea mica de 9-10, am ajuns la 13 cand mi-au aratat-o pe gogosica noastra dulce de 3kg si scor apgar 8...mi-au aratat-o si mi-au dat sa o sarut..nestiind ca acela va fi primul si ultimul sarut dat copilululi meu scump !asistenta i-a facut poze,multe poze si ii multumesc din tot sufletu pt acest lucru..au luat-o pe gogosica mea frumoasa si au bagat-o la incubator pt cateva ore,explicandu-mi ca datorita cezarienei nu s-a adaptat la mediul nostru la fel de repede k printr-o nastere naturala,dar ca in cateva ore mi-o vor aduce in salon..si am asteptat ore in sir...ore in care imi ardeau mainile sa imi tin minunea in brate. Plangeam de bucurie si inroseam tel cu sotul meu spunandu-i ca e leita el,ca abia astept sa o aduca,sa o pup,sa o dezmierd..insa seara asistenta a venit si a spus ca o tin pana maine dimineata ca sa fie totul bine si mai sigur,sa stam linistiti ca nu e nimic grav,e o chestie absolut normala la cezariana...in timpul noptii nu am putut dormi si am incercat de nenumarate ori sa ma ridic din pat desi operatia ma rapunea la loc de durere...vroiam s ama duc sa o vad...nu mai aveam rabdare...insa nefiind in stare sa ma ridic singura si nevrand sa imi trezesc soacra am sp sa am rabadare pana dim...dim m-am ridicat chiar daca innebuneam de durere si pamantul se invartea cu mine,iar de 2 ori era sa lesin in bratele asistentelor ce ma puneau in carucior,eram disperata sa imi vad puisorul...si am fost...fetita mea cea dulce facea o galagie nebuneasca,era ft galagioasa mi-a spus doctora care tot ea mi-a spus k respira mai bine si ca daca o tine asa pana la ora 19 mi-o vor aduce la salon..am stat 10min langa ea,am mangaiat-o pe manuta moment in care s-a oprit din plans insa am inceput eu pt k mi se rupea sufletul sa o vad acolo si nu la pieptul meu...am pkekt si a ramas k la ora 19 sa ma intorc sa o vad si sa o iau in salon langa mine...eram fericita..atat de fericita..ai mei au plecat pt cateva ore timp in care am ramas singurica...insa din fericirea mea a inceput sa ma ia un sent de neliniste,aveam un gol in stomac..i-am trim mesaje sotului gand k a patit ceva rau mai ales k nu imi mai rasp la bip-uri...abia apoi am inteles legatura dintre mama si copil...la ora 17 printesica mea facea primul stop cardio respirator insa eu nu stiam...dar simteam...au venit ai mei in jur de 18:45 pregatiti sa mergem sa vedem printesa si rugandu-ne sa o si lase cu noi in salon..insa a venit o asistenta si i-a chemat pe ei..doar pe ei...i-am lasat sa plece si am plecat in urma lor taraindu-ma pe pereti pana la sectia de neonatologie...acolo m-am oprit ca traznita cand am vazut-o pe soacra mea plangand...am inghetat si am simtit cum tot sangele din corp s-a scurs pe podea..nu...nu era adev..am inceput sa tip,sa urlu...sa fug catre bebelusa mea cea scumpa...mi-au spus k a facut stop cardio respirator,ca au resuscitat-o timp de 2 ore si k au stabilizat-o..am intrat la ea desi nimeni nu vroia sa ma lase,insa am trecut peste toti la propriu si la figurat..traia...dar cu ajutorul aparatelor...am mangaiat-o si o imploram plangand sa fie tare,sa lupte,sa mergem aksa sa o cunoasca si tati si buni...sa nu renunte,i-am spus managaindu-i fata ei cea dulce si senina k o iubim toti si o vrem langa noi..."haide iubita lu'mamica nu renunta..te implor din tot sufletu fii tare "am managait-o pe manuta si m-au scos de acolo,urmand sa plece cu echipajul SMURD catre Constanta. Am ajuns nu stiu cand in cabinetul asistentelor pt a mi se face un calmant...eram nebuna de durere,ma rugam,urlam,imploram,asteptam...dupa 4 min mi s-a facut si al 2-lea calmant,iar la nici 5 min si cel de al 3-lea...nu mai judecam,nu intelegeam de ce...de ce tata nu vrea sa mergem la constanta dupa fata,de ce nimeni nu se mobilizeaza si de ce mi se fac atatea calmante...la ora 20 a intrat in salon dna dctr neonatolog care mi-a spus ca imediat dupa ce am iesit de la puiul meu mic si scump a facut cel de-al 2-lea stop cardio respirator care i-a fost fatal...mica mea minue s-a stins dupa doar 1 zi de viata...la necropsie a iesit k a avut malformatie congenitala la inimioara si faptul caa fost adusa pe lume prea devreme i-a fost fatal...a dus la congestionarea plamanilor...am ingropat-o dupa 2 zile insa nu am fost prezenta pt ca am fost la un pas de a-mi pierde mintile...stiu doar k pe data de 21 iulie 2010 am murit si eu odata cu ea...iar in ziua in care a fost ingropata am plans odata cu ploaia care a pornit din senin si i-am strigat numele pana am lesinat..noi am ingropat-o crestineste,cu preot care i-a facut o mica slujba si care ne-a spus ca e foarte bine daca ii facem si pomenile...azi s-au facut 3 sapt de cand iubita lu' mamica e sus in ceruri...o am tot timpul in ochi...o aud cum plange...am bratele goale si sufletul la fel de gol..imi doresc un copil cu disperare simt ca innebunesc...o vreau pe ea..pe ADE lu' mamica...vreau sa imi tin ingerasul in brate,sa ma bucur de tot ceea ce trebuia,sa ii ofer tot ceea ce merita...nu stiu de ce mai traiesc.de ce ma mai trezesc dimineata?insa in fiecare dimineata ma trezesc cu gandul "azi ma duc sa imi iau puiutul de la spital"...si parca tot astept...insa asteptarea e in van...e prea multa durere si nu stiu cu ce am gresit de am fost pedepsita atat de rau...abia astept maine cand ma voi duce la cimitir caci dorul de ea ma sfasie iar noaptea este cel mai groaznic dusman al meu....

MAMI Si TATI TE IUBESC DIN TOT SUFLETUL LOR SI TE VOR CU DISPERARE INAPOI!!!

Povestea pe forumul E.M.M.A.

Înapoi la "Ingerasii Nostri"