David 29.05.2010-29.05.2010
Buna,
Ma numesc Georgeta, dupa 9 ani de asteptari s-a intamplat minunea am aflat ca sunt insarcinata, eram in al 9 cer si eu si sotul meu. Asteptam bebele cu nerabdare, controale zilnice ecografii, analize lunare, totul era ok pana in seara zileai de 23. 05. 2010 cand am ajuns la urgenta cu mici sangerari, dupa un consult am aflat cumplita veste ca o sa-l pierd pe baietelul meu in 2 -3 ore.
Am crezut ca o sa mor pe loc nu-mi venea sa cred, am crezut ca totul e o gluma au trecut si cele 2 -3 ore si eram speriata de numa am stat de duminica noaptea pana miercuri fara tratament, de miercuri am inceput cu antibiotic si supozitoare, daca au vazut ca nu am pierdut bebele in 3 zile au incercat cu perfuzi pana sambata la ora 13. 25 de minute cand s-a intamplat nenorocirea mi s-a rupt apa. A fost un soc nu stiam ce sa fac, am chemat asistenta si dupa 5 ore de chin am nascut pe ingerasul meu David ,era foarte micut avea 400 de grame. A trait doar cateva secunde, mama a cerut sa-l vada eu eram socata si inebunita de durere ,regret ca nu lam luat acasa sa-l ingrop crestineste ,dar din spital au zis ca mai bine ramane acolo, si imi pare foarte rau ca am ascultat de ei. Il aud in fiecare nopate pe ingerasul meu plangand, simt ca am sa inebunesc, mai am un baietel da 10 anisori el astepta ca nerabdare pe micutul lui fratior, Dar dumnezeu l-a iubit prea mult si l-a luat la el.
Stiu ca este alaturi de mine si imi priveste sufletul indurerat de sus din cer!
Il iubesc enorm de mult si va fi in sufletul si inima noastra pentru totdeauna.
Povestea pe forumul E.M.M.A.
Mergi sus