Cum sa plangi
Normele sociale spun ca a fi stapan pe situatie este acelasi lucru cu a-ti stapani lacrimile. Cand cineva are ochii plansi se trage concluzia ca a pierdut total controlul asupra situatiei, nu numai asupra lacrimilor. Doar in ultimii ani aceasta atitudine a inceput sa se schimbe. Exista studii care arata ca plansul este necesar din punct de vedere biologic pentru alinarea stresului emotional – exista dovezi care indica faptul ca lacrimile ajuta la inlaturarea din organism a unor toxine care apar din cauza stresului emotional. Retinerea lacrimilor poate sa duca la cresterea nivelului de stres si la o multime de simptome fizice si psihologice, inclusiv la exacerbarea unor conditii preexistente cum ar fi tensiune arteriala crescuta, alergii, ulcer, colite sau boli cardiovasculare.
Din nefericire, daca un barbat a fost invatat ca a plange este un lucru prostesc si rusinos, el ar putea fi atat de inhibat incat pur si simplu nu poate sa planga. Daca simtiti ca aveti nevoie sa plangeti, dar nu puteti, v-ar putea ajuta crearea unor imprejurari speciale.
Mai intai planificati-va o perioada de timp in care stiti ca nu veti fi deranjat sau distras.
Apoi incercati sa gasiti un loc unde sa nu va deranjeze nimeni si unde sa puteti urla fara sa va fie teama ca ati putea fi auzit. Este important sa aveti un spatiu retras si sa fiti singur astfel incat sa nu va fie teama ca veti fi intrerupt sau despcoperit.
Si, in cele din urma, in acest spatiu puteti pastra sau lua cu dumneavoastra acele lucruri care va amintesc de copilul pierdut. Aceste lucruri pot include o piatra comemorativa, fotografii, hainute, o paturica, jucarii, animale de plus, o poezie sau carti despre tragedii similare, in special povestiri personale scrise de tati (vezi: "Anna: A daughter’s life" de W. Loizeaux ).
Puteti sa priviti catre un lucru facut de dumneavoastra sau catre o planta pe care ati sadit-o in memoria copilului. Puteti asculta o melodie care are o anumita semnificatie pentru dumneavoastra.
Cand va aflati in locul privat concentrati-va pe gandurile sau pe momentele cheie din viata copilului dumneavoastra sau din viata dumneavoastra de tata.
Aduceti-va aminte ce simteati cand il vedeati la ecograf, cand ii ascultati bataile inimii sau cand simteati cum misca.
Aduceti-va aminte visele, dorintele si sperantele pe care ti le-ati facut pentru el. Aduceti-va aminte cum era sa va vedeti sau sa va tineti in brate copilul.
Ganditi-va la lucruri de care va este dor, la regretele dumneavoastra.
Spuneti-i copilului lucrurile pe care va doriti sa fi avut timpul si ocazia sa i le spuneti. Imaginati-va ce v-ar fi raspuns.
Puteti de asemenea sa scrieti, sa pictati sau sa va desenezi gandurile si sentimentele.
Puteti sa va folositi de orice mijloace artistice care va pot ajuta sa va exprimati durerea - muzica, dansul, lucrul in lemn sau metal, sculptura, tesatorie, designul, gradinaritul, crearea de benzi desenate, poezia, fotografia ar fi cateva dintre ele. Ati putea chiar sa incercati ceva ce nu ati mai facut inainte. Poate o activitate artistica pe care nu ati fost incurajat sa o urmati in timpul copilariei. Creativitatea pe care nu ati exploatat-o inca poate fi calea catre vindecarea durerii si gasirea echilibrului interior. Folositi-va de orice metoda ce vi se potriveste.
Pe masura ce permiteti sentimentelor sa iasa la suprafata nu le modificati si nu incercati sa le inabusiti. Toate sentimentele sunt reale si trebuie sa va dati voie sa le exprimati.
Lasati-va vocea si corpul sa faca ce vrea. Ati putea fi socat, stanjenit sau speriat de ceea ce simtiti, dar incercati sa va lasati purtat de sentimente.
Daca va este teama ca o data ce incepeti sa plangeti nu o sa va mai puteti opri, teama este neintemeiata. Nimeni nu a plans vreodata la nesfarsit. Este mult mai realist sa va asteptati sa plangeti pana cand obositi si va eliberati, ceea ce pentru multi oameni inseamna de obicei 5-10 minute, dar ar putea sa insemne si o ora sau mai mult. Poate sa vi se para o vesnicie, dar nu este. De asemenea, ati putea simti ca plangeti cat e ziua de lunga cand de fapt plangeti doar in reprize pe parcursul intregii zile.
Mergi sus