Mamelor de ingerasi, ma alatur voua..
Numele meu este Mariana, am 33 de ani, sunt mamica unei frumoase domnisoare Delia (6 ani) si a unui ingeras Ema (23 saptamani si 4 zile). In urma cu cateva saptamani eram foarte fericita! Simteam in burtica cel mai pretios dar - o surioara pentru Delia.. Acum sunt 14 zile de cand Ema e un ingeras..Doamne cat de tare doare! Cat de mult m-am rugat sa fie doar un vis si sa ma trezesc.. A fost atat de dorita, atat de asteptata..Aveam atatea planuri..Delia alesese si numele pentru surioara ei - Ema, dintr-un serial pentru copii (H2O)..
Cat de tare a plans Deliuta cand a inteles ca Ema nu mai vine...ca a mers la Doamne-Doamne in cer si ca e ingeras.. Cat de greu e sa te trezesti si "viata" sa mearga mai departe.. Cat de greu e sa nu gasesti nici un raspuns la atatea intrebari care incep cu "de ce?'..
Pana acum am citit povestile voastre si am plans..am inteles ca durerea pe care o simt eu a simtit-o fiecare femeie devenita "mamica de inger"..
As vrea sa stiu ca micutei Ema ii este bine..As vrea sa stie cat mi-e de dor sa o simt..
Mari - mamica a doua printese: Delia si Ema-ingerasul nostru.
Povestea pe forumul E.M.M.A.